653 matches
-
inconștient la pământ, scrie Ziua de Buzău. Pentru că drumul în zonă este impracticabil, la fața locului a sosit un elicopter SMURD Galați, care l-a găsit pe tânăr în stop respirator ireversibil. Medicii s-a luptat minute bune să îl resusciteze, însă eforturile au fost în zadar.
Un bucureștean a murit după ce a băut un energizant by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77352_a_78677]
-
atât de profunde însă micuțul n-a mai putut fi salvat. „Copilul a ajuns în stare gravă, în șoc, prezenta arsuri pe aproximativ 75% din suprafața corporală, grad 2-3, prin lichid fierbinte. Copilul a intrat în stop cardio-respirator, a fost resuscitat și internat apoi pe terapie intensivă", afirmă Dan Teodorovici, medic UPU Suceava, scrie Digi24. Poliția a început o anchetă pentru a stabili dacă părinții pot fi trași la răspundere pentru neglijență.
Un copil din Suceava a murit după ce s-a opărit cu apă fierbinte by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77366_a_78691]
-
stăpîn peste trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. însușindu-și în detaliu toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemergătorilor și al profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
trebui să vă vadă aici, în jurul său. Puneți caseta cu cântecul cornului, cu ecoul cântecului și cu ecoul ecoului cântecului și pe cea cu ecoul ecoului ecoului cântecului de corn. Toți făcură cerc în jurul lui Gerard. Cele trei fete îl resuscitară, dar se părea că, pentru început, era zadarnic. 5, 4, 3, 2, 1, 0 - făcu fata cu voce gravă sărind pe pieptul pacientului-Repetăm: 5, 4, 3, 2, 1, 0. Avem puls? Încă nurăspunse o voce amară. Ar fi culmea să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am făcut-o niciodată. Și era amuzant să-l văd așa aplecat deasupra lucrului, cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pare rău! îmi gâfâi ea în față. Te rog, nu te mișca! Îmi reintroduse penisul în vaginul ei. Ținându-i fesele cu ambele mâini, mă apropiam cu repeziciune de orgasm. Peste mine, fața ei serioasă mă fixa de parcă ar fi resuscitat un pacient. Luciul umed al pielii din jurul gurii sale era ca bruma pe un parbriz dimineața. Pompă rapid cu fesele, lovindu-și pubisul de al meu, apoi se lăsă pe spate sprijinindu-se de bord când un Land-Rover hurui pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se umflă, penisul apăsând volanul. Capitolul 13 - Ai terminat? Helen Remington îmi atinse umărul cu o mână nesigură, de parcă aș fi fost un pacient pe care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu oameni cărora nu le semănam, pentru că ei aveau interese - în timp, ce eu aveam credințe și idei.” În continuare, se preciza: „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (difuzat ca serial la TVR1) s-a născut din dorința de a resuscita memoria colectivă, ca pe un antidot împotriva spălării creierelor, care se află la originea celor mai multe din anomaliile vieții și societății noastre. [...] Comunismul a dispărut ca sistem geopolitic, comuniștii s-au rafinat și s-au declarat democrați (chiar dacă operația de spălare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-l întorceam serile, cu sunetul rotiței zimțate cu tot? "Ați scos cu picioare-n bip sensibilitatea din poezie, ideile din proză, gramatica din gazetărie și vreți să vă urmeze publicul larg? E visul unei nopți de iarnă, Iordana, să-i resuscitezi acuma interesul". Îmi torn o cafea să nu-mi mai aud vocea paralelă, dar mirosul de Jacobs se combină grețos cu unul de pește, venit cine știe de unde. A avea suflețel delicat și tandru e trăsătură oximoronică pentru un critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
printre răsadurile de flori din fața scării. Deci, domnii Philipi distrug cu bună știință și sistematic, cu tălpile lor marginale și mârșave, panseluțele expuse la marginea aleii. Iar eu, imaginați-vă, cât muncesc zi de zi, să le recuperez, să le resuscitez, să netezesc pământul deranjat de călcătura ireverențioasă și greoaie a domnului Philip. Și totul din cauza ei! Numai din cauza ei! (Arată spre Dora cu degetul.) Numai din cauza ei s-a ajuns aici. Îl înnebunea cu susceptibilitățile și insistențele. Ea poartă întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fetus, să ne creștem dinții de două ori, după care uităm programul de creștere a dinților, așa cum ne cresc unghiile, tot așa ne putem vindeca noi înșine. Joao este capabil să trezească aceste forțe adormite sau uitate în noi, să resusciteze un spirit istovit, degradat, viciat sau legumizat în propria lui mediocritate. Bioenergeticienii preferă să-i atribuie virtuți bioenergizante deosebite lui Joao. Aura și câmpul lui eteric sunt neobișnuite, el ne administrează energiile cosmice de care nu mai suntem în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei, vecinul, a dat mîța în fîntînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au nevoie de brațe pentru a cuprinde nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chiar o viață pentru a-ți continua visul, dar visul este o prelungire a absenței și nimeni nu-ți spune asta. Cristale înghețate sparte în palmă. Trezirea primul instantaneu vegetal al zilei, apa miroase a iarbă de munte. Gustul ierbii resuscită primăvara-n oglindă. La 4 dimineața, Petru, fără ordin de servici, abandona cazarma, deschidea fereastră în icoană și trecea dincolo. Adevăratele dezertări se fac fără "de acord", "rog aprobați"; în colțul din dreapta, sus, pe o coală A4 din viață, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treji ca tot spitalul cu doctorii lui la un loc. "De când sunt eu rezident", spui asta, de parcă ai pune limită stânga pentru vise necoapte. "Gata, nebunilor!" așa te adresezi uneori, deși nu ai voie " Gata, aveți trei ani să vă resuscitați primăvara în cuptorul cu pâine!" Ce simplu este pentru tine! Înghețarea memoriei este înghețarea inimii, doctore! Cu ce, dracu, vrei să dezgheți? Cu niște imagini sterpe, cu niște filmulețe lascive, pline de excremente gastrice, cu niște comparații de căcat? Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aparține, domnule doctor. O patrie ce a lăsat câteva amprente în sânge: s-au șters odată cu prima bătaie de clopot. Cine-ți permite să învinuiești marea de incest când în burțile scoicilor abia că se mai aude furtuna? Încerci sa resuscitezi fotografiile, imagini descompuse sub o grindă! La dracu cu toate actualizările tale, nu mă regăsesc în nici un ungher, poveștile acestea miros a biserică de lemn putred. Au îmbătrânit hainele pe tine. Despre ce tinerețe vorbești? Gata, ajunge! Nu observi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păianjenului: își țese povestea cu propriul fir, intimitatea dincolo de lumină. Aici... Nu, ea este de dincolo, nu are ce căuta lângă mine, este un contur ca toate celelalte, le gândești, le atingi, le mângâi, le consumi, nu-ți aparțin, nu resuscitează memoria nici pentru o secundă. De fapt, ce fac acum? Am redus lumea mea la voința lumii lor? Potop, ce gândesc. Potop. Eu iubesc, eu nu sunt ca ei! Iubesc, când sunt și când nu sunt, deopotrivă; întristarea, veselia, somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine: securitatea i-a înfundat vreo 6 ani și tot securitatea l-a pus senator de Focșani (după revoluție). Bătrânul Spiridon (colonelul Marcu) respira cuvintele domnișoarei; inima, ca un motor ieșit din uz, torsiona sângele, prin vene așchii de viață resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La început toamna vine în inimă. Așteaptă până ți se scutură cuiburi din vene, până păsările negre te vor sfâșia ca pe un hoit putred, până se va face târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile albe în vârful salcâmilor ianuarie sfidează anotimpurile. Mirosul resuscitează memoria. Portocala de Crăciun, una împărțită la cinci, a cincea parte încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]