1,533 matches
-
Miorița. Hotărârea lui e intelectuală. Păstorul din Miorița ar fi putut tot atât de bine să se apere, să fugă, iar nu să accepte moartea. Dar o acceptă pentru că o vede ca o legătură cu totul, o logodire cu unitatea. Pavel se resemnează în sensul că-și acceptă destinul. Dar și el, ca și păstorul, vede în moarte un sens, o cufundare în tot, în unitate. Iată cum sinuciderea lui Pavel luminează sensul metafizic al Mioriței. Și în acest fapt stă cea mai
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
oamenii erau deprimați, copiii se luau după mine și mă atingeau ca pe o arătare. Experiența trăită acolo m-a făcut să fiu mai bună, mai înțelegătoare cu dramele individuale. L.V.R.: Credeți că există tineri ca Wilson Cervantes, care se resemnează cu soarta lor, acceptând moartea? N.A.: E foarte interesantă întrebarea. Cred că există doar două categorii de oameni care acceptă moartea. Primii sunt sfinții - martirii și victimele torturii, care-și doresc moartea - și apoi idealiștii - cei care luptă într-un
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
există nici o legătură între Cohen, cel din imaginația mea, și omul în carne și oase. Că, la o adică, e mai bine ca lucrurile să rămână ca înainte: să mă mulțumesc cu muzica și textele lui. Și totuși, nu mă resemnasem. Ceva-ceva îmi spunea că întâlnirea va avea loc, deși nu știam cum și când. Vestea a sosit printr-un email, la începutul săptămânii concertului de la București. Vorba aceluiași Coelho: când îți dorești cu adevărat un lucru, întreg universul conspiră în favoarea
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
A toi, cuando tu no estas și Micul Abelardy. Viața și opera), Mihnea Rudoiu pornea cu un handicap indiscutabil. E numai meritul lui că, de bine, de rău, a reușit acum să-l echilibreze. Mai înțelept ar fi să ne resemnăm. Lui Rudoiu, pur și simplu, n-ai ce-i face. Așa e el, așa sunt cărțile lui. Oricum, fără să schimbe prea tare formula, N-are momentan titlu e mai coerentă epic și, în consecință, mai lizibilă. (N-ar fi
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
actorii Rodica Mandache și Marius Manole. Intimă este ambianță din sala Studio în care i-am văzut. Discret dialogul lor. Intensă emoția. Într-o cheie credibilă, justă, într-o egalitate de forță. Tonul alb al personajului interpretat de Rodica Mandache, resemnat de neputința de a mai interveni pe ceva apus de mult, descoperirea, parcă, a unor duioșii pe care le simte atunci, sub ochii noștri și tonul cuantificat, folosit cu o decență aiuritoare de Sebastian chiar în propriile note, care nu
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
România ultimilor 50 de ani ș...ț. În meseria lui era de o inteligență sclipitoare și avea intuiții salvatoare. Cu ani în urmă se spunea în București că dacă nici Setlacec n-are ce să-ți facă trebuie să te resemnezi. Cu sprîncenele lui care semănau cu aripile întinse ale unui corb venerabil, iar apoi cînd începuseră să albească, aduceau cu aripile unei bufnițe înțelepte, cu ochii lui strălucitori, chirurgul Dan Setlacec începea să-și vindece pacienții înainte de a-i cerceta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
aștept următoarea mașină. Nici în 331 nu îmi cere nimeni să validez călătoria și mă gândesc să schimb din nou autobuzul. Așa că mă urc în 335, dar degeaba și de data aceasta. De la Piața Dorobanților aleg 131 și deja mă resemnez cu gândul că nu dau de controlori pe traseul acesta. Renunț să mai încerc și alt autobuz și mă așez pe un scaun din spate. La următoarea stație se urcă un bărbat conform descrierii oricărui controlor, pe deasupra și cu burtică
De ce RATB încalcă promisiunile asumate by Stoica Iulia Maria () [Corola-journal/Journalistic/81076_a_82401]
-
110) Măreția omului, dacă există vreuna, vine din îndîrjirea cu care caută să-și schimbe destinul, deși știe foarte bine că nu va putea. E măreția celui care se prăbușește știind că se va prăbuși și care totuși nu se resemnează. El îndură nenorocirea fără să-i consimte. Așadar, dacă grecii au liber arbitru, el constă doar în putința de a se revolta, cu toate că intuiesc că o fac degeaba. În fine, tragedia nu poate avea drept protagoniști decît vlăstare de origine
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
cu înregistrările făcute vara trecută, când familia a făcut o excursie în munți. Ce faceți? ocupați un loc cât mai aproape de televizor, ca să vedeți bine l vă găsiți de lucru în bucătărie s vă așezați dându-vă ochii peste cap, resemnându-vă cu gândul că după asta urmează și cadourile n 9. După părerea familiei dvs., cu cine semănați mai mult? cu Moș Crăciun n cu un spiriduș cam rău s cu renul Rudolf l 10. După ce vă dați în vânt
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
o viață după moarte pare să nu comporte înțelegere, ci numai credință. A-ți da seama că viața e trecătoare sigur nu e înțelepciune, fiindcă e evident. Înțelepciunea poate să înceapă de la a lua lucrurile așa cum sunt. Adică, a te resemna. E un fond de tristețe în această înțelepciune. În schimb, în a crede că vei avea o viață veșnică e bucurie, sau măcar speranță. Deci, e mai înțelept. O înțelepciune de ordin pragmatic, nu una în sensul tare al cuvântului
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
Fiindcă portretele alese sunt indicii din harta interioară a unui filosof al întâlnirilor miraculoase. Unul e, la 90 de ani, un adolescent întârziat - Radu Bogdan, altul e introvertit - Petru Creția, un altul țintește prea sus, Cioran (sau Frunzetti), altul se resemnează - Toto Enescu. Așa și Pleșu: combativ și introvertit, productiv și amânând, în criză, să mai încheie un proiect de anvergură. Ne-am obișnuit ca textele publicistice ale lui Andrei Pleșu să fie antologate cu un titlu prietenos. Ele nu-și
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Ele nu-și pierd savoarea sau actualitatea, deși, cum se întâmplă și în cartea de față, pasajele oamenilor politici puteau lipsi. Ne place sau nu, e tabloul viu al realității noastre. Toate cărțile lui Andrei Pleșu înfățișează tipul înțeleptului disponibil, resemnat cu inautenticitatea prezentului, căruia îi rămâne, ultimativ, șansa reactivării pedagogice a istoriilor despre personaje de altă dată, uitate prin buzunarele istoriei, ori aruncate departe, într-un loc al recuperărilor imposibile.
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Pe scurt, o homeostazie suportabila, grație căreia pacienții se împăcaseră cu implacabilul: știau că nu se vor mai vindeca și că L-DOPA nu era nici pe departe leacul magic pe care il așteptaseră atîtea decenii. Cei care s-au resemnat acceptîndu-si condiția au supraviețuit, dar cei care nu sau putut împăca cu ireversibilitatea răului s-au prăbușit psihic și au murit. Tot atunci, exaltarea medicilor provocată de minunea leacului pe nume L-DOPA s-a stins. Evoluția sinusoidala a bolii
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
mînia răzbunătoare atunci cînd dispunea de puterea legislației. Așa se explică terorismul arabilor față de opresorul apropiat (Israelul) și față de opresorul îndepărtat (SUA), tactica evreilor de a respinge orice critică invocînd antisemitismul, la fel ca blazarea neputincioasă a creștinilor care se resemnează cu Biserica lor și-a pierdut forța misionară. Dintre cele trei monoteisme, cel atins de oboseală cronică e cel care se închină lui Hristos, de aceea e uimitor că, sub unghi istoric, toată lumea a îmbrățișat calendarul creștin: planeta măsoară timpul
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
dorește. Măcar le făceam oamenilor un bine. Până la urmă, și nevastă-mea a văzut partea bună a lucrurilor. Avea deja altă casă pe numele 222 ei, copiii, mult mai multe jucării decât ar fi putut strica vreodată. Aproape că mă resemnasem. Dar într-o zi creierul meu a început să calculeze cum aș putea trăi fără ficat și fără inimă. Atunci și eu, și doctorii ne-am speriat. În fond, singurul Moș Crăciun pe care îl văzuseră cu ochii lor se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă și mișcătoare pe dedesubt nu se zărea nimic, nici o umbră omenească. Boncăluitul Cerbului se pierdu în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea, ca și la venire, urmărită. Pândită de la distanță. Cerbul nu putea fi, dar bătrâna, da. Bătrâna avea calitatea sau urâciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un bine. Veniseră și așteptau, pentru că tot târgul alergase încoace și aștepta, dar nimeni nu știa și nu credea că poate să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru milenii". Acest lucru îl împlinește în ton profetic, elan poetic, zbor metafizic eliberarea dincolo de cotidian, de omul comun apteric, pur digestiv homo manducans ("mâncăul"), după propria sa expresie. Iar vorbind despre propriul său destin: "Ești tu o Stea? Atunci resemnează-te să rătăcești fără Patrie!". "Unde este Patria mea? O cer, o caut, nu am găsit-o. O, Veșnic Pretutindeni, Etern Niciunde!" Nietzsche caracterizează extraordinar de adecvat modernitatea: "un haos al judecăților de valoare contradictorii" și lașitatea înaintea consecințelor. "Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
actuale. Neliniște intensă bântuie și răscolește zecile de personaje figurând pe Poarta Infernului a lui Auguste Rodin. Dar dacă aici foamea de absolutul trăirii constituie mântuirea, în grupul Burghezii din Calais începând cu personajul cel mai în vârstă care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o oră și le motiva cu importantele și apăsătoarele sarcini de responsabil cu muncile cultural-sportive. Așa că până și severul profesor de limba română s-a obișnuit să spună, resemnat: „Zi-i elevul Căpuștean și taci!” Se pare că sub ochii tuturor, profesori și elevi, se contura o vocație. Desigur, nu era decât un început, dar cu atât de frumoase promisiuni pentru viitor! Așa că nici el măcar nu s-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
s-a născut Carmen Bulzan pentru a tălmăci în limba română savurosul roman-eseu Dragoste și pedagogie, nemurindu-l și la noi pe Unamuno și eroii creați de el: Don Avito Carrascal, Marina, filosoful Don Fulgencio Entrambosmares și posibilul geniu Apolodoro, resemnat până la urmă într-o "dragoste concretă". Teodor DIMA 5 noiembrie 2011 NOTA TRADUCĂTORULUI Amor y pedagogía (Dragoste și pedagogie) este un roman de idei, cu referire, în general, la lumea științifică. Scris și apărut pentru prima dată în 1902, în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
eu? Un om care are conștiința că trăiește, că își impune să trăiască și nu că se lasă trăit, un om care vrea să trăiască, Apolodoro, trăiește, trăiește, trăiește. Eu am voință și nu resemnare pentru a trăi; și mă resemnez cu moartea pentru că vreau să trăiesc; nu, nu, nu mă resemneze să mor, nu mă resemnez... și voi muri. Această ultimă vorbă îi stoarce o lacrimă. Sunt aici, Apolodoro, sunt aici înghițindu-mi durerile, încercând să atrag atenția în vreun
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să trăiască și nu că se lasă trăit, un om care vrea să trăiască, Apolodoro, trăiește, trăiește, trăiește. Eu am voință și nu resemnare pentru a trăi; și mă resemnez cu moartea pentru că vreau să trăiesc; nu, nu, nu mă resemneze să mor, nu mă resemnez... și voi muri. Această ultimă vorbă îi stoarce o lacrimă. Sunt aici, Apolodoro, sunt aici înghițindu-mi durerile, încercând să atrag atenția în vreun fel, făcându-mă extravagant... Sunt aici, meditând la eternitate zi și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se lasă trăit, un om care vrea să trăiască, Apolodoro, trăiește, trăiește, trăiește. Eu am voință și nu resemnare pentru a trăi; și mă resemnez cu moartea pentru că vreau să trăiesc; nu, nu, nu mă resemneze să mor, nu mă resemnez... și voi muri. Această ultimă vorbă îi stoarce o lacrimă. Sunt aici, Apolodoro, sunt aici înghițindu-mi durerile, încercând să atrag atenția în vreun fel, făcându-mă extravagant... Sunt aici, meditând la eternitate zi și noapte, la inaccesibila eternitate, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
avea inițiative și nu prea Înțelegea cum de ajunsese tocmai la „cultură“ - dar undeva În memoria lui stătea Înscrisă cu litere de aur sentința unui bătrân și ticălos ilegalist care Îl luase ocrotitor sub aripa lui, cum că , așa că se resemnase și acceptase că din cauza caligrafiei lui nemaipomenite fusese aruncat la „cultură“, adică unde nu pupi plecări peste hotare, mită și relații serioase. „Viața satului“ se terminase, ce-ar fi să deschidă radioul și să asculte „Unda veselă“. Își număra brichetele
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]