1,862 matches
-
dimineața ajungeau la vila mareșalului de la Predeal. Cele două mașini de teren kaki, ca gemene, merseseră parcă în același timp. Din una din ele, primarul brașovean coborî îmbrăcat ca de iarnă, cu căciula pe cap, pe care și-o scoase respectuos, când ofițerul de gardă, un căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
va fi validată, în fine, specia ce ar consta, exclusiv, din a cita, el nu vrea și - de fapt - nu poate să-l urmeze pe Cioran fără a-l urmări. Identificarea naivă, însoțirea permanentă a unui mare scriitor, la o respectuoasă distanță, articularea cu frecvente semne de exclamare a entuziasmului față de cele citite: toate aceste reacții, legitime, însă nefiltrate critic, sunt introduse de Livius Ciocârlie în acolada amplă a unei hermeneutici sclipitoare. Propozițiile cioraniene, cele mai multe dintre ele, sunt într-adevăr excepționale
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
de îngrijite... Ringuri, rastele de fier, migălos făcute, cu o pedanterie, cu o manie de gospodar, unde, lângă asfaltul neted, parcă spălat, oamenii își lasă libere bicicletele în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el, cu aceeași manie, "boala civilizației"...fiindcă, "asta", care se vede aici, civilizația, e o "maladie", o apucătură, pe care niște sălbateci nu o pot avea... Din când în când potcoavele
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
Blandiana povestește, cu o sensibilitate dureroasă, cum, la vârsta de numai cinci-șase ani, a aflat de la tatăl ei că Moș Crăciun nu există. Pasajul este antologic: ,Mergeam pe stradă, dusă de mână, simțindu-mă în siguranță și mândră de saluturile respectuoase care se îndreptau spre noi, când Tata mi-a spus că eu sunt o fetiță destul e mare și de inteligentă ca să știu că Moș Crăciun nu există. Dar eu nu știam. O clipă chiar nu am înțeles la ce
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
mesajul Președinției, fiind încălcat astfel Punctul 5 al Pactului de Coabitare, care face referire la "Codul de conduită generală". Iată ce prevede Punctul 5 al Pactului de Coabitare: 5. Codul de conduită generală Părțile vor îmbrățișa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcția partenerului și la adresarea la plural. Ele se vor obține în a încuraja abordări diferite la nivelul structurilor pe care le reprezintă și vor sancționa excesele și ieșirile publice ale colegilor de partid sau angajaților
Cum a încălcat Președinția Pactul de Coabitare după ce Ponta l-a denunțat by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/81858_a_83183]
-
De după iașmac Își făcură apariția cei doi ochi mari, cu sprincene negre și mai verzi decât apele Atlanticului din apropiere, cei doi ochi ai directoarei Amina, cea care știa românește și care studiase la Iași! Ștefan și-a retras mâinile respectuos și a luat o mină de om vinovat, a rostit un „vă rog să mă iertați, nu v-am recunoscut!” și a continuat: Regret, domnișoara director că nu v-am recunoscut! Nu este vina dumneavoastră, eu am dorit să vin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și fără ca frica să-l părăsească realiză că maiorul nu era securist și că nu era vorba despre Ștefan ci despre cu totul altceva! Spuse cu calm și cu „ mare considerație” față de un om al legii: Domnule maior, vă rog respectuos să mă credeți că nu mint, că acum cred că știu despre ce este vorba și că nu am nici un iepure, nu mai fac astfel de lucruri Încă din regimul trecut, dar oameni răi, toți avem dușmani, nu?, oameni răi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
le spuse în limba engleză: Good morning! Toți, într-un singur glas, răspunseră: Goood morninnnng, teacher! Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au așezat cuminți în bănci. Simona le privi chipurile. Cei șaizeci de ochi-scântei îi apărură frumoși, inteligenți, respectuoși, avizi să soarbă primele cuvinte ale noii lor profesoare de limba engleză. Îi învălui cu căldură, grupându-i într-un singur buchet. Numele meu e Simona Deleanu. În acest an, eu voi fi profesoara voastră de limba engleză. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lucru, în momentul de față, e lipsit de importanță. Pe primul plan s-a aflat întotdeauna și se va afla copilul. Acum că v-am potolit curiozitatea, cred că se vor topi toate clevetirile. Eu vă stimez și vă rog respectuos, la rândul meu, să fiu stimată. Își luă catalogul și ieși prima din cancelarie, îndreptându-se spre clasa unde avea oră, înainte ca soneria să anunțe sfârșitul pauzei. Toți cei prezenți au rămas perplecși. La o așa declarație deschisă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Dintr-odată, însă, văzu total
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clipi din ochi, direct pe lumea cealaltă, căci, la felul cum arăta, sigur puteam să-l fac să dea ortul popii ușor de tot! De fapt, pentru o clipă, chiar îmi trecuse fulgerător prin gând ideea de a-l ruga respectuos să-și întindă puțin gâtul, doar ca să pot eu să i-l tai cu mai multă ușurință. Și totuși, m-am abținut; este mai bine așa (cel puțin deocamdată), mai ales că-mi mai este și rudă! Cu toate că n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
strânse mâna și-i spuse: - Sper ca după deliberarea comisiei să devii studentul nostru! Am certitudinea că în dumneata se află un virtuoz în devenire. Ceilalți membri ai comisiei repetară gestul de a-l felicita pe tânărul concurent. Mihăiță salută respectuos comisia și ieșind pe ușă, fu întâmpinat de ai săi cu nerăbdarea ajunsă la maximum. Mihăiță se declanșă: - Dacă mai zăbovim câteva ore, s-ar putea să se afișeze rezultatul examenului. - Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu, nicidecum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
drept spre colibă și acolo Îl găsesc. J. Milton- Paradisul pierdut Locuiesc la parterul unui bloc vechi, cu patru etaje. Oaza de vegetație sănătoasă, care-mi scaldă vecinătatea, Îmi oferă un sentiment deplin de liniște. Cei din bloc sunt oameni respectuoși (mă Întâmpină de fiecare dată cu un "să trăiți" sau "vă salut" ori "hai noroc, vecine"). Unii dintre ei, Însă, cu grija lor obositoare În a lăsa impresia că sunt fericiți și extrem de educați, mi se par de-a dreptul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele de familie și rău făcuse... Așteptă răbdător ca ea să facă câțiva pași spre ieșire și cu un gest cavaleresc, îi deschise ușa, cu amabilitate. Ina mulțumi respectuos și și văzu de drum. Dar, după câteva clipe, i se păru că pe urma pașilor ei se aflau, în aceeași cadență, alți pași. Întoarse instinctiv capul și desluși chipul acelui domn care îi deschisese ușa de la CEC. Îi zâmbi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin, vinul lui preferat, și turnă în două pahare. În timp ce umplea cupele cu o licoare de o culoare dumnezeiască ce răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se aflau destule alte tentații culinare, alergase la acea sticlă de vin: - Știi, Alex, de câtă vreme se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mâine avem multă treabă. - Dom’ inginer, mai omorâm și noi cele ofuri... - Oful cel mare abia începe, maistre Pricop, nici nu știi ce probleme ne așteaptă cu noul contract...!? Ne vedem mâine la opt, cum ne-am înțeles! Maistrul salută respectuos și ieși. Inginerul Georgescu, după ce vorbi un timp cu delegatul de la centru, închise biroul și porni spre casă. Tot drumul nu-i ieși din minte acea întâlnire neașteptată cu Olga. Ce ființă! Câtă otravă a fost în stare să pună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fost o greșeală. Știam ce facem și am venit exact pentru dumneavoastră. — Atunci de ce să regretați fapte ce au depins de alții? Acum e tardiv. — Aveți dreptate. Nu vreau să vă mai deranjez. Agentul se îndreptă spre ieșire. Îl salută respectuos pe Vladimir și ieși. În urma lui ușa se închise cu un zgomot surd, aparținând unei alte lumi, aflată între vis și realitate. Ca în fiecare dimineață, Vladimir își bău cafeaua citind ziarele, iar după câteva știri găsi într un chenar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
C.D., slugă a politrucilor și vămuitor al lăutarilor de la Doina Argeșului) ; a suferit cînd un mare scriitor precum I.D.Sârbu, din lipsă de bani pesemne, comisese o comedioară jenantă - Ion Focșa a Îndrăznit săi scrie și să-l mustre, afectuos & respectuos . În fine, vreau să-l felicit pe autorul/actor și pentru faptul că n-a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine În carte!) tradiția artistului-intelectual ; Ghinionul a fost norocul meu inserează des, agreabil de des, incredibil de des
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
iar pentru aceasta folosi un limbaj uimitor de meșteșugit și de persuasiv. Parohul se uită la ceas ostentativ și-zise cam nerăbdător: "Păi, fiule, n-ai vorbit și tu cu Tăsică?". Am vorbit, părinte, dar așteptam încuviințarea lu' matale", făcu respectuos nevoie mare portarul-instalator. "Ei, bine, având în vedere că adesea ostenești pentru acest sfânt lăcaș, o ai", zise cu niscaiva solemnitate popa. Simți însă nevoia să adauge imediat: "Asta nu înseamnă să ne facem un obicei din această plăcută corvoadă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
inconștient. Cât vorbeam cu Adina, s-a apropiat de noi o femeie, cam de vârsta mea care arăta superb, cu o ținută elegantă și cu un zâmbet care îți încălzea inima. S-a prezentat Maria Parascan, Manager, am salutat-o respectuos și am schimbat câteva cuvinte despre produse și compania producătoare și m-a încurajat să consum produsele Forever. Am cedat la insistențele elegante venite din partea nepoatei mele întărite și susținute de Doamna Manager și am cumpărat o mapă de înscriere
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Întâmpinat cu atâtea urale. Dictatorul stradal a mulțumit Însă prin câteva gesturi măsurate, și-a reașezat coroana pe cap și, ridicând bastonul ca pe un sceptru, a cuvântat astfel: — Stimați concetățeni... dragi participanți la trafic... prieteni... (bătăi din palme fine, respectuoase)... Unii știu cine sunt... (murmure de confirmare)... alții m-au cunoscut astăzi, În vâltoarea evenimentelor... (averse de aplauze, cu intensificări locale)... Vin acum În fața dumneavoastră... (câteva țistuituri la adresa preazgomotoșilor)... să vă spun Întregul adevăr... (ovații lungi, furtunoase)... În data de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și mai șteargă pantofii pe preșul întins în fața ușii, grăbit să intre la căldură. — Sîntem abia pe 14, își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul care-a nimerit din întîmplare în afacerea asta, strîmbă din nas domnul Președinte, desfăcîndu-și șireturile, aruncîndu-și ghetele cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să vă ridicați cîștigul, adaugă grăbit, lăsați pe masă miza și umflați cîștigul. — Nimic mai simplu, constată Roja atent din nou la mîinile dealerului care-și adună pachetul de cărți cu repeziciune, îl așază în buzunarul interior al vestei, salută respectuos și pleacă la altă masă unde este așteptat de un client nou. Și mai spuneați că sînteți ghinioist, dom’ Căpitan, de azi înainte n-o să mai puteți să vindeți gogoși nimănui, spune Patru Ace. — Cu așa ajutor cred și eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Antoniu pare să fi uitat următoarea frază. Se oprește din nou din scris, Își Îndreaptă spatele, Își freacă tâmplele și, Însfârșit Începe Într-un târziu să scrie mai departeă Femeia de serviciu a terminat de făcut curățenia și, În aceeași respectuoasă atitudine, părăsește Încăperea, Înclinându-se, și Închizând cu grijă, ca să nu facă nici cel mai mic zgomot, ușa capitonată cu mușama maron, relicvă a unui proletcultism grijuliu. O tăcere grea, apăsătoare se lasă ca o sumbră prevestire. Prin fereastră, redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
domnișoara Seelhaft ridica ochii și se asigura că sunt bine. Atât ea cât și domnișoara Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact felicitările discrete cu atenția respectuoasă. Acceptau convențiile fără a se preface, însă, că nu observă în ce hal de dărâmat și amărât sunt. Erau pline de atenție față de mine și, în general, mă tratau ca pe un om bolnav, totodată arătându-și bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]