287 matches
-
Pentru asta îi mulțumesc avocatului Dădu Rosenkranz. Fie că faptele lui bune pentru coreligionarii lui să fie răsplătite în lumea celor drepți, de către Dumnezeu cel atotputernic”. La înmormântare s-au rostit nenumărate discursuri închinate memoriei lui. La fel și la requiemul de 30 de zile, ca și la cel de un an, ca și în diverse săli din oraș, la reuniuni organizate de Uniunea Imigranților Români (Hitahdut Olei România), unde membrii mai multor mișcări ideologico-politice au vorbit despre el. Unii îi
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
mișcări ideologico-politice au vorbit despre el. Unii îi erau colaboratori în cadrul activității pe tărâm obștesc, alții vechi clienți sau activiști, onorați că pot cinsti memoria lui Dădu Rosenkranz și se pot mândri cu relațiile lor cu el. La mormânt, la requiemuri, mulți se înghesuiau, mânați de o afecțiune sinceră, pentru a spune Kadish[2] pentru el, căci Dădu n-a avut băieți, care să rostească Kadish după el. De-a lungul anilor, văduva și fiica lui au continuat să anunțe în
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
înghesuiau, mânați de o afecțiune sinceră, pentru a spune Kadish[2] pentru el, căci Dădu n-a avut băieți, care să rostească Kadish după el. De-a lungul anilor, văduva și fiica lui au continuat să anunțe în ziare dată requiemului. Oamenii au continuat să vină an de an și să-i elogieze memoria, dar numărul lor a scăzut din ce in ce, nu din cauza uitării, ci din cauza factorului biologic. Cei de vârsta lui s-au dus pe rând și ei
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
avut grijă ca numele lui să fie prezent în analele evreimii române, din anii activității lui Dădu, si ca el să fie prezentat într-o lumină pozitivă. La împlinirea a 20 de ani de la dispariția lui, Meea a organizat un requiem la care au venit destui oameni, însă mulți din cei care obișnuiau să vorbească despre el n-au mai putut-o face: ori nu mai erau printre cei vii, ori se deplasau greu, ori... De aceea, de data aceasta, a
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
Comitetul pentru salvare”, fiind oarecum tolerat de autorități. Dădu a avut un amestec covârșitor în prevenirea abuzurilor la adresa evreilor și împiedicarea maltratării lor în timpul muncii obligatorii la care au fost supuși. (dar nu știu exact ce poziție a deținut). La requiemurile după Dădu se citeau uneori fragmente din românul „Israel însângerat”[7] al celebrului scriitor evreu I. Peltz, fragmente care descriau acea epoca de restriște. În acele pasaje, era vorba de un grup de evrei, aflați la muncă obligatorie în București
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
al grupului - acea pedeapsă înjositoare. În sfârșit, seriozitatea atitudinii sale, siguranța de sine, elocventa, determinarea lui de a-si însuși pedeapsă destinată celorlalți, au dus la anularea ei. Cazul descris în român fusese adevărat și unii din cei prezenți la requiemuri asistaseră la această scenă și confirmau că Dădu era acel curajos responsabil. Într-adevăr, nu numai că autorul zugrăvise exact portretul fizic al lui Dădu, si ca redase fidel argumentația acestuia, dar și numele personajului din român era Israel Dădu
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > REQUIEM Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului - un umil omagiu tinerilor sacrificați de avariție - Soarele își soarbe razele-napoi pentru ale sufletelor închinare ochii noștri simpli văd în jur noroi acolo unde
REQUIEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377783_a_379112]
-
văd în jur noroi acolo unde loc iubirea nu mai are Zâmbetul se strânge în lăsate buze formă de tristețe se îndeasă-n noi nu avem chef astăzi inima s-amuze cu a lui grimasă coruptă de ploi Referință Bibliografică: Requiem / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REQUIEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377783_a_379112]
-
La Question roumaine en Autriche et en Hongrie, București, 1915; Omul și opera, sub coordonarea lui Andrei Pippidi, București, Editura Academiei, 1972; Opinion sincères, La vie intellectuelle des Roumains en 1899, București, Imprimerie de l'Indépendance roumaine, 1899. Fejtö, François, Requiem pour un empire défunt, Paris, Lieu Commun, 1988. Ghibu, Onisifor, În vîltoarea revoluției rusești. Însemnări din Basarabia anului 1917, București, Editura Fundației Culturale Române, 1993. Hitchins, Keith, The Nationality Problem in Austria-Hungary. The reports of Alexander Vaida to archduke Frank
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
tradiția grand opera, dar mult mai elaborată în structura decât fusese opera Don Carlos. Verdi a terminat opera care a fost reprezentată la Cairo și ulterior la Scală în 1872 cu un enorm succes. În 1873 Verdi a compus un Requiem în onoarea poetului Manzoni de care îl lega o profundă prietenie. Această declarație este desigur esență teatrului grotesc, ironia contradicțiilor care subzista împreună. Lucrarea a fost prezentată la Milano, Paris, Londra și Viena. Unele neplăceri s-au produs în relația
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
credință: ”Pot privi peste tot și nu văd decât lucruri care nu merg: războaie, mizerie. Cum ar fi posibile toate acestea dacă ar exista într-adevăr o forță divină?”. Trebuie remarcat de asemenea că în ultima secțiune din Messa da Requiem Verdi folosește în loc de “Salva me “ cuvintele “Liberă me Domine di morte eternă”. Că un luptător înfocat pentru libertate pe tot parcursul vieții sale, Verdi nu cere să fie salvat, ci eliberat. Verdi este venerat în întreaga lume, ca unul dintre
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui de Doge. Boccanegra nu are nevoie de nici un fel de piesă spectaculoasă pentru a domina muzical acțiunea. Revizuirea operei, care a intervenit un sfert de veac mai tarziu, s-a produs după ce Verdi compusese deja Don Carlo, Aida și Requiem-ul și era atras de o colaborare cu Boito pentru o nouă opera, Otello. Această revizuire a constituit în fapt o încercare de probă pentru acest parteneriat care în final s-a dovedit a fi unul de succes. Corespondență voluminoasa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lucru nu ar mai fi permis participanților să prindă ultimul tren spre suburbiile Parisului... Tăieturile din partitura au fost foarte severe (o arie cântată de Filip ÎI în actul IV, scena închisorii, va fi refolosita de Verdi în Missa d‘Requiem - Lacrimosa) l-au indignat pe Verdi. Deși Verdi admira grijă cu care producțiile erau montate la Grand Opéra din Paris, comparativ cu standardele modeste din Italia, el se temea că dimensiunea mare a operei să nu o facă de nestăpânit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
colaborator, libretistul Francesco Maria Piave, a suferit un accident vascular cerebral care l-a ținut într-o stare vegetativă încă 9 ani. În 1968, Rossini campionul operei italiene, a trecut și el în eternitate. Verdi a încercat să aranjeze un Requiem la care cei mai importanți compozitori din Italia să contribuie cu o mișcare. Prietenul compozitorului, dirijorul Angelo Mariani, a fost desemnat responsabil cu acest proiect. Pentru că proiectul a eșuat, Verdi l-a ținut responsbil de această pe Mariani și l-
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și ne mai pomenita emoție printre iubitorii operei. Prețurile biletelor la premiera au fost exorbitante: stal 200f ($40), scaune 100f ($20), loji -între 500f și 1200f ($100-$240). Până lui Verdi se odihnise în ultimii 13 ani, de la Messa da Requiem (Manzoni Requiem); ultima să opera Aida își avusese premieră în 1871 iar Wagner devenise între timp cunoscut în Italia; ce fel de muzică ar putea produce acum bătrânul 438 Maestro din Busseto? Blanche Roosevelt, o cântăreață și scriitoare americancă, care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mai pomenita emoție printre iubitorii operei. Prețurile biletelor la premiera au fost exorbitante: stal 200f ($40), scaune 100f ($20), loji -între 500f și 1200f ($100-$240). Până lui Verdi se odihnise în ultimii 13 ani, de la Messa da Requiem (Manzoni Requiem); ultima să opera Aida își avusese premieră în 1871 iar Wagner devenise între timp cunoscut în Italia; ce fel de muzică ar putea produce acum bătrânul 438 Maestro din Busseto? Blanche Roosevelt, o cântăreață și scriitoare americancă, care vizită Italia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Paris, 1970; Rânduiala. Perspective românești (în colaborare), Paris, 1973; Les Prophéties de l’an 2000, Paris, 1983; Eminescu sau Lumea ca substanță poetică, București, 2000. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Dl. Amăriuței, Kafka și Rivarol, CNT, 1955, 19; Nicu Caranica, Requiem pentru un „filosof”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 188-192; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 105-109; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 9-32
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul tăcerii depline, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Colonia penitenciară oranj, București, 2001; Piața Aristotel, Cluj-Napoca, 2001; Săptămâna patimilor, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Proza de mâine, RL, 1983, 52; Monica Spiridon, O figură a discursului
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
p. 13. 5 Ibidem, a se vedea schema explicativă de la p. 15. 6 Ibidem, p. 12. 7 A se vedea Daniel Bougnoux, Introduction aux sciences de la communication, Éditions La Découverte, Paris, 2001, cap. VI. 8 A se vedea Jean Baudrillard, "Requiem pour les média", în Pour une critique de l'économie politique du signe, Éditions Gallimard, Paris, 1972, pp. 200-229. 9 A se vedea Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1996. 10 A se vedea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
194-199; Manu, Eseu, 156-163; Alexandru Condeescu, „Imaculatul panegiric”, LCF, 1978, 42; Poantă, Radiografii, I, 182-184; Grigurcu, Poeți, 134-137; Raicu, Contemporani, 100-106; Raicu, Fragmente, 227-232; Grigurcu, Existența, 163-168; Cistelecan, Poezie, 212-215; Munteanu, Jurnal, IV, 155-159; Simion, Scriitori, IV, 49-60; George Astaloș, Requiem pentru Ahoe, RL, 1992, 2; Dicț. scriit. rom., II, 351-353; Dicț. analitic, III, 294-297; Popa, Ist. lit., II, 381-384. N.M.
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință crispată (Sonia Larian). Spre sugestia artei și jocului vine și subtitlul Requiem, urmat de indicația părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie rama tematică a existenței în totalitarism; Acrobatul este „Agnus Dei”; „Libera” corespunde morții („eliberării”) în zăpadă a unui bătrân, în Dumnezeu și
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Geo Bogza. Altă carte de reportaje este Șa pierdută pe mare (1983), din care o selecție apare în limba rusă în anul următor. Ulterior, atras de „vocea” documentelor, P. se concentrează asupra studiului istoriei contemporane. În 1988 publică la Veneția Requiem pentru Convenția de la Geneva, o reconstituire a destinului tragic al prizonierilor germani capturați în România după 23 august 1944. Epistolarul infernului (1993) cuprinde corespondența dintre Ion Antonescu și liderii democrați Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Gh. Tătărescu, alte mărturii și investigații
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
în 1996, unde figurează în calitate de coordonator. SCRIERI: Redactori și pianiști, pref. Laurențiu Fulga, București, 1967; Inaderență, București, 1968; Miorița nu s-a născut lângă stele, București, 1973; Căderea Plevnei, București, 1977; Șa pierdută pe mare, București, 1983; Speranța, București, 1984; Requiem pentru Convenția de la Geneva, Veneția, 1988; Epistolarul infernului, București, 1993; Sioniști sub anchetă, București, 1993; Legendă și adevăr, București, 1994; Culisele spionajului românesc. DIE (1955-1980), București, 1997; Operațiunile „Melița” și „Eterul”. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, București, 1999
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
posibilă. Poeta nu-și poate traversa stările sufletești fără a le decanta în „raza gândului etern”. Gândește însă cu simțurile. Mai exact, ocolește conceptul, transmițând - nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin idee - frenezia simțurilor. Piesele exemplar-antologice sunt, de departe, Requiem și Pietà, un fel de ode meditative (în tonalitate elegiacă), una către „bărbatul cu numele Gheorghe, / copilul cu numele tată”, cealaltă către Mamă, care posedă atributele mamei absolute, ale Geei. Cu Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), poeta ancorează în mitologic; mai
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]