2,250 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VEȘMINTE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă așez în oglinda zilei și încerc: Resemnarea? - nooo, Orgoliul rănit? - nuuu, Tristețea? - nici atăt ... Toate le arunc spre ziua de ieri, să facă timpul franjuri vestimentației în rama istoriei. Și acum ... goală, sub lumina limpedei simțiri aleg: mătasea bucuriei, broderia încrederii în sine și peste tot arunc
VEȘMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1464801416.html [Corola-blog/BlogPost/380977_a_382306]
-
galant seducător, ucide generații de speranțe, lumea e tot mai mică dar distanțele dintre oameni tot mai mari (uneori suferința colectivă comprimă aceste distanțe, însă doar pe termen scurt), pădurile plâng cu suspine de femei violate, oceanele scuipă cu cinism resemnări pe țărmuri îndurerate, iar eu nu pot să fac nimic, poate doar să ridic din noroi craniul lui Hamlet cu degete de bufon și să invoc Bucuria de-a trăi: Strânge-mă, Viață, la piept, până îmi iese destinul pe
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1465825162.html [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a Re-Inițierii: „și miros tot mai plăcut/putrezind”, cf. piersica - nemulțumirile și motivațiile ei senzuale, p. 12) - întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar și cu zvâcnituri de revoltă contra resemnărilor senecte, cu încercări de frondă juvenilă verbalo-formală: când apropieri de caligramele apollinaire-iene (la noi, mai curând vasluianul Ion Gheorghe Pricop îndrăznește, până la capăt, autentice intersectări cu neo-formalismul lui Guillaume Apollinaire...), când șiruri finale de semne exclamative, când titluri ortografiate exclusiv
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_noului_iov_exilat_in_strigat_de_viorel_savin.html [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
romanii suntem obișnuiți ca atunci când ni se cere, sau nu avem o altă ieșire, să ne punem singuri capăt zilelor. Cedăm, unii dintre noi, uneori prea ușor în fața morții! -Hm! hai că nu te mai înțeleg centurionule Gaius! Capitularea și resemnarea omului în fața morții vine oricum odată cu timpul, nu știu ce vrei să spui cu asta? Nimeni nu se poate opune trecerii în lumea umbrelor unde Pluton este stăpân! -Prietene, spuse Gaius, am luptat din Galia până în Siria cu toți dușmanii Romei. Ca
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > JURNAL COMUN Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am zărit de la tribord tinerețe Prin luneta adâncă a mării Imagini fugare și răzlețe Leagănate lin pe valul resemnării Te-am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jurnal_comun.html [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
amplificată, exacerbată - am înțeles cât de mizerabilă este situația noastră în lume: prin simpla noastră existență deranjăm pe alții. N-avem încotro. Se cuvine să înțelegem că orice am face și oricât ne-am strădui tot supărăm. Singura soluție e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul, nici binele cu sila. Dar și trecând, tăcând, tot ne mulțumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490769117.html [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
nu numai florile alcătuiesc universul liric al Verei Crăciun. Poeta meditează asupra unor categorii fundamentale, ori asupra unor virtuți creștine, cum sunt speranța, iertarea, sau dedică versurile unor elemente naturale: ploaia, marea, izvorul. Tăcerea, nemurirea, visul, surâsul toamnei, nostalgia, dimineața, resemnarea și alte concepte, sunt alese pentru a ilustra liricitatea și formularea în vers clasic și în subspecia rondelului, a poeziei. Eufonia naște vibrații adânci sufletești și trimite cititorul la o stare de katharsis, ca după abluțiune cu cenușă lustrală din
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Spectacolul_florilor_strune_de_dor_cezarina_adamescu_1352195405.html [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
sub picioarele lui". Ideea avansată în acest text este aceea a sacerdoțiului uman, a menirii cu totul aparte a omului de a stăpâni și conduce cu înțelepciune și responsabilitate întreaga creație către destinul ei final. Reversul acestei concepții optimiste este resemnarea în fața caracterului efemer al existenței umane terestre. Un text aproape identic cu cel menționat anterior, dar cu evidențierea contrariului îl găsim în psalmul 143, 3-4 unde citim: "Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_cartea_psalmilor_in_spiritualitatea_ortodoxa.html [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice dureri, făr’de hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus Capcane adormite-n imobila resemnare Nimic n-a mai rămas: Fugit... Irreparabile...Tempus! Iar dacă toate drumurile duc la Roma, negreșit Al zilelor cărări petrec încet, supus În zări întretăiate, păsări ce apusul l-au topit În anticele stihuri: Fugit... Irreparabile...Tempus! Și zilele... și
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_condur_1493666939.html [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
pantofi, balerinii au fost de negăsit. Am renunțat, dar doar ca s-o iau de la-nceput peste cinci minute. A doua razie a rămas tot fără rezultat. De-abia la a treia, efectuată după încă un mic război interior (între resemnare și nevoia de a afla ADEVĂRUL), eforturile mi-au fost încununate de succes. Am gasit balerinii (în cea mai mică și mai greu accesibilă cutie din cel mai greu accesibil colț de dulap, evident), i-am probat, am aflat RĂSPUNSUL
Balerinii Cenusaresei sau despre psihicul feminin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18652_a_19977]
-
pe frontul antisovietic până în Caucaz. Iar mama, când venea acasă, își ducea mâna la nas și-l îndemna să-și lase hainele în șopron, afară. Rândaș i-a trebuit să fie?... își privea uimită bărbatul pe deasupra ochelarilor, apoi dădea cu resemnare din umeri. Curios, în loc să îl descurajeze, observațiile alor săi îl îndârjeau. Își amintea, ca și cum ieri s-ar fi întâmplat, că în ziua primei demonstrații hipice trăise o mare surpriză. Să fi fost în a doua sau în a treia lună
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
fiu cel care în destin s-a hotărât ca-n viață să devin, un om și nu un ins,un oarecare, să-mi fie anii plini de rod bogat, să fiu stăpân pe soartă,nu argat sau rob împotmolit în resemnare. Aș vrea să fiu iubit și să iubesc întotdeauna sincer și firesc. E-atât de minunat E-atât de minunat să mă întorn în tinerețea mea,când dulce corn mă cheamă și în suflet blând răsună trezind în mine splendide-amintiri
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1442315027.html [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
vis ți-e scris. Grăbit se-ntorc serafii, cu aripi bat în glastra, Pe-o hartă creponata punctează zboruri pare, Se-nchină, lasă-n grabă oracol la fereastra, În sfeșnic delirează secunde pe altare. Au anulat restante pe vis și resemnări, Timbrând cu armonie consensuri relative, Peste-nsetări și arderi, fugare inserări, Au picurat lavanda și doruri din misive. Gondole cu iluzii au amăgit destine La țărmul unei nopți cu false amintiri, De-ți vei aduce-aminte din când în când de mine
TE VOI LĂSA SĂ CREZI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1406788344.html [Corola-blog/BlogPost/349561_a_350890]
-
entuziaști!”, acest sentiment închizând drumul spre moarte. Cioran considera entuziasmul o revărsare a iubirii dezinteresate, spre deosebire de grație cu farmecul ei melancolic inexistent în entuziasm. Renunțarea „conține mult orgoliu și suferință.[...] Prefer să mor de foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului, la care aceasta răsare dintr-un gol lăuntric”. Lumea i se pare irațională și întrucât este infinită, nu-i acceptă vreun sens: „Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva...[...] Totul e prea
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1435181901.html [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
îi chemi! Pe o aripă duc plânsul Și pe una doar tăcerea, În pahar îți torn -albastru Să - nțelegi că asta-i vrerea! Cerul tot îl prinde zborul Și în suflet doar fiorul, Norii fug în alte zări Îmbrăcați în resemnări... Fâlfâitul din priviri Are murgu-n amintiri Și nechează când aleargă, Peste timpul smuls din iarbă... Duc în zbor de pescăruș, Gândul cel mai jucăuș Aripi de cuvânt să treacă Peste valea care-i seacă! 30 aprilie 2015 foto sursa internet
PESCĂRUȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1430475176.html [Corola-blog/BlogPost/352601_a_353930]
-
a-umană; forțează acum un zâmbet pe o disperare scrâșnită și pe un pesimism posomorât, ca pe ultimele răcniri împotriva apologiei nihiliste. În cadrul „pozitiv”, „omul nou”forțează intenția de a schimba lumea, revizuindu-și într-un fel atitudinea în sensul resemnării și acceptării autonomiei lumii moderne, așa cum este cu imperfecțiunile ei, dat fiind faptul că este singura sa lume. În „sânul ei” dispare conflictul deoarece omul conform standerelor „ planificării” și „programării”va fi „reorientat”, „remodelat” și „adaptat”. Așadar, cele două ipostasuri
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1336158733.html [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spațiu, o predestinare grea, neîntâlnită în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranțele și idealurile de viitor și lasă loc doar resemnării colective. Decodând în această cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face că nu vede evoluția României între 1866-1939, scoțând în față doar elemente negative și uitând de cele pozitive care... numeric, simbolic dar și ca importanță și urmări le
ISTORIC SAU MIT? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1489955144.html [Corola-blog/BlogPost/373439_a_374768]
-
să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R. Popescu, A. Buzura, celor proveniți din generația echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureșan, colaborator al Securității comuniste, etc, chiar a mitului „Micul Paris”, expresie dâmbovițeană a reprezentării bovarice și, simultan, a resemnării singulare. Puținele înfăptuiri având atributele monumentalității sunt supuse, periodic, acțiunilor demolatoare ( Vezi opera lui Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o astfel de împrejurare, o construcție utopică, inadecvată literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1491919257.html [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
rezistența și farmecul. Ținuturile deluroase, viile, văile rupte de ape, munții, plaiurile și muncelele, câmpiile, cei iubiți, și cei neiubiți, cei frumoși și cei nefrumoși, cei îndurerați și cei neîndurerați își află în cântecele Anamariei glasul inimii, alinarea, avântul, aspirația, resemnarea, speranța... Anamaria Botezatu cântă fiecăruia, dar cântă și familiei sale, și își cântă și sieși. Odată și odată va celebra o viață de cântec! Având azi alături un soț și un fiu de trei ani, are brațe de îmbrățișat pentru
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1411703862.html [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
ori să recurgi la acte de violență. Se mai poate vorbi de demnitate în rândul cerșetorilor? Suntem întâmpinați de cerșetori în diferite locuri: pe străzi, la intrarea în magazine, pe lângă biserici, în metrouri, trenuri, lângă poduri etc. Nu sunt violenți. Resemnarea o poți vedea pe chipurile lor, în gesturile lor. Avem două alternative: Ori trecem nepăsători pe lângă ei, ori băgăm mâna în buzunar și scoatem niște bani pe care-i aruncăm, nedorind atingerea ... Un sentiment de respingere din partea noastră, totuși există
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 by http://confluente.ro/_mai_sunt_cersetori_in_lumea_asta_vavila_popovici_1328736044.html [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
altădată intens adulatei pe toate continentele soprane DARCLÉE își stingea în acel moment, cu ultime acorduri lirice, definitiv povestea. Sarcomul hepatic îi învinsese pentru totdeauna voința de-a trăi. HARICLEEA a murit, așa cum, de altfel, a trăit: discret și cu resemnare. În secunda intrării sale pe tărâmul necunoscut al umbrelor, singur sufletul unei bolnave recent operate îi era alături, aceasta lăsându-se prinsă, pentru prima și ultima oară în viața ei, de firul vrăjit al cântecului născut din străfundurile unei inimi
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1426320368.html [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
chiar actuala Piață a Operei ar fi indicat să poarte un asemena nume, dacă circumstanțele o permit, ori poate zona fostului Hotel Bratu de pe strada Polizu, unde interpreta a trăit în ultimii săi ani de viață, îndurând cu tristețe și resemnare nu numai zgomotul tramvaielor și frigul din încăpere, ea locuind, practic, în fiecare zi a iernii, cu radiatoarele înghețate și rememorând continuu în acest fel, ca o formă terapeutică de rezistență fizică la temperaturile scăzute ale camerei, gloriosu-i trecut devenit
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1426320368.html [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
întru slava lui Christos, poetul, care se declară „Cocor în anticamera Iubirii”, declamă în „Poem mereu actual”: „Am izbândit!Suntem durerea/Acestui neam uitat de astre.”, dar murmură întristat: „Se-navuțește doar Puterea/ Pe seama lacrimilor noastre”. Însă revine la această resemnare: „Am izbândit! Doamne-Ferește/Să credem că n-avem vreun rost/ Țara din noi mai prohodește/Pân’ și tăcerile ce-am fost”. Poetului i-a rămas nădejdea arderii în rugăciune și credință, întru Domnul. -o mențiune aparte pentru poemul „Nins de
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
ar fi încăput în odaia ei bună, mâinile i se adună din când în când una lângă alta pe masă, ca labele unui cățel, în dreptul farfuriei a cărei mărime o nedumerește, fie se adună în poală, una peste alta a resemnare. La aceeași masă, femei si bărbați tineri, degajați, conversează zgomotos peste muzica ce ține cu tot dinadinsul să le acopere vocile. Copii care n-au deprins încă echilibrul mersului, scâncesc în brațele mamelor care-i șterg cu șervețele de hârtie
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1483391083.html [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
nimeni, frunze, ținându-se strâns de crengi, brațele mele, așteptând obosite să te strângă, la piept, fantezia privirilor printre lumini obscure, aducând respirația, aproape de galop... Anotimpuri sărutându-se cu patimă, acoperindu-ne goliciunea firească, încălzindu-ne sufletele, măcinate de vremuri, resemnare tacită, uitare ascunsă, regăsita, poate în viitor, seninul din noi, învăluind umbrele unei clipe, ce va veni, temându-mă de realitatea unei iluzii ce-o port cu mine, de-o viață, ca și savoarea iubirii neștiute, ascultând la final, concert
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/costi_pop_1485552753.html [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]