2,173 matches
-
oprire, și albul ochiului se transformă în roșul sânge lui închegat, iar omul se prăbușește în caleidoscopul în perpetuă mișcare și apoi închide ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet într-un abis vertical, cu pereți concreți. Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
e gata să atingă fruntea lui Cavanosa. Căderea reîncepe. Brusc. Brutal. Un turbion îi con torsionează trupul și îl face să se agite în toate direc țiile. Închide ochii și și-i ține strâns închiși, pentru că instinctul îi spune că retina i se va dezlipi și-i va fugi de pe globii oculari. Cade cu capul înainte și toată fața lui e doar o mască schimonosită și gura lui se deschide și urletul lui iese afară mut, pentru că aerul rece ca gheața
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
amice... Hai să mergem, atunci, orele sunt înaintate, cum ar spune bătrânul scriitor, numele nici nu contează. Sunt convins că îți vei schimba părerea după ce vor fi declanșate primele atacuri năvalnice ale cavalerilor. Noua realitatea ți se va înfige în retină prin sclipiri metalice, iar armurile lovite vor declanșa isteria. Și vei fi suprins atunci când vei constata că, paradoxal, nu există asistență medicală. Nicio ambulanță nu stă ascunsă în spatele tribunelor, cu motorul pornit. Nu vei vedea oameni în uniforme, alergând, ducând
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Zgârci, dar n-a luat-o nimeni în seamă... Turistul Galopul năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
femeie sau bărbat. Când am simțit că încep să mă împleticesc, am gemut. Și m-am sprijinit de un zid. Era o lumină roșie deasupra, nu știu de unde venea lumina aia sau dacă nu cumva putea fi regăsită doar pe retina mea în care picura durerea ulei încins. Ah, și ce ustura! Curva m-a auzit și s-a întors. Sunt sigur că m a recunoscut, fiindcă mai întâi s-a uitat către mine, apoi a zâmbit - ăla cu creioanele, prostul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în toate dimensiunile / miezul care naște cuvinte-miresme / coconul acesta fluid care nu e niciodată fluviu / doar secreție stoarsă sufletului în cazne / îmi intră prin piele în minte / prin măduva oaselor și prin măduva spinării în inimă / prin semne diluate în retină / îmi aduce moartea ca pe o grădină proaspăt plivită" (ploaia cwul, cînd abia acesta este sinele). Finalul poemului e heraclitean, ca o altă probă a senzualității inepuizabile prin virtualitatea ce-o invocă: "și abia acesta e sinele / cînd o prezență
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
fără adresă. Ceva din maladia lui Jesse își găsește ecoul în sensibilitatea lui Robert Ford. Scena uciderii lui, mai precis o sinucidere a acestuia pentru care el creează momentul favorabil pentru cei doi acoliți este una care rămîne imprimată pe retină. Fiecare gest, fiecare detaliu pare amplificat de un "simt enorm și văd monstruos". Panica celor doi ia proporții fantastice după o știre apărută în ziar care cade sub ochii lui Jesse, la geam aceasta privește absent la fetița sa care
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
cîntă sau așteaptă, o stranie "poezie" a războiului. Tot aici avem și una din scenele memorabile ale filmului; febricitat din cauza septicemiei care-l va ucide, Robbie pătrunde într-o clădire devastată, totul are un aer halucinant, filtrat printr-o o retină impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au culoarea întunecată a vieții, o urmă lungă pe care acest Anton o adulmecă cu precizie. Are Anton
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
Nu ne e frică de noapte, luăm o tabletă ca în spitale, îi implorăm astfel natura tristă. Umbrele urcă acum de peste tot, din cele mai mici crăpături, de la etajele de jos, de la prichiciul ferestrei, de pe colinele ce ne-au atins retina peste zi, de la pașii noștri... ne ridicăm genunchii spre acele locuri, avanposturile nopții se află în trupul nostru neluminat de soare. "Scurt a fost gustul căpșunii", spune unul, și o privim gîndindu-ne la pieptul ei fără încetare ca la un
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație, adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetid al
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
care lumi nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cel mai bun film de lungmetraj de la Veneția atrage atenția asupra unui regizor căruia nu-i plac compromisurile și care reușește pe o temă relativ fumată, ruleta rusească, de regăsit în filmele de categorie B, C etc. Îți stă pe retină filmul lui Michael Cimino, The Deer Hunter (Vînătorul de cerbi, 1978), Oscarul din '79 pentru regie și cel mai bun film, cu scena memorabilă a ruletei rusești care-i aduce față în față pe Robert de Niro și Cristopher Walken
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
care se află cel care îl străbate (Fragmente dintr-un fals tratat de alpinologie). Paginile pe care le scrie Octavian Costin surprind prin subtilitatea notării senzațiilor, desfăcute pînă la infinitezimal, natura pe care o descriu este una aspră, adevărată, agresînd retina, chemînd ființa într-un spațiu al confruntării; ochiul lui Octavian Costin trece dincolo de "pictural", fiind pus mereu în alertă de "presiunea psihologică a întregii ființe", mîna, privirea, gustul, mirosul au a oferi dări de seamă despre realitate, textul însuși pulsează
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
sănătatea morală a grupurilor mari sau, uneori, chiar mai mult decît atît, prin calitatea sa de diagnostic al unei subtile maladii colective. Atunci cînd arta mai obosește sub povara utopiilor, cînd fervoarea aspirațiilor o istovesc și luminile absolutului îi veștejesc retina, ea se transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi, li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
fiecare mort pe care l-a cunoscut a rămas legat de o anumită ipostază care îi vine în minte ori de câte ori se gândește la persoana respectivă. Mecanismele gândirii prin care o anumită ipostază și nu alta s-a fixat definitiv pe retina autoarei rămân obscure pentru că nimic esențial în planul relației cu acele persoane nu se păstrase în memorie ca legat de acele ipostaze. Același lucru se petrece și la nivelul literaturii. Fiecare carte este prezentă în mintea ei printr-un element
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele coagulează și fac vizibile pe pânză frânturile de imagini obsedante ce preexistă tabloului - pe retina artistului. Mai mult chiar decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard se compun din cuburile celebrului
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din imaginile rămase cândva pe retină n-o ajutau să o recunoască printre cele ce-i răsăriseră în cale. La o fântână, o femeie tocmai răsturna ciutura cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe fată care părea o rătăcită, puse găleata deoparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
incât să cuprindă un teren ce a fost cumparat de petent cu act sub semnatura privata de la numitul P. C.. Instanta apeciază că nu s-a facut dovada ca intimatul a ocupat terenul petentului prin strămutarea semnelor de hotar. Instanta, retine că, in ceea ce priveste semnele de hotar, acestea sunt reprezentate de 3 țevi si un stalp din lemn, fixate in pămant, fara a reprezenta urme de distrugere asa cum rezultă din probele administrate. Având in vedere ca nici una din parti
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
sa se află un om care, fără să-i spună nimic, a ghicit mobilul vizitei sale în tabără. - V-am furat ceva? - Gândurile, bulibașă, gândurile... și se reașeză pe pernă, privindu-l atent în ochi pe omul ce purta pe retină o sumedenie de însemne de înțelepciune, greu de găsit chiar în cărțile de învățătură. - Ei bine, domnule avocat, copilul căutat nu e la noi în șatră. Nici nu știu dacă există. Am fost întrebați despre el și de oamenii stăpânirii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cel puțin pentru trei săptămâni! - Atunci e bine... e bine, repetă locotenentul, purtat și el de gânduri nelămurite... E bine, repetă încă odată, de rândul acesta numai pentru el. Tot drumul până în oraș, locotenentul Cazacu nu-și putut dezlipi de pe retină chipul acelui copil întâlnit în șatră; blond, cu ochi mari, întrebători, care nu semăna cu ceilalți copii, având chiar și în gestică ceva ce nu se potrivea cu mediul în care viețuia. Scânteia acestei bănuieli începu să prindă contur. Era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
regret, dar și departe de lumea civilizată de afară. Imaginea tatei, arestat în miez de noapte și băgat în duba neagră a securității, însoțită de strigătele disperate de ajutor ale mamei, m-a chinuit și mi-a rămas întipărită pe retina minții, ce nu putea înțelege de ce sau născut pe pământ, o dată cu cei buni, și destui răi cu un genotip bestial. De altfel, bestia umană poate fi: O tentativă eșuată a naturii, Irațională eroare conceptuală Lipsită de adevăr și frumusețe Pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
1961, când, cu lacrimi de durere, împreună cu mama și surioara, îi imploram pe milițienii și agenții de securitate să nu-l ducă de lângă noi, presimțind că întoarcerea acasă va fi după o lungă perioadă de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot, fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Ina pe neștiutoarea, deși trecuse cândva pe lângă aceasta. Mai ajungem la ea? - Am și ajuns, Ina dragă, asta e! Ina nu se așteptase la o asemenea surpriză. Se afla în fața unei locuințe noi, cu nimic deosebită față de cele rămase pe retină în drumul parcurs. Merse cu o oarecare emoție lângă poartă, încercând să o deschidă. Nu fu cu putință. Alex, după ce deschise poarta, zise: - Aceasta e casa visurilor mele pe care le-am strâns într-un buchet pentru tine și Mihăiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea, căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din urmă,însă, rămase, pe retina vicelui, ceva, ca un fel de urmă, cumva, mai întunecată decât restul peretelui. Prost - prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]