1,256 matches
-
un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos geamul din dreptul lor. Trenul se pusese ușor În mișcare. Încet, Încet gara rămânea În urmă, trenul schimba liniile una după alta. Bine că a plecat la timp, spusese mama, resemnată. Va Întârzia destul pe parcurs, nu-ți face iluzii, adăugase Andreea posomorâtă. Cred că am să aprind o țigare, spusese femeia trecută de 40 ani, vizibil iritată. Dar ai promis că le lași acasă...de ce-ți faci rău singură
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată și resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. Și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s-o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară aici o paranteză: legea nescrisă a naturii noastre spune că împerecherea a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu pas destul de vioi, fără a se uita înapoi. Închide fereastra, se întinde în pat și-și fixează privirea în tavan pe un loc de lângă plafonieră, exact acolo unde varul a început să se coșcovească. „Asta-i viața!”, își șoptește resemnat. Apoi își adună lucrurile în servieta voluminoasă - (și cam veche!), pregătindu-se să se îndrepte din nou spre Gara C.F.R. „Căsătoria este primul pas, iar pensionarea este al doilea pas spre moarte!” O frază recitată patetic de profesorul său de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic nu părea să se întîmple, și-au adunat ultimele puteri și au întredeschis genele. Omul dispăruse. La picioarele lor, într-o piatră scobită sau într-o coajă de copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
măi băiete, pune mâna și m-ajută, că-s bătrână și nu mai pot. Ți-am luat și morcovi, că ziceai că nu mai ai. Și ouă... Niște carne de vită, să nu-ți dăuneze la colesterol... Gigi Pătrunjel aștepta resemnat. Acum trebuia să vină aia cu de ce nu te însori și tu măi, mamă, că eu mult n-o mai duc... Să te spele și să te calce și pe tine..., să am și eu un nepot să ies cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că Închide și deschide aceeași ușă care dă spre nicăieri, urmându-și drumul către Împlinirea mizeriei socialiste. Copiii se nășteau frumoși, Însă pe măsură ce Înaintau În vârstă trăsăturile li se contorsionau, se Împleteau În chipuri boțite, cu expresivitate involuntară, de iobagi resemnați, de proletari uitați În grimasă, În lectura documentelor partidului, din care nu Înțelegeau decât sugestia vicleniei, a delațiunii pentru o bucată de salam savurată pe ascuns. Adolescenții păreau frumoși, erau Însă obraznici precum macacii care ar șantaja celelalte specii de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el În clipa aceea că Îl manipulează și Cristian, și Căreală, și Rogoz, și naiba mai știe cine. Înțelegea În același timp că nu se va putea sustrage jocului acela mizerabil, că nu va cunoaște decât șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar unde citise vorbele astea? Apoi tristețea l-a obligat să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pierde posăceala și râde brusc, sincer, cu capul dat pe spate. Unele știu că au glota erotică și omușorul voluptuos și nu pierd o ocazie. — Vino imediat înăuntru, îi ordonă el. Altfel plec. — Bine, du-te cu el, îi spun resemnat mărinimos vaporoasei posace, întinzând mâna spre ea. Dar dă-mi inelul înapoi. L-am primit de la un șeic din Daghestan, odată cu splendidul burnuz ce-mi ține loc de halat în casă, și țin la el. E de la omul care m-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i pe cei trei din spate să răcnească terorizați. în Tașkent, avionul ne aștepta tremurând din în cheieturi Îplane don’t go! a repetat satisfăcut și demons trativ Nureddin), cu elicele învârtindu-se moale și zgomotos, cu pasageri dușmănoși, dar resemnați, scrâșnind din dinți spre noi. Pilotul și șeful aeropor tului i-au explicat cu enervare stăpânită lui Nureddin că ne-au așteptat șase ore și că aveam să zburăm abia a doua zi dimineața, pentru că în noaptea ploioasă nu se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
părea de-a dreptul monstruoasă. Deschise gura. Aerul rece, sticlos, îi înfipse nenumărate ace în cavitatea bucală, cu satisfacția nedisimulată a unui torționar decis să experimenteze rapid noi metode, în compania unei victime neputincioase care nu putea decât să accepte, resemnată, supliciul. Pielea buzelor stătea să plesnească, iar el își închipui alarmat cum propria limbă devine instantaneu o bară mobilă ce lovește pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un trai acceptabil, la școlarizare, apoi la bunăstare și aspirații sociale și culturale împlinite. Totodată este parcurs drumul conștiinței individuale și de grup, al ideologiilor simultane și succesive, cu fiecare nouă etapă: de la cea quasi arhaică, a țăranilor înapoiați și resemnați, la cea a celor ce au acceptat fascismul local, siliți sau doar interesați de avantaje mărunte, în vreme ce alții, în contact cu nordul mai dezvoltat, ajung la conștiința și protestul social, ocupînd latifundiile necultivate imediat după Al Doilea Război Mondial. După
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului material, profesional și cultural al propriilor părinți, în fața eșecurilor ideologice, congenerii Gioiei își vor consuma frenetic ani buni în dezlănțuirea hippiotă, din care n-au lipsit bravadele și drogurile. Unii, tot asemenea ei, mai mult inconștient, vor ajunge
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit }ara Sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul bisericilor locale și
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
concluzii false din muțenia lui). În romanul L'Espoir, (Speranța) transpar forme de relatare similare prozei sovietice, se întrezărește, crede el, umbra lui Stalin. Pe Malraux, venit incognito la Paris, fiindcă trebuia să se ferească de nemți, îl regăsește obosit, resemnat. Era 8 mai 1941: la acea dată, consemnată în jurnal de Drieu, prietenul nu mai crede în nimic, s-a lepădat de comunism, neagă forța rusă, s-a retras la țară, face nevestei sale copii. Era faza de tăcere, când
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
cum totul era mimare, îngânare și bătaie de joc, cum bășcălia era așezată chiar la temelia societății și cum verbele acțiunii ajunseseră să fie "a se orienta", "a se descurca", "a se învârti". "Lipsa de energie activă, pasivitatea defensivă și resemnată a românilor", lăsând loc doar la "protestarea verbală (...) prin batjocură și sarcasme" despre care scria C. Drăghicescu, referindu-se la epoci mai îndepărtate, a mutat în perioada comunistă vitalitatea populară în domeniul periferic al adaptării la rău prin minimalizarea acestuia
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
după noutățile epice din Întâlnire la Paris (2001), un profil mai vechi cu aproape un sfert de veac al Adrianei Bittel. Într-o corespondență subliniată, vârstele personajelor ar răspunde vârstelor autorului, încărunțirea părului blond fiind împărtășită cu înțelegere și duioșie resemnată. În fapt, avem aici nu o punere în abis, dar un trompe l'oeil, o reduplicare înșelătoare a schemei. Căci, dacă omul trebuie să îmbătrânească, îndepărtându-se de pragul copilăriei și văzându-și odraslele crescând, literatura pe care o scrie
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
apropiați, pictorul Constantin Piliuță și poetul Ioan Flora îi dă poetului sentimentul relativității vieții, al timpului care se scurge cu repeziciune răpindu-i pe cei din jur după legi numai de el știute. Versurile lui Nicolae Prelipceanu emană o tristețe resemnată în care prezentul s-a contopit cu trecutul, nostalgia este strivitoare, iar existența se consumă exclusiv în planul virtual: "părea că suntem în viață în viața asta adică/ părea că vom putea să mai cerem o bere/ uită-te la
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în mapamond este o canalie sau un neputincios". Sau: " Voi rămîne aici, înzăpezit și vegetativ, în non-violență, în inacțiune, pasiv și resemnat. îmi voi apăra demnitatea umană. Ca artist și filosof, nu voi minți, fiindcă eu n-am dreptul la minciună și nici la camuflare". Cu alte cuvinte o asumare a exilului intern. Avocat și, concomitent, martor, Petre Pandrea a înțeles a
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
și inedite. Cititorul poate dobîndi astfel o vedere cuprinzătoare asupra universului liric al poetului, asupra tensiunilor care îl străbat, asupra căilor prin care acestea ordonează materia verbală. Solo Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se preschimbau, pe nesimțite, în epică șoptită, sentințele în judecăți morale, iar informația rece în observații profunde și, nu o dată, pline de umor, uneori chiar de un umor trist și ușor resemnat. În mod cert, Florin Mitroi suferea; suferea prin natura lui, suferea fizic, suferea moral în calitatea sa de martor involuntar la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit }ara Sfîntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul soborului parohial. Și
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator. - Ești deopotrivă compozitor și pianist. Cine este mai resemnat, compozitorul sau pianistul? - în nici un caz nu este o competiție. Fie și pentru faptul că foarte sporadic cele două îndeletniciri se suprapun. De multe ori consider pianul ca un adjuvant al compozitorului. Când eram foarte tânăr nu agream deloc compoziția
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
care ispitea odată mintea intelectualilor s-a risipit. Creștinismul nu mai este o teorie interesantă, asta e marea dramă a dimensiunii sale doctrinare. În plus, bisericile s-au golit și sectele i-au împînzit trupul. În această agonie lungă și resemnată, teologii sunt precum medicii de terapie intensivă din secțiile de reanimare. Se străduiesc să țină în viață pacientul, trăind cu speranța că, cuplîndu-l la o tradiție pe care mentalitatea actuală a ucis-o, îi vor mai putea reînvia țesuturile necrozate
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]