2,142 matches
-
sau indieni și să avanseze cu lentoarea binecunoscută, în timp ce pe culoarul alăturat, rezervat pentru "European Union", francezii, englezii, spaniolii, germanii și ceilalți treceau că prin brânză! Mi-am dat seama în acea clipă, urmărind privirile derutate, frustrarea și începutul de resentiment detectabile în privirea cetățenilor din Ohio sau California, de forță politică a Uniunii Europene. Dacă un asemenea organism își permite să țină la respect superputerea necontestata a mapamondului, înseamnă că trebuie să aibă și argumente pentru așa ceva! Într-o asemenea
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
de capitolul presă, v-am terminat!", isi amenință el invitații!). Grav este că amatorul ia tot mai mult locul specialistului. Cutare editorialist politic (deprimat că lumea n-are habar că el "a scris și despre teatru!") da note, de la înălțimea resentimentelor sale bolnăvicioase, unui istoric serios precum dl Dinu Giurescu și nimeni nu-l ia la palme! Numai la noi e posibil așa ceva, ca argumentul de natură științifică să fie călcat în picioare de tribalismul gureș și de xenofobismul sinucigaș. Iar
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
nu-l agreă, ca om și scriitor, deloc. Că la 18 februarie 1930 notă despre scriitor: "Agresiv, amenințător cu represalii. Extrem de displăcut și încrezut. Își recapitulează serviciile. Cum de nu-l dau afară" este, să spun, poate explicabil. Dar acest resentiment n-ar fi trebuit să nască vădita cecitate estetică. Cum de n-a vibrat marele Lovinescu la lectură primului român al scriitorului Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război? La 8 noiembrie 1930 prozatorul îl vizitează pe critic să
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
dar și „antisemit învederat”: la moartea lui, în 1990, au existat proteste privind faptul că „The New York Times” omisese, în necrologul pe care i l-a dedicat, să menționeze ieșirile violent antisemite ale, altminteri, „delicatului” scriitor). Dahl pune fără să ezite ștampila resentimentului și a disprețului, iar Hugh Trevor-Roper, alt „progresist”, a declarat: „N-aș vărsa o lacrimă dacă vreun musulman britanic, nemulțumit de manierele lui Rushdie, l-ar pândi pe o stradă întunecată și i le-ar îmbunătăți.” Din fericire, au existat
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
enervării că, o dată cu căderea barierei ideologice care împărțise Europa în două, vor apărea prea mulți doritori să profite de bunăstarea și privilegiile create de Occident nu doar pentru o elită, ci și pentru pături largi ale populației. Într-un cuvânt, resentimentul - această formă a micimii sufletești - era mobilizat întru apărarea Marii Civilizații de Invazia Barbară. Simbolismul era, într-adevăr, puternic: maiestuoasele anatide reprezintă, în întreaga cultură modernă, întrupări ale purității, ale fragilității existenței. Atunci când au luat-o drept personaj, începând cu
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
și decizia de a ierta (deci iertarea nu este automată fără a pierde din veridicitate), dar gratuit pentru că avem libertatea de a o acordă sau nu, si raport personal cu celălalt pentru că obligă la o individualizare a vinei și a resentimentului, căci nu iertam fapte sau principii, ci oameni în particular. Jankelevitch operează cu multe distincții în acest eseu, toate profund relevante, precum aceea între scuză și iertare, ori între iertarea prin uitare, intelecție sau uzură, si iertarea autentică. Cartea această
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
făcuse un titlu de onoare din întîmpinarea și încurajarea înnoirilor civilizației. Oprindu-ne asupra personajelor acestei scrieri evocatoare, ne dăm seama că C. Beldie se arată îndeobște reticent față de scriitorii cu care a fost contemporan. Să fie în chestiune un resentiment secret al celui prea puțin realizat pe tărîm literar, redus la postura de animator și administrator, apoi, în paginile memorialistice, la cea de martor? Ori de un realism ce divulgă implacabil datele umane dezamăgitoare ale unor personalități care apar, pentru
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
sociale pe care le-a învățat pe de rost încă din anii formării sale dogmatic-leniniste. Avem într-adevăr de-a face, cred eu, cu o resurecție a tematicii național-bolșevismului german din anii '20-'30, deci cu o unificare, sub semnul resentimentului populist radical, a unor opțiuni, tendințe și viziuni aparent opuse. Nier a rămas fidel stîngii radicale și după prăbușirea RDG, fiind pînă acum doi ani membru al PDS (Partidul Socialismului Democratic, formațiunea succesoare a PSUG). Treptat însă el a acumulat
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
în care se găseau La Harpe, Marmontel sau Thomas, ultimii oameni ai Luminismului, moștenitori direcți ai lui Voltaire, d'Alembert sau Diderot, față cu generația în ascensiune a unor Marat, Robespierre, Brissot sau Desmoulins și care le purta un puternic resentiment. Adăugați la asta spectrul fișelor Stasi, obsesia informatorilor, delatorilor și a manipulatorilor: veți obține o tensiune comparabilă cu aceea care-i macină în 1789 pe viitorii membri ai Convenției gata să se acuze unii pe alții de a fi fost
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
se dedice propriilor sale studii, pînă la mărturisirile legate de o suferință fizică a autoarei - dau autenticitate și o emoționalitate bine temperată acestei evocări. Povestind, Annette Kolodny apare într-o calculată postură, care invită empatia: dezamăgită (dar nu animată de resentimente sau de sentimentul eșecului), caldă și implicată (dar nu captiva unui limbaj de lemn devenit discurs publicitar de promovare a unei instituții), analitică și intelectualistă (dar nu raliată la obscuritățile unora dintre analizele foucauldiene actuale). Se cuvine să avertizez cititorul
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
rezultatele au întârziat să apară. Cel căruia lucrurile îi merseseră din plin, avansând, între 1990 și 1992, de la modesta postură de lector universitar la aceea de candiat prezidențial, începuse să fie atins de aripa neagră a nemulțumirii, disprețului și a resentimentului public. Orice ar fi făcut, oricum s-ar fi străduit să întoarcă lucrurile, totul i se întorcea împotrivă.
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
sa profesională de gazetar care urmează calea probității pe care tatăl său i-a inoculat-o atunci când l-a format pentru această meserie ce i-a adus respect și după moarte. Este și datoria sa de om care-și înfrânge resentimentele față de bărbatul devenit soțul iubitei din copilărie. Dragostea juvenilă este de altfel laitmotivul filmului care împletește într-un montaj savant crâmpeiele vechii idile și fazele unui proces de crimă. Acuzat de asasinat este tânărul japonez întors de pe front și care
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
ceea ce presupune acesta (reticență, estetism exhibat cu o discreție desăvîrșită, dar nu mai puțin evident cu toate acestea), devine matca epică în care se desfășoară întîmplările din carte. Protagoniștii sînt animați de trăiri intense, iubiri frenetice și gelozii pe măsură, resentimente, ură, dar totul se desfășoară în roman sub semnul unui deget dus discret la gură, ca pentru a porunci tăcere și rezervă. Personajele în jurul cărora se țese povestea sînt un scriitor și o pictoriță care au fost cîndva, cu ani
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau resentimentul lui Ramón Pérez de Ayala. Arhetipologia cărții identifică figuri fundamentale deschise iradierilor semantice ulterioare: Isus, Romeo, Don Juan, Faust și avatarurile lui Mephisto. În sfera lor generatoare de sens se naște ulterior ficțiunea la Henri de Montherlant, Bulgakov, Valéry, Ayala
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
Acestea au fost și argumentele, când, în 1973, Uricaru și Poantă au cerut să nu fiu "redus" din schemă. Bineînțeles că utilitatea tehnicianului, simțul său practic covârșeau (cu asupra de măsură) utilitatea poetului și corectorului care eram. Nu am nici un resentiment, nutresc recunoștință pentru că, lucrând într-o redacție, am reușit să-mi scriu, cât mi-a fost dat, cărțile. Dar am trăit și trăiesc, alături de cei care au mai rămas la Steaua, Aurel Rău, Ruxandra Cesereanu, T. Tihan, sentimentul că oricând
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
a "omeniei" românești (când în fapt, în acești ani este vorba mai mult despre revelarea unei nebănuite bestialități primare), mi se par într-un contact mult mai bun cu starea de fapt aserțiunile care pun accentul pe caracterul pasiv al resentimentelor și prejudecăților românului de rând. Relația interetnică în cauză are, cu siguranță, o psihologie mult mai complexă, depășind mecanica asupririi numerice a unei minorități de către o majoritate. Pe de altă parte, e foarte adevărat că această majoritate nu întreprinde nimic
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
bădărăniei înnăscute a ieșit la suprafață și ține, cu orice preț, să impună legea fărădelegii. Politicieni veroși, patroni dezumanizați de lăcomie și cinism, ziariști pe cât de inculți pe atât de mercenari, în fine, o populație debusolată, înrăită și dominată de resentiment alcătuiesc formula chimică a țării numite România. Simțind, cu instinctul departevăzător al slugii, că România se va orienta - cu disperare - spre America și spre aliații occidentali, niște savanți de la ministerul sănătății au găsit de cuvință să arate că și ei
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
un prieten, fiecare am suferit o înfrângere în iluzia că omul poate fi smuls dominației iraționale a bestiei din noi. Lumea, lumea civilizată, a fost înjunghiată cu lașitate și e de datoria ei să reacționeze. Din păcate, orbirea, ura și resentimentul sunt atât de adânc înrădăcinate încât destui dintre cei din jurul nostru jubilează porcos: faptul că marea putere americană a fost atât de drastic lovită de-o mână de criminali vicioși constituie pentru această umanitate decăzută un motiv de satisfacție. S-
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
mi-a venit să cred că deși perfect informată despre oribilitatea petrecută, destui cumpărători rânjeau satisfăcuți: "Așa le trebuie! Până când să bombardeze ei pe toată lumea și să rămână nepedepsiți?" încă mai înspăimântătoare - pentru că nu depășeau nivelul grețos al invidiei și resentimentului - sunau cuvintele celor pentru care America e țara huzurului deșănțat: "Păi, de ce nu împart și săracilor din bogăția lor? Săracii n-ar trăi și ei mai bine?" Dincolo de astfel de considerații se întrevede cu limpezime eșecul de a înțelege mesajul
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
de conspirații iudeo-masonice, ne pretindem cei mai deștepți și mai frumoși indivizi de pe mapamond, dar nivelul nostru de trai se va ciocni curând de cel al metroului. Or, pentru asta nu sunt răspunzători occidentalii. Ci incapacitatea de a ne controla resentimentele și imbecilitatea de a da credit celor mai corupți, nesimțiți și mincinoși dintre politicieni și jurnaliști. S-au scris sute de articole despre intenția ungurilor de a-i primi cu măciuca pe spectatorii români sosiți la Budapesta. Dar n-am
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
Dar izolarea politică și culturală din perioada comunistă a deformat imaginea noastră de sine, ne-a făcut sfioși și temători în fața misteriosului și superiorului Occident, iar aceste complexe (care nu ne părăsesc niciodată cu totul) se pot transforma în paranoia, resentiment, închidere ursuză în sine. În general, oamenii din Berlin nu sînt confruntaționali, evită orice prilej de dispută care-ar putea stîrni stînjeneală sau adversitate. Am întîlnit însă atitudinea aceasta peste tot în lume, iar cercurile românești civilizate nu fac excepție
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
cu condiția să fiu între oameni care mă respectă, nici mai mult, nici mai puțin decît îi respect și eu pe ei. În ultimii ani, mai ales după ce am publicat Postmodernismul românesc, am fost uimit și speriat de valul de resentiment revărsat asupra mea, chiar și din locuri de unde nu mă așteptam absolut deloc. Am fost de multe ori insultat în public, nu mai vorbesc de ura (nu găsesc alt cuvînt), disprețul, voința de a răni cu orice preț, justificate uneori
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
important ce pui azi în farfurie sau ce vei face la iarnă, decît cea mai tăioasă luptă parlamentară avînd alt subiect. E aproape un deceniu de cînd iarna a ajuns cea mai importantă forță de opoziție din România. Ea acumulează resentimente împotriva Puterii și tot ea verifică rezultatele politicilor economice din restul anului. În timpul iernii alegătorul își pune întrebarea dacă a votat cu cine trebuia și își amintește de toate promisiunile pe care i le-au făcut cei pe care i-
Interesul național și interesele zilnice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15777_a_17102]
-
pierde imunitatea parlamentară. Poate că e o simplă coincidență, dar și dacă n-ar fi, nu cumva asistăm la o încercare de compromitere a puterii prin aceste campanii antițigănești? Oricum ar sta lucrurile, pe acest fond de sărăcie producător de resentimente și în urma tuturor încercărilor de etnicizare a infracționalității din România, de pe urma cărora țiganii sînt, chipurile, capul răutăților, e nevoie ca autoritățile să pună capăt de urgență acestei stări de confuzie dinadins întreținute și să reamintească Ministerului de Interne că în
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]