262 matches
-
unei mici cantități de azot. Heliul neutru în condiții standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz în sânge. Dacă se inhalează o cantitate mare de heliu astfel încât să dislocuiasca oxigenul necesar respirării, el poate provoca asfixierea. Condițiile de siguranță pentru heliul criogenic sunt similare celor pentru heliul lichid; temperatura să foarte scăzută poate provoca arsuri la rece și din cauza raportul de expansiune gaz-lichid se pot provoca incendii dacă nu sunt instalante depresurizatoare
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
aparatelor cu circuit deschis, semiînchis, sau închis combinând avantajele acestor aparate. Scopul principal al utilizării unor astfel de aparate îl reprezintă obținerea unui randament al scufundării foarte ridicat prin reducerea la maxim a timpului de decompresie, ceeace se realizează prin respirarea de oxigen pur la palierele de decompresie. Un astfel de aparat cu circuit mixt este aparatul LAR VII Combi fabricat de firma Dräger. Au fost create câteva modele de aparate recirculatoare pentru scufundare a căror canistră este umplută cu superoxid
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
a aerului în circuitul de joasă presiune ceeace conduce la ușoară diminuare a efortului respirator. Etajul II este prevăzut în partea din mijloc cu un buton de purjare care prin apăsare elimină apa din interior. Etajul II al detentorului asigură respirarea, la cerere, de aer la o presiune egală cu presiunea ambiantă și la un ritm normal de respirație. Detentorul de rezervă este un detentor special prevăzut pentru a putea fi folosit în cazul defectării accidentale a detentorului principal. Orice tip
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Apare ca urmare a respirării de oxigen la o presiune parțială ridicată aceasta având un efect toxic asupra organismului. Toxicitatea oxigenului se manifestă la nivelul sistemului nervos central. Se consideră hiperoxic un amestec la care presiunea parțială a oxigenului din amestec este mai mare de
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
individ care depinde nu numai de sistemul ventilator ci și de cel cardio-vascular. Depășirea nivelului maximal în condiții de aerobioză este posibilă pentru o anumită perioadă de timp dar duce rapid la acumularea de acid lactic ce împiedică continuarea efortului. Respirarea unui aer îmbogățit cu O2 (40%) în cursul efortului nu duce la modificarea nivelului de echilibru al consumului de O2 la normali. Apariția unei diferențe față de nivelul de echilibru pentru un anumit grad de efort demonstrează fie depășirea limitei de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
un cablu-ghid pentru coborâre și urcare la suprafață. Recorduri omologate de AIDA Internațional până la data de 29.11.2013 Masculin: 11 min 35 sec, Stéphane Mifsud, 2009-06-08, Hyères, Văr, Franța; 19 min 21 sec, Peter Colat, 2010-02-16, St. Gallen, Elveția (respirare de O timp de 10 minute înainte de scufundare) Feminin: 9 min 02 sec, Natalia Molchanova, 2013-06-29, Belgrad, Șerbia Masculin: 281 m, Goran Čolak, 2013-06-28, Belgrad, Șerbia Feminin: 234 m, Natalia Molchanova, 2013-06-28, Belgrad, Șerbia Masculin: 225 m, Goran Čolak, 2013-11-21
Scufundare liberă () [Corola-website/Science/313625_a_314954]
-
umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
de aur“ la Struga). Dintre volumele sale de poezii merită amintite: „Sensul iubirii“, „Dreptul la timp“, „O viziune a sentimentelor“, „11 elegii“, „Oul și sfera“, „Necuvintele“ ș.a. A scris și eseuri, evocări și confesiuni (adunate în volumele „Cartea de recitire“, „Respirări“, „Antimetafizica“) și a publicat (împreună cu Gh. Tomozei) un volum pentru copii, „Carte de citire, carte de iubire“. Poezia lui a fost tradusă în majoritatea limbilor europene, iar la propunerea din 1979 a Academiei Suedeze a candidat, în 1980, la Premiul
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din labirint ("2111. Numerele sunt ființe vii: cresc. Moartea e un număr încremenit."), în fapt, punctul de epuizare a respirărilor unei ființe. Din punct de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile consemnate, de orice natură ar fi. Labirintul mitic este nesfârșit, dar paradoxal, e un univers închis, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Ion Barbu a conceptului modern de poezie pură, pentru care Marin Mincu a făcut o uriașă risipă de inteligență. Barbu înțelegea prin poezie în sine ceva foarte apropiat de poetica necuvântului a lui Nichita Stănescu, poetică pe care autorul Respirărilor i-o datora, cum rezultă din eseul comentat aici, Cuvintele și necuvintele în poezie. Miracolul înfăptuit de Barbu este că a intuit și practicat, în primele decenii ale secolului XX, conceptul poeziei ca realitate translingvistică: o limbă universală, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine Temperatură scăzută a corpului Puls mic, nivel scăzut de energie Piele extrem de uscată sau solzoasă Colesterol mare Unghii fragile ale degetelor, căderea părului Imposibilitatea de scădere În greutate, mușchi slăbiți Tristețe inexplicabilă, stare de confuzie Dificultăți În Înghițire sau respirare* Voce răgușită și tuse * Noduli limfatici mari* MÎini calde și umede Bătăi rapide și puternice ale inimii Poftă de mîncare extremă, fără creșteri În greutate Extenuare Ochi exoftalmici Învinețire rapidă Insomnii Tremurături Basedow-Graves Părul devine mai moale și subțire * Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic" (Respirări, 1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule reface un cuvânt total, nou, străin limbii și oarecum incantatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e obiect de percepție plastică. A trage câte o linie demarcativă între etapele lirice stănesciene, iată o operație delicată, câtă vreme senzorialul (determinând o anumită "gândire în imagini", "profund subiectivă") și cogito-ul (legat de "gândirea în noțiuni") trăsături invocate în Respirări se constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii (publicate în 1966) obsedează vădit causa rerum, o multiplă exasperare a Eului contemplator (titlul Contemplare se repetă) posedat de nostalgia cunoașterii, balansând între înaintări și retrageri necontenite, sub perpetua presiune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Atreia elegie), e totuna cu a verifica multiplu starea de a fi; aspirație vană, iluzorie, căci lucrurile "știindu-mă, m-au respins..." La Eminescu, în sute de conotații, se invocă ochii; la Nichita Stănescu privirea, aceasta viziune iar nu vedere (Respirări). La cerebralul Camil Petrescu, ca poet, vederea ducea net spre idei; la Nichita viziunea epurează concretul, lărgește și reconstruiește în ficțiune, violentând și dematerializând; viziunea e pârghia care înalță de la Argotice, din teluric, într-o zonă a esențelor, inițiind în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acționează eminescian, receptând "din afară înăuntru"; în Omul-fantă, alte dezvăluiri: "Nu se știe cine îl vede pe cine"; apoi, în Criză de timp, detalii: Copacii ne văd pe noi, / iar nu noi pe ei..." Trimiteri similare abundă în reflecțiile din Respirări: Ochii "nu sunt altceva decât doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită din ei înșiși priveliști". Sau: " Aidoma ochiului, cuvântul vede lumina, dar, spre diferență de ochi, cuvântul o reține în el..." Că limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
niște indicatori, repere de delimitare, parametri ai raporturilor dintre Eul propriu și Ceilalți. Lectorului i se vorbește, bunăoară, despre "starea de levitație a pietrei", proces realizabil prin sculptură sculptura fiind "tactilul ridicat la idee", "privire cu degete", "unghie cu retină" (Respirări, p. 31). Fie și nedeslușit, poetul percepe gândul pietrei (p. 318) și al copacului, descoperind o dată un "copac gelos" Copacul Gică; altă dată, lumina "taie haosul și-l umple cu chipuri, cu imagini, cu oseminte" (Îndoirea luminii, I). Cifrele, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu chipuri, cu imagini, cu oseminte" (Îndoirea luminii, I). Cifrele, la rândul lor, rezumă succint traseul de la concret la abstract, de la acesta la simbol: "Doi e asigurarea lui unu, însă fără de miracolul lui unu Unicitatea eternă nu e cu putință" (Respirări, p. 103). Totuși, fiindcă cifrele, necontenit citate, nu pot înfrânge misterul universal (Matematică poetică), urmează că Timpul, Iubirea, Moartea și celelalte rămân niște aproximații. Există însă certitudini, unele dintre ele constituindu-se în repere salvatoare, multe ținând de fondul abisal
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în repere salvatoare, multe ținând de fondul abisal, de vocile pământului românesc. Dacă într-un poem întâlnim memorabilul: "Locuiesc într-un ochi de pasăre" parafrază după Locuiesc într-un cântec de pasăre de Blaga, într-o altă formulare (aceasta în Respirări) lăcașul-boltă al poetului e limba română: "O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește" (Respirări, p. 7). În fraze-refren ca acestea, identitatea cuvântului cu obiectul numit e subliniată liric. Comportament analog la grecul Manolis Anagnostakis: "Copilului meu nu i-au plăcut niciodată poveștile. Acum, serile, stau și-i vorbesc, / Îi spun câinelui câine, lupului lup
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvântului, să depășească sfera contingentului, să surprindă vibrația intimă a materiei. Tentația aceasta, după temeritățile și eșecurile înregistrate de alții, aspirație devenită dramă, constituie punctul focalizant al poeticii stănesciene; o demonstrează reluările în numeroasele sale interviuri, în comentariile estetice din Respirări, în multe mărturisiri. Cât despre "așa-numitul lucru asupra cuvântului" (Respirări, p. 8), ipoteza e respinsă ca aberantă. Din Antimetafizica aflăm totuși că revelatoarele-i Elegii i-au cerut "cel puțin un deceniu de meditații și de trăire a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Tentația aceasta, după temeritățile și eșecurile înregistrate de alții, aspirație devenită dramă, constituie punctul focalizant al poeticii stănesciene; o demonstrează reluările în numeroasele sale interviuri, în comentariile estetice din Respirări, în multe mărturisiri. Cât despre "așa-numitul lucru asupra cuvântului" (Respirări, p. 8), ipoteza e respinsă ca aberantă. Din Antimetafizica aflăm totuși că revelatoarele-i Elegii i-au cerut "cel puțin un deceniu de meditații și de trăire a cuvintelor", iar apoi textele în cauză au fost dictate Gabrielei Melinescu "în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucind, / peste trenuri trecând..." Titani, Beethoven, Bach și alții inițiază și propun conexiuni sonore într-un timp cosmic, timp în ale cărui halouri se întruchipează miracole. Tentat de reprezentări prin linii, prin volume și puncte, autorul Elegiilor desenează: ilustrațiile la Respirări îi aparțin; eseistul scrie comprehensiv despre I. Țuculescu (găsindu-i un timbru hiperboreu), amical despre Horia Bernea și Sorin Dumitrescu, ori despre graficianul Vasile Kazar. Din fragmentele lui de poetică explicită rezultă, în fapt, ideea de sincretism transliterar, ducând la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
doamnă domnișoară (N-ai să vii); Și s-auz cum urlă lin gornetul / lehuz, un aer trimbulind" (Obediență). Toate punctele de vedere stănesciene despre Cuvinte și necuvinte în poezie, cu variațiunile lor, se regăsesc regrupate sintetic într-o pagină din Respirări (Despre Renunțarea la cuvinte avea să mediteze și Ana Blandiana). Dar să-l urmărim pe Nichita: "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic..." Micro-eseurile, reflecțiile poetului, sentențiile lui nu de puține ori paradoxale (Cartea de recitire și Respirări 1972, respectiv 1982) nu se constituie bineînțeles într-un organon estetic, dat fiind că în atenția radiară a autorului intră câte ceva din toate: sentimentul patriei și ethnos (motive de realizări poetice cu totul remarcabile), mituri și ethos, timp, psihologie și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]