723 matches
-
Scoțiană a oferit un detașament special care stăteau în prezența regelui în timpul ceremoniilor de judecată. Toate cele patru companii din Corpul de Garda au fost desființate în 1791. Cu toate acestea ele au fost reînființate de către primul Bourbon din perioada Restaurației Bourbonilor din 25 mai 1814. Până la dizolvarea lor finală în 1830, aceasta a păstrat titlul de "Les Fiers Ecossais" (scoțienii mândri).
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
Concomintent avea să aibă loc și revenirea în țară a lui Carol al II-lea, care fusese radiat din familia regală dar care se afla în stadiu avansat de tratative cu Maniu pentru a reveni pe tronul României (așa-zisa „Restaurație”). Carol se afla în Anglia și urma să zboare la Alba Iulia, unde avea să se proclame rege. Marșul avea deci scopul de a-l instala pe Carol pe tron, la București. El s-a transformat însă într-un protest
Marșul asupra Bucureștiului () [Corola-website/Science/311114_a_312443]
-
pe liberali să demisioneze din Guvern. Ion Mihalache însă, a continuat să susțină desfășurarea marșului, care ar fi strâns adeziunea unui număr mare de oameni, preconizați a participa la adunarea partidului. Maniu s-a opus, conștient fiind că lipsind motivul „Restaurației”, marșul ar avea aspectul unei lovituri de stat. În ziua de 6 mai, țărăniștii au reafirmat adeziunea PNȚ la actul Unirii, prin vocea lui Maniu. Mihalache în schimb a ținut un discurs violent la adresa „oligarhiei” de la București. Pe lângă țărăniști, socialiștii
Marșul asupra Bucureștiului () [Corola-website/Science/311114_a_312443]
-
ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii. Cu toate că shogunul acceptă restaurația și își retrage trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto dar sunt înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
și politică în societatea japoneză. Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale față de împărat și față de instituțiile de stat, elemente psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al doilea război mondial au fost orientate spre formarea mentalității militariste, fanatice. De la restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial împăratul va fi conducătorul guvernului și al armatei. În epoca Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
fel, Japonia a devenit prima țară din Asia care se alătură clubului exclusivist occidental, al puterilor coloniale. Înfrângerea a fost o trezire la realitate pentru curtea Qing, mai ales că această victorie a avut loc la doar trei decenii de la Restaurația Meiji, ce a pus o Japonie feudala, pe cale concurării cu națiunile occidentale în realizările lor economice și tehnologice. În cele din urmă, în decembrie 1894, guvernul Qing a luat măsuri concrete pentru reformarea instituțiilor militare și re-instruirea trupelor armate cu
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
metrului și kilogramului sunt depuse la Arhivele Naționale ale Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric. Sistemul metric este adoptat în Franța la 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon). În 1812, în timpul Restaurației, sistemul metric este retras, fiind abolit complet. În 1816 Țările de Jos introduc sistemul metric, care în Franța va fi reintrodus abia după Revoluția din 3 octombrie 1830. Începând din 1832 Gauss aplică sistemul metric în fizică. El determină câmpul
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al "Ancien Régime" și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței. Această fază de revenire a societății elvețiene pe drumul de refacere al Confederației Elvețiene a durat până la Restaurația din 1815, care a creat statul federal modern al Elveției.
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
din cauza sistemului de guvernământ local autonom utilizat de bisericile baptiste. Fiind o denominație, ar fi văzută ca având o ierarhie care s-o înlocuiască pe cea a Bisericii Romano-Catolice. Un alt motiv pentru respingerea acestei etichete este influența perioadei de "Restaurație" asupra bisericilor baptiste prin accentuarea ruperii barierelor denominaționale. Alți baptiști acceptă eticheta, considerând că nu poartă o conotație negativă, ci mai degrabă este un sinonim pentru un grup creștin sau religios cu aceleași convingeri, organizat într-o manieră cooperativă pentru
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
care puneau în primejdie suveranitatea statului. Cadrul legal a existenței regimului parlamentar otoman a fost Kanûn-ı Esâsî a primei perioade constituționale care a triumfat în 1876. În condițiile în care sultanul nu a închis nicio clipă Parlamentul otoman, în momentul restaurației constituționalismului, parlamentarii aleși cu 33 de ani mai înainte (cei care mai erau încă în viață) au fost reinvestiți cu responsabilitatea reprezentării alegătorilor. Parlamentul era compus din două camere: Senatul, ai cărui membri erau numiți de sultan, și Consiliul Casei
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
să fie prim ministru. Ianuarie 3, 1868 - Forțe din Satsuma, Echizen, Owari, Tosa și Aki nu acceptă Memoriul Tosa și capturează castelul Tokugawa. Tokugawa este retrogradat la nivelul de daimyo, și administrația țării se reîntoarce la împărat. Shogunatul este dizolvat - Restaurația Meiji. Ianuarie 1868 - Tokugawa Yoshinobu acceptă Restaurația și își retrage trupele la Osaka. La sfârșitul lunii, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto-ul dar sunt înfrânte de către forțele Satsuma, Choshu și Tosa. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Alte
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
Forțe din Satsuma, Echizen, Owari, Tosa și Aki nu acceptă Memoriul Tosa și capturează castelul Tokugawa. Tokugawa este retrogradat la nivelul de daimyo, și administrația țării se reîntoarce la împărat. Shogunatul este dizolvat - Restaurația Meiji. Ianuarie 1868 - Tokugawa Yoshinobu acceptă Restaurația și își retrage trupele la Osaka. La sfârșitul lunii, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto-ul dar sunt înfrânte de către forțele Satsuma, Choshu și Tosa. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Alte forțe Tokugawa din nord rezistă încă mult
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
franceze”), în care a pus pe muzică cincizeci de poezii ale unor diverși autori. A mai publicat "Essais en vers et en prose" („Eseuri în versuri și în proză”), o povestire intitulată "Adelaide et Monville" și câteva poeme ocazionale. În timpul Restaurației a compus un imn regal, intitulat "Vive le Roi!" („Trăiască Regele!”), dar acesta nu a fost pe placul regelui Ludovic al XVIII-lea. Spre sfârșitul vieții, Rouget de Lisle se afla într-o situație materială precară, fiind nevoit să vândă
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
ei, iar ignoranța, neseriozitatea și lipsa lui de tandrețe o fac să sufere. Aflată în refugiu în martie 1814 la palatul din Tours al contesei de Listomère-Landon, Julie se îndrăgostește de tânărul nobil englez Arthur Grenville. Căderea regimului napoleonian și Restaurația o aduce din nou la Paris, unde soțul ei, care trecuse de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei ani mai târziu se naște fiica lor, Hélène
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
din viața publică. Între 1820 și 1823 conduce gărzile regale ale lui Ferdinand al VII-lea, dar ia partea Constituției în cadrul manifestațiilor ce se declanșează în regat și, ca atare, îi sunt retrase toate onorurile și însărcinările date de rege. Restaurația spaniolă, adusă de baionetele franceze, a fost un triumf al absolutismului și al reacțiunii. Parafox rămâne departe de viața publică timp de mulți ani. Primește de la regina Maria Cristina titlul de Grande de Spania în primă clasă și din 1836
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea"”. Newton s-a născut în preajma izbucnirii marelui război civil în Anglia, a fost martorul executării lui Carol I, al guvernării lui Cromwell, al Restaurației Stuarților, al așa-numitei „"glorioase revoluții, fără vărsare de sânge"” din 1688, și a murit la vârsta de 84 de ani, când regimul constituțional era consolidat. Dar furtunile politice n-au lăsat, se pare, urme adânci asupra vieții lui Newton
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
se distinge în mod repetat în bătălie. După ce participă la campania din Franța, se raliază Bourbonilor, după prima abdicare a lui Napoleon I. În timpul „celor 100 de zile”, se raliază Împăratului și șarjază la Quatre-Bras și Waterloo, unde este rănit. Restaurația îl reabilitează abia în 1818, când îi acordă dreptul de a purta titlul de marchiz de Valmy, după care îl numește duce și "Pair". Susține apoi revoluționarii liberali în cadrul Revoluției de la 1830, când votează pentru pedeapsa cu moartea în cadrul procesului
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
rugat pe Oscar Kiriacescu să ajute această bancă fiindcă Nițescu ar fi făcut servicii guvernului, informându-l la timp de acțiunea lui Manoilescu”. Din momentul producerii actelor constituționale ce consfințeau renunțarea la tron a prințului moștenitor Carol și până la spectaculoasa restaurație din vara lui 1930, Gheorghe Tătărescu și-a manifestat deplina solidaritate cu șefii săi politici și a combătut încercările unor partide politice sau personalități individuale de a pune pe tapet „chestiunea închisă”. După ce Restaurația a devenit fapt împlinit, Tătărescu nu
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
prințului moștenitor Carol și până la spectaculoasa restaurație din vara lui 1930, Gheorghe Tătărescu și-a manifestat deplina solidaritate cu șefii săi politici și a combătut încercările unor partide politice sau personalități individuale de a pune pe tapet „chestiunea închisă”. După ce Restaurația a devenit fapt împlinit, Tătărescu nu s-a distanțat brusc de șefii săi anticarliști Vintilă I. C. Brătianu și I. G. Duca, însă a devenit ceva mai rezervat și mai nuanțat, în speranța creării unei punți de reconciliere cu noul suveran
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Londra și a forțat Parlamentului să readmită membri ai Parlamentului cel Lung excluși în decembrie 1648. Parlamentul cel Lung s-a autodizolvat și pentru prima dată în aproape 20 de ani, au existat alegeri generale. Grosul populației își dorea o restaurație decât un război civil sau o dictatură militară. Monk i-a invitat pe electori să aleagă o Cameră a Comunelor; mai târziu regele a confirmat această convocare și juriștii au menținut ficțiunea că monarhia nu și-a încetat niciodată existența
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
existența. De fapt, regele a fost pus pe tron de o adunare convocată în mod neregulat însă fiind vorba de un rege legitim, desemnat pe baza dreptului de succesiune, hotărârea era inatacabilă. La sfârșitul anului 1660, bucuria lui Carol la Restaurație a fost temperată de decesul fratelui său mai mic, Henry, și a surorii sale, Mary, de variolă. În același timp, Anne Hyde, fiica Lordului Cancelar Edward Hyde, a declarat că este însărcinată cu fratele lui Carol, Iacob, cu care se
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
atare, a abdicat pe 22 iunie. Armata franceză a continuat să lupte o perioadă împotriva trupelor Coaliției, până la încheierea unui armistițiu, semnat la inițiativa ministrului de război francez, Mareșalul Davout. Odată ostilitățile încheiate, în Franța a avut loc „A doua Restaurație”, adică întoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea. Napoleon era conștient de dezechilibrul existent între forțele Coaliției și propriile sale forțe, dar știa și că forțele inamice erau extrem de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de a realiza schimbări esențiale de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată și consecvență, a atitudinii politice ci și conținutul direcției prin programul de măsuri de atingerea scopului care poate fi de natură politică sau economică. In timpul „Restaurației” - termen care provine de la elvețianul „Karl Ludwig von Haller” o perioadă caracterizată prin restaurarea monarhiilor în Europa, petrecută în Elveția între anii (1816-1842), Anglia (1660-1688) și Franța 1814/15-1830), un reprezentant caracteristic al acestei perioade este omul politic austriac prințul
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
în Regență. Manechinul va juca așa cum îl va trage de sfori în culise" . Alegerea lui Sărățeanu a contrariat clasa politică și a slăbit Regența ca instituție. Grigore Iunian, ministru țărănist spunea că din acel moment "a hotărât să îmbrățișeze cauza restaurației ... țara nu mai avea nicio cârmă, nici o axă, deoarece regența era un caraghioslâc! - ne trebuia o monarhie solidă" . Instabilitatea politică a făcut ca majoritatea partidelor să îmbrățișeze cauza revenirii lui Carol sau cel puțin să accepte în mod pasiv această
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
era un caraghioslâc! - ne trebuia o monarhie solidă" . Instabilitatea politică a făcut ca majoritatea partidelor să îmbrățișeze cauza revenirii lui Carol sau cel puțin să accepte în mod pasiv această posibilitate. Singurul partid care s-a opus în mod constant restaurației a fost Partidul Național Liberal. În primăvară anului 1930, Carol a avut o serie de întâlniri cu diverși oameni politici, în care s-a pus problema revenirii acestuia pe tron. În întrevederea din 25 aprilie 1930, cu Alexandru Averescu, desfășurată
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]