1,193 matches
-
provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai curînd de spiritul voltairian decît de cel pascalian, pentru care (...) profesează o repulsie francă". "Erou al rigorii", autorul Tinerei Parce i se înfățișează "ca un adorator al clarității, dar claritatea pe care o țintește e ca și intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări îndelungate". Pînă și cruntului Robespierre i se restabilește un
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
pamfletului. Și aceasta fiindcă autorul, spre deosebire de unii dintre colegii săi de breaslă (și acum mă refer nu la traducători, ci la scriitorii înșiși...), este un om onest și neresentimentar. Nu privește înapoi cu mânie, nu se uită în jur cu repulsie și nu vorbește despre el cu înfiorare superlativă. Ba chiar cele mai aspre calificative și le pune deoparte, pentru sine, ca un credincios veritabil care îți vorbește de dimineața până seara despre păcatele sale. Căldura inimii și lumina din ochi
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
Doamne, de ce-mi dai să întâlnesc doar oameni hăituiți de viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne sperie, să ne trezească repulsie, să ne încovoaie sufletul. Știu asta. Și totuși, Eli, Eli, lama sabahtani! 8 septembrie 1985, prima lună ca angajat Treapta a XXIV-a A doua scrisoare către cel născut, al meu Dragul meu, când vei veni pe această lume, să
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
viață viitoare. La Editura Cartea Românească îi apare în 2010 romanul fantastic Nimeni sau Fumătorul de pipă. A tradus din literatura franceză texte de Sade, Jean Genet, Charles Baudelaire, Antonin Artaud, Casanova, Michel Onfray, Henri Michaux etc. I. Morala, această repulsie față de iertare Omul este un mamifer trist care se piaptănă. César Vallejo Cu timpul, personajul ideal în care ne proiectăm capătă însușiri de spirit călăuzitor. Încet încet, ajungem să îi încredințăm totul, întreg bagajul de frustrări convertite în aspirații, în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru ei își lărgesc orizontul cunoașterii și înțeleg mai bine realitatea și rosturile vieții. Cei ce acumulează necontenit informații pentru a-i învăța pe alții sunt luminători ai generațiilor în formare. Adevăr Nimeni nu se naște cu dragoste sau cu repulsie față de învățătură. Rutinieri Educatorii care și-au pierdut interesul pentru lectură rămân intelectuali numai cu numele. Ei manifestă rezistență față de tendințele novatoare, care vizează optimizarea prestației didactice, transformându-se în rutinieri, încorsetați în șabloane perimate. Receptivitate Receptivitatea față de inovațiile aduse
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o "adopție" fericită în România. Orfanul de patrie, de Basarabia, nu-și găsește o alta care să-l mulțumească. Paul Goma devine succesiv antirus, antibasarabean și antiromân, pentru că Rusia, Basarabia și România sunt contaminate de comunism. Anticomunismul său antrenează celelalte repulsii, pe măsură ce se dezvoltă și se clarifică. Anticomunistul cu predispoziție spre mizantropie se bazează, în subsidiar, pe o logică vicioasă de extensiune a vinovăției: dacă un singur om (un rus, un basarabean, un român) a putut fi comunist, atunci toți oamenii
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
al Capitalei interbelice. Dar e atras de el mai ceva ca musca de hîrtia specializată. Personajul e snob și, de fapt, grobian, în dezgusturile sale de om cu alternativă. Frecventează o actriță pe care o disprețuiește și care îi stîrnește repulsie din cauza transpirațiilor ei, după actul sexual. Nu suportă că niște oameni mărunți financiar, dar cu pretenții, din lumea teatrului, cu care se întîlnește la o cîrciumă sînt în stare să consume pe căldură, mîncare caldă, în care a mai picat
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
neliniște, frică și revoltă nu se putea stăpâni să nu admire Într-o stare de excitare crescândă minunata fată goală care a Îmbrățișat lățimea biroului, s-a Întins pe acesta lăsând la vedere o grimasă care exprima rușine, decădere și repulsie. Rică a asistat la o foarte scurtă partidă În care bărbatul trecut de patruzeci de ani, Încă frumos, o folosea pe iubita lui profesoară de pian. Nimic din tandrețea și săruturile pe care băiatul, a cărui mână zvâcnise involuntar către
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții și din birouri, Într-unul la care cu greu puteai privi fără să te Îngrozești ori fără repulsie vădită. Era de nerecunoscut! Ori de câte ori se privea În oglinda lămpii cu gaz, și o făcea adesea, Îl cuprindea o stare de surescitare În care mânia, dorința de răzbunare și durerea Îl transformau Într-un vulcan, se Înroșea, tremura iar fața
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sau Înjositoare, ea fiind singura fată intervievată care s-a declarat fără rezerve satisfăcută de propriul statut. În ceea ce privește părerea Dariei, cea care se vedea nevoită să „... zâmbească frumos...” pentru câțiva bani, se poate vedea cu ușurință faptul că Împărtășește aceeași repulsie ca și Karina față de propunerile indecente ale unor clienți: „... altele se vând pentru bani [...] prefer să mor de foame decât să fac așa ceva... Nu am fost niciodată tentată să mă culc cu cineva pentru nu știu ce sumă de ce bani, deși am
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
deși am avut destule oferte [...] nu am făcut altceva decât să vorbesc cu clienții și atât...”. Din mărturisirile fetelor intervievate putem conchide că, cel puțin sub acest aspect, părerile lor sunt Împărțite, variind de la mulțumire de sine și acceptare până la repulsie și dezavuare, tolerarea clienților și a comportamentului lor fiind În acest caz doar un compromis inerent statusului curent. 3.10. Părerile fetelor despre night-club „Când vine vorba de viața de noapte și de night-club, părerile sunt Împărțite...” astfel Își Începe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos de a se manifesta, trăirea În care se complăcea atunci când “recita” un cuvânt Îi dădeau o anume stranietate, ceva care mă făcea să-l simt foarte departe de mine. Rostirea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să mă culc cu ea? Oare fizicul ei mă făcuse să-mi pierd capul? Repulsia pe care i-o inspiram? Gesturile sale, înfățișarea? Afecțiunea pe care încă din copilărie i-o promisesem mamei sale? Sau toate la un loc? Nu, nu știu. Constat numai că femeia aceasta, târfa asta, vrăjitoarea asta, împrăștiase în toată ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
data aceasta, în locul grinzilor moarte ale edificiilor golite de suflu, dai peste autentice nuclee de sinceritate omenească. Și astfel întîlnești autori care, aruncînd deoparte masca gîndirii abstracte, pun pe pagină omenescul din ei. Un astfel de autor viu nutrind o repulsie spontană față de travestiurile teoretice este britanicul T. E. Hulme. Numele lui nu spune nimic publicului român. Explicația e simplă: a scris puțin fiindcă a trăit puțin, iar de tradus nu a fost tradus la noi decît în 2006, cînd Mircea
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
de terorist la vedere, în iureșul revoluției. Se cuvine să amintesc că era un ofițer școlit, absolvent a trei instituții de învățământ superior: Academia Forțelor Terestre, secția chimie, Institutul Politehnic București și Academia Militară Generală, secția infanterie. Revenind, aveam o repulsie față de persoana generalului Militaru și de aceea nu i-am executat ordinul, indiferent de consecințele asupra mea. Numai că meseria mea, a ostașului este pregătirea pentru luptă și lupta. Cu alt prilej stimate cititor mă voi apăra în detaliu, amănunțit
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
telepatic cam rece. De fapt, erau antipatici, dar evitase să recunoască de la Început asta, la fel cum evitase să observe că aveau niște mutre moi și jilave, ca de cîrtiță. PÎnă atunci, prezența lor Îi provocase doar o mică, neînsemnată repulsie, pe care și-o reprimase de la bun Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele din urmă se epuizase. La toate acestea se mai adăugă, Înainte de a pleca, și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
piața sexuală nu ești nici măcar cît e Poundstretcher sau Ali Cave față de Jenners. Ești o creatură patetică. Cu siguranță că nu mă atrage Karen sub nici o formă și de nici o culoare, dar tu mă atragi și mai puțin. Îmi provoci repulsie. Cum aș putea să fiu mai clară? Asta nui... asta nui... Păi atunci de undiatîta grijă pentru mine... mă aud eu behăind. Vaca asta... Nu sînt așa... nu sînt așa... nusașa nusașa nusașa nusașa... Pentru că ești colegul meu și ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
meserie că o interesau chestiile astea. Voiai să vorbești cu ea. Probabil că toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stînjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gînd să vorbești cu ea și asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
atunci, de la mărturisirea ei. Iar ea s-a străduit din toate puterile. M-a determinat să-i spun întreaga istorie a relației mele cu Georgie în amănunt; și, cu toate că mai înainte ideea de a face acest lucru mă umplea de repulsie, când am fost pus în situația de a-l face, am povestit totul fără nici o dificultate și în tot acest timp Antonia m-a ținut de mână. A fost exact acea discuție, și mai mult decât atât, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia pe care vi le-a provocat, fără îndoială, fapta mea. După cum știți, în ultima perioadă am trăit într-o stare de mare încordare, cât de mare, nici eu nu mi-am dat seama până ieri. Chiar dumneavoastră ați remarcat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
praf, deși îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care o sesizasem anterior cu un soi de repulsie, o învăluise, în acest moment profanator, într-un fel de mantie. Era ca și cum, de fapt, nici n-aș fi atins-o. Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel de tabu iar trupul inert, pe jumătate mort, îmi trezea repulsie. Georgie arăta ca o înecată. I-am privit îndelung fața al cărei aer straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se desfăcuse în bucăți, nu se mai adunase la un loc. Față de trupul acela atât de bine cunoscut și care acum stătea întins aproape de mine nu simțeam nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă murise cu adevărat. Când mi-a trecut asta prin minte, mi-a venit să îngenunchez lângă pat, să-mi ascund fața în așternuturi și să jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]