158 matches
-
fost supus Cercul Literar începe odată cu înstăpînirea regimului comunist. Cenzura devine tot mai necruțătoare, relațiile culturale cu Occidentul, accesul la informație în genere se diminuează treptat pînă la dispariție, întreaga viață culturală a țării e înjugată la carul unei propagande repulsive. România din interbelic , "în care se vindeau cele mai multe cărți franțuzești", după cum își amintește I.Negoițescu, chiar cea din perioada studenției cerchiștilor, "în timp ce noi ŤWeimarizamť - cînd romantic, ca la Heidelberg, cînd modern ca-n Montmartre", după cum se confesează amar-ironic I.D.Sîrbu
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
ecranizare a romanului lui Bram Stoker, cunoștea deopotrivă un succes extraordinar. Cred că apele s-au separat undeva aici, figura demonică marcând ambivalența constitutivă a mitului. Dracula, vampirul, relevă pe de o parte natura sa bestială cu o înfățișare hidoasă, repulsivă, nedebarasată de reziduurile sale de animalitate, purtător al atavismelor pe care le teoretiza școala criminologiei lombrosiene, și pe de altă parte, preia tradiția demoniilor romantice, unde vampirul este acel "(...) mort frumos cu ochii vii. Ce scânteie-n afară". Tocmai această
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
conspect articulat al ansamblului, în pofida asocierii elementelor disparate, limbajului aleatoriu, frazării sincopate. Poetul dă impresia că inhalează în fiecare din textele sale atmosfera întregului convulsionat, așezat sub semnul luciferic al pierzaniei. Luînd în colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea?// Dincolo de poartă sînt ruinele lăsate de această vreme/ infamantă... Ruine... Ruine ale singurătății noastre/ trădate.(...) Călcînd
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
orice condiții”. Dar nu e numai atît. E și o cale, repetăm, a regăsirii eului, o dureroasă convertire a neajunsului în cauză în calitate. Prin nobila replică dată idealizării factice pe care o implica obligația ideologică, prin confruntarea unei ambianțe repulsive cu o intensivă estetizare. „Eu (...) spun lucrul interesant, declară autorul, că propice marii arte e tocmai regimul dictatorial care forțează pe oameni să trăiască în pure convenții și prin aceasta să dea un conținut și o valoare convențiilor”. Să remarcăm
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
beți, cîntați și mai puneți / de un sentiment acolo, în Babelnet-ul vostru: / eu nu v-am uitat măștile pe care le purtați ..." (A-te-înarma-și-a-vorbi despre dificultățile de a spune nu). Umoarea bilioasă a bardului îl face să caute cu înfrigurare conexiuni repulsive, blasfemice sub semnul unei estetici a urîtului funcționînd ca un șir de mici implozii. Socotindu-se un "hippyot bătrîn" ce poartă-n sine "mai multe nopți decît zile" și își plimbă "anatomia printre punkiștii cu belciuge", considerînd că "morțile noastre
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
refuză să vadă...". Și cum am putea trece cu vederea o altă opinie a lui N. I. Herescu, mărturisim că cea mai atașantă pentru noi, cea care, în simplitatea-i profundă, ne întărește în nădejdea că din impuritățile atît de adesea repulsive ale ,tranziției" noastre se va decanta și va birui gîndul? Să întoarcem ceasul timpului epocal și să ne întărim moralmente repetînd vorbele cărturarului cu vitreg destin: , Iar cînd, mai tîrziu, vor fi trecut toți și toate, cînd vremea noastră va
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
fi fost ori cel puțin ar fi putut fi tipărite în decursul ,epocii de aur"! Vedem aici un negaționism în raport cu cenzura, o reflexă solidarizare cu disimularea efectelor sale, oficializată de către Ceaușescu însuși care, la un moment dat, a pretins că repulsiva instituție s-ar fi desființat... Exploatarea cinică a șanselor literaturii de sertar ca și contestarea ei jenant de nerealistă nu reprezintă azi decît două aspecte ale unei campanii, din păcate masive și încă în curs de desfășurare, care urmărește a
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
Carol, devenind principalul său legitimator intelectual și beneficiar privilegiat al politicii „monarhiei sociale”. Privită prin prisma experienței proiectelor ceaușiste cu care se aseamănă în destule privințe, Legea din 1938 prin care satul era pus în slujba statului autoritar pare azi repulsivă, în acord - inclusiv - cu biopolitica fascistă. Ea viza, între altele, „ridicarea” țărănimii prin disciplinarea militară a populației, inclusiv a intelectualilor și funcționarilor trimiși să lucreze în folosul comunității. Nu-i mai puțin adevărat însă că a reprezentat, în condițiile date
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
denunțînd, atît cît ne permitea cenzura, abuzurile ideologizării tot mai virulente în recrudescența sa, ca și penibilele oportunisme ce-o acompaniau. Atitudini pentru care am fost sever sancționat și prigonit. Cu osebire ni s-a înfățișat și ni se înfățișează repulsiv naționalismul comunist, demagogia agresivă în disperarea sa legată de criza sistemului totalitar. Antisemitismul care era o componentă a acestui naționalism de final de partidă nu ne-a trezit decît dezgustul cuvenit unei atitudini subcivilizate. Circumstanță ce nu ne oprește însă
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
Cocăi se obișnuiră, însă, ca-ntotdeauna, și-ncepură să scoată din umbrele catifelate vagi contururi și reliefuri care arătau că încăperea era neașteptat de adâncă. O răcoare de pivniță făcea ca toate lucrurile din interior să aibă, la atingere, aspectul repulsiv al sticlei mate, masive, aburite. În primii ani după ce descoperise casa de pe Corbeni și-și începuse viața dublă, Coca încercase mereu să afle cât de mare era, de fapt, încăperea aceea întunecată. Bătrânul, care tot prepara și crucifica, ajutîndu-se de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peste pupile, pentru a se Închide În contemplarea gravei sale solitudini”, tot așa și „fascinația repulsiei” față de... gândaci, În fața căreia „incorigibilul artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul coleopterelor” și devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vine să verse. Atunci când ieșise din sediul Gestapo-ului, dintr-o mașină oprită la marginea bordurii coborâse un individ mătăhălos, înalt de aproape doi metri. Gâtul gros, bovin, susținea un cap mare și osos. O cicatrice adâncă ce se desena repulsiv pe obrazul stâng, până la colțul gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul de care însuși Heinrich Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păr pe piept", fuste mini și pantofi "ortopedici" butucănoși. Unii dintre ei cântau obișnuitele cântece porcoase care mi-au umplut adolescența ca un strat gros de jeg în urechi, pe care mi le amintesc și acum ca pe niște imnuri repulsive ale acelei lumi vulgar-sclipitoare, inocent-ticăloase. Alții doar pălăvrăgeau cu mîinile-n buzunare, sau agățați de barele verzi ale panoului de baschet. Era acolo Savin, cu figura lui de genialoid, lungan și salingerian, care obținuse cel mai mare punctaj la un test
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
legă apa de pământ, ca o curgere și o scurgere a acesteia în pământ. Nu știm bine ce era acest șarpe paradiziac, dar dacă el apare acolo, o face înaintea oamenilor - și deci paradisul conținea prin elementul saurian ceva străin, repulsiv și tulbure care, prin simpla lui prezență, pune serios în discuție armonia paradiziacă acceptată ca situație de pornire a căderii omului. Prin șarpe, prin elementul târâtor și echivoc al mișcării sauriene - care se poate desprinde de pământ, dar rămâne oricum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi pasionale, destructive. Modelul american tindea către universalizare. Fascinant pentru unii, insuportabil pentru alții, provoacă iată reacții terifiante și numeroase ezitări, însăși ideea de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru unii. În fața asaltului de ură și de răzbunare, iubirea se retrage. "Urla vijelia de pe urmă. Duhul Domnului trece pre pămînt..."35. Narcisiști, nu suportăm alteritatea. Dar ce devenim noi supri-mîndu-l pe Celălalt? Avem aceleași drepturi și împărtășim aceleași speranțe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
urâți, dar așa de îndatoritori și vorbăreți, că erai nevoit să-i primești de buni. Abia sosiți, întreprinsese împotriva lui Doru Hallipa, tatăl lor, un proces mare pentru deturnare de avere, proces în care aveau o atitudine solidară, așa de repulsivă, că erau infam cotați la Palatul de Justiție, unde totuși exista deprinderea de a privi infamia. își urmăreau procesul și în viața particulară printr-o propagandă activă de calomnii; împînzeau cu doleanțele lor pe toți cunoscuții și rudele. La auzul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar Rim îți da nemulțumire mai mult prin persoana lui. Animal de o speță intermediară între genul feroce și cel domestic, 245 având dinții unora și esofagul celorlalte dobitoace, fără un instinct pronunțat al vițiului, fără curaj în imoralitate, dar repulsiv și răutăcios. Totuși doctorul Rim nu cunoștea secretul Linei. Nory asigurase pe Mini de acest lucru . Doctorul Rim nu știa, deci continua ... Și dacă ar fi știut? Lui Mini îi era mereu frică, o frică, lucidă ca și misterul umbrelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi avare îndelung grădinărite (Gloire du long desir, Idees!1) idei manifestate mai mult prin cercul lor de absență, decât prin substanța lor. Repulsivul sincronism, această idee, atârnă de la o vreme tangibil și gros ca un cablu, insolubil întocmai ca el, în marea vibrată a calității. * Așadar, invențiunea poetică maximă apare mentalității acesteia de croitor, a fi: gândirea numai cu o lună întîrziere a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mod miraculos suferința și bucuria îndurerată de a fi. Actualmente, odată cu apusul gândiri și abolirea ori pervertirea valorilor spirituale, suferința filozofică creatoare apare desuetă. Doar caricaturizări ale durerii, model Guernica lui Pablo Picasso, care nu mai stârnește compasiune, ci disconfort repulsiv față de atitudinea de a degrada, a schimonosi durerea. Ce distanță axiologică uriașă între Guernica și tabloul lui Mathias Grünewald, Răstignirea de pe Catapeteasma de la Issenheim, muzeul Unterlinden din Colmar! Suferința este o stare cosmică, și nu temă pentru un experiment pictural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat, absolut impardonabil, este moartea Antigonei, a Ifigeniei, a Desdemonei, a Ofeliei, a Cordeliei: moartea purității, a angelicului, a divinului uman. Antidotul Antidotul imposibilului dramatic al lumii omului este poezia. La polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și un firișor de sânge îi izvorî din colțul gurii. - Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase, care palpaseră până atunci corpul lui Homer, se retrăgeau cu ezitări repulsive. - Ți-am mai spus că ești viciat de sentimentul deșert al frumuseții, rosti fără patimă Zeul Neantului. [Originally published in "Almanahul literar" 1970] Altarul zeilor stohastici Adrian Rogoz 2 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
parte, sunt cei pentru care poezia începe din afară (și se oprește afară!), mai exact își propun să scrie și aleg modalități de expresie postmoderniste pe care le umplu. Cu ce? Nu mai contează decât în măsura în care, adesea, tot ce e repulsiv, tot ce oripilează se îngrămădește în scrisul lor, ca la gropile de gunoi neecologizate ale marilor orașe. Fac această digresiune, observând că și în poezie excentricitățile dau de multe ori tonul receptării, încât un vers mai aiurea, un text mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o barcă. De-o parte și de alta, o panglică roșie, lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H. Rădulescu) 1), „hidos” dobîndește maxima forță repulsivă și e folosit mai des spre sfîrșitul secolului al XIX lea2). Bacovia îl va fi deprins citind pe Grandea, Odobescu, Caragiale, Vlahuță, Tradem 3). „Tiran” e vechi, prezent în limba cronicarilor, a lui Dosoftei și a lui Dimitrie Cantemir, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suporte”. (Deleuze și Guattari, 1972, pp. 15-16Ă. Fenomenul succesiv repulsiei este însă fenomenul de atracție: „mașina miraculantă” (la machine miraculanteă este stadiul ontologic în care corpul fără organe atrage mașinile dezirante: „O mașină a atracției succede, poate succede astfel mașinii repulsive: o mașină miraculantă după o mașină paranoică”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 17Ă. Dacă mașinile dezirante corespund producției din cadrul sintezei conective, mașinile paranoice și cele miraculante corespund corpului fără organe din cadrul sintezei disjunctive. Un al treilea gen de sinteză care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]