556 matches
-
Anul Nou". Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată, scrisoarea editată de Aurel A. Mureșianu în Gazeta cărților, nr. 1, 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Maiorescu, titlu sub care a și fost retipărită. În 1858, pe lângă activitatea universitară, predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz, Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție), Helene, Wilhelm (viitorul dr. W
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
a fost exprimată eventual sub forma unui joc de cuvinte. În antologia Întrebarea finală povestirea a apărut într-o formă ușor cenzurată față de originalul publicat în numărul din noiembrie 1957 al revistei Venture Science Fiction Magazine (versiunea originală a fost retipărită în (1968)). Un agent al Serviciului Galactic, Max, se află în Marsport fără soția sa, Hilda, pentru prima dată după o lungă perioadă de timp. El este însărcinat să afle cine face contrabandă cu Spațiolină modificată, un produs care constituie
Asimov's Mysteries () [Corola-website/Science/326746_a_328075]
-
murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București. În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București. În
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
poemul „Учитель” („Învățătorul”) din 1945 și din afirmațiile din memoriile sale: În mai 1914, cu puțin înainte de începerea Primului Război Mondial, a ieșit de sub tipar următorul volum de poezii, Чётки (Mătănii). Tipărit inițiat cu un tiraj de 1000 exemplare, volumul a fost retipărit în opt ediții până în 1923. Anna Ahmatova spera că anul 1914 va reprezenta un moment de răscruce în destinul Rusiei, începutul necalendaristic al secolului XX. scria ea în notele ei autobiografice. În versurile celor două culegeri, contemporanii au intuit, în
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
aprobare oficială articolelor critice apărute în presă. Amintindu-și de modul în care luase cunoștință de hotărârea Comitetului Central, Ahmatova scria în jurnalul ei: Pentru Ahmatova, începe represiunea deceniilor 1920-30. Noile versuri nu i se mai publică, nici nu sunt retipărite versurile ei anterioare. Din 1923 până în 1935 Ahmatova aproape nu mai scrie poezii. În acești ani Ahmatova s-a ocupat de traduceri, a scris studii despre viața lui Pușkin și despre arhitectura Petersburgului. Ea s-a dedicat cercetărilor legate de
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
împotriva invaziei germane. Ahmatova a obținut permisiunea de a citi la radio un apel mobilizator către femeile din Leningrad. Poeziile "Клятва" („Jurământ”) - 1941 și "Мужество" („Bărbăție”) - 1942 erau foarte cunoscute. Poezia "Bărbăție" a fost tipărită de ziarul Pravda și apoi retipărită de mai multe ori, fiind prezentată ca un simbol al rezistenței și al curajului. În 1943 Ahmatova a fost decorată cu medalia „За оборону Ленинграда” („Pentru apărarea Leningradului”). La sfârșitul lui septembrie 1941, pe baza unui ordin al lui Stalin
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
goliți de gătelile lor regale „primul pom de Crăciun influent din America”. Istoricul cultural Alfred Shoemaker a rezumat că „în toată America nu era un mediu mai important pentru răspândirea pomului de Crăciun în deceniul 1850-60 decât ""”. Imaginea a fost retipărită în anul 1860 și, prin anii 1870, amplasarea în locuință a unui pom de Crăciun a devenit un obicei comun în Statele Unite ale Americii. În calitate de redactor, Sarah Hale a folosit, de asemenea, spațiul său editorial și influența ei pentru a
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
face referință Marin Preda, Critici români de azi, a apărut, după zece ani, la Editura Cartea Românească, 1981, 643 pag. A fost permanent respinsă din motive niciodată de acceptat. 9 Proiectul prozatorului Petre Săl-cudeanu (n. 1930 - m. 2005) de a retipării unele nuvele și povestiri privind actul colectivizării nu s-a realizat. 10 Romanul social și psihologic al lui Marin Preda primește aprobarea și se publică în 1972, când autorul împlinea 50 ani.
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
pșențtșruț scrisoare și pșențtșruț cărți. (Am citit, azi noapte, aproape în întregime volșumulț închinat lui Ovid Densusianu 2). În privința articolelor mele din ,revistele culturale de odinioară", am impresia că aproape tot ce mi s-a părut, atunci, valabil a fost retipărit în volumele de eseuri... În orice caz, nu trebuie să ne facem iluzii în ce privește reeditarea acestor volume din tinerețe. Și un detaliu, pșențtșruț mine, greu de înțeles (deși e savuros...): cum ai putut aprecia producția mea eseistică, fiind elevul lui
Noi contribuții la bibliografia lui Mircea Eliade by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/10788_a_12113]
-
matematice). După Tratatul de Astronomie, "Geografia" a fost lucrarea cu cel mai puternic impact. O traducere latină (atribuită umanistului bizantin Emanuel Chrysoloras) a fost dedicată Papei Alexandru al V-lea în 1409, de către Giacomo da Scarperia. Această lucrare a fost retipărită și actualizată după descoperirea Americilor, prin strădania lui Erasmus de Rotterdam în anul 1533. De remarcat faptul că Geografia Ptolemeică nu vine în contradicție cu portulanele. Faimoasa proiecție a lui Mercator (sec. al XVI-lea) care este utilizată și astăzi
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
în 1801; în acest Acatist publică între alte rugăciuni Cântarea jalnică către Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, traducerea unui celebru imn religios medieval Stabat mater de Iacopone da Todi. Cipariu, el însuși poet religios, autorul unor imnuri închinate Fecioarei Maria, îl retipărește în Arhivul pentru filologie și istorie, iar Perpessicius consideră că poate intra într-o antologie a poeziei religioase românești, după psalmii lui Dosoftei și înaintea stihuitorilor populari Ioan Barac și Vasile Aaron (v. Perpessicius, Scriitori români, vol. I, Editura Minerva
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
început să scrie pentru ziarul aliat de dimineață "Chicago Sun-Times". Dar când Rupert Murdoch a cumpărat ziarul acesta în 1984, Royko care nu îl agrea pe magnat, a trecut la ziarul rival "Chicago Tribune". O perioadă de timp "Sun-Times" a retipărit rubricile scrise de Royko în timp ce el scria rubrici noi pentru "Chicago Tribune". A murit de aneurism cerebral la vârsta de 64 de ani. Rubricile sale, peste 7500 la număr, fuseseră publicate în peste 600 de ziare. În paralel, a scris
Mike Royko () [Corola-website/Science/315546_a_316875]
-
în 1975 titlul de doctor în filosofie (Doctor philosophiae, Dr. Phil.) al Universității Friedrich-Wilhem din Bonn și în 1995 titlul de doctor în filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România. Teza de doctorat admisă la universitatea din Bonn a fost retipărită în 1978 în ediție adăugită. În această formă a fost în continuare discutată, iar rezultatele teoretice ale autoarei au fost confirmate prin măsurători de înaltă precizie făcute de profesorii universitari H. Clegg și W. C. Fails din Utah, SUA. Lucrarea este
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
dicționar, în “Idei în dialog”, nr. 4 (7), aprilie 2005, p. 11 13. 38. Un caz de inconsecventa ortografica cu motivație confesionala: I(i)sus H(ch)ristos, în “Idei în dialog”, nr. 8 (11), august 2005, p. 13 16, retipărit în AUI, tom. XLIV XLVI (2004 2006), Iași, 2007, p. 31 43. 39. Eugenio Coseriu. Fundamente filosofice ale unei “lingvistici integrale”, în vol. St. Afloroaiei (coord.), Ideea europeană în filosofia românească, I (număr special al revistei “Hermeneia”), Iași, 2005, p.
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
412. ISBN: 978 973 27-1552-9. 46. Lexicalizarea în limba română a conceptelor de origine biblică, în „Tabor”. Revista de cultură și spiritualitate românească editata de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, nr. 1, anul III, aprilie 2009, p. 35 54, retipărit în: Viorel Barbu (ed.), Prelegeri academice, vol. VII, Editura Academiei Române, București, 2009, p. 47 60. 47. Repere ale tradiției biblice romînești (I III), în „Idei în dialog”, anul V. Nr. 4 (55), aprilie 2009, p. 22 24, nr. 5 (56
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
în tabelul și schema de mai jos. "Notă: culorile secțiunilor funcționale corespund celor din textul de mai sus." La scurt timp după semnare, Actul a fost dus în Germania și înmânat partidelor din Reichstag. La 18 februarie, textul a fost retipărit în ziarele germane, printre care în "Das Neue Litauen", "Vossische Zeitung", "Taegliche Rundschau" și "Kreuzzeitung". În Lituania, un text al proclamației a fost pregătit pentru tipărire în ziare, în deosebi în "Lietuvos aidas", ziarul Consiliului, înființat de Antanas Smetona; dar
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
if the author was still alive after the first term expired. Legea a decis că actul de a copia este "singura libertate a tipăririi și retipăririi" unei cărți și că această libertate poate fi încălcată de orice persoană care tipărea, retipărea sau importa cărți fără consimțământul deținătorului drepturilor. Cei care încălcau aceste drepturi trebuiau să plătească câte un penny pentru fiecare foaie a cărții. Jumătate din amendă mergea la autor, cealaltă jumătate în visteria Coroanei. În plus, reproducerea ilegală era distrusă
Legea reginei Anna () [Corola-website/Science/322241_a_323570]
-
să prezinte tragedia de pe scena vieții. Deși Poe se referea la o legătură veche între viermi și moarte, se poate ca el să se fi inspirat de „The Proud Ladye”, un poem al lui Spencer Wallis Cone, care a fost retipărit într-un număr din 1840 al revistei "Burton's Gentleman's Magazine". Acel poem conținea versurile: „Let him meet the conqueror worm / With his good sword by his side”. „Viermele biruitor” folosește, de asemenea, cuvântul „întotdeauna”, care va evolua mai
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
Baltimore de doi dintre prietenii lui Poe, dr. Nathan C. Brooks și dr. Joseph E. Snodgrass. Revista i-a plătit lui Poe 10 dolari pentru „Ligeia”. Povestirea a fost extensiv revizuită în anii următori de după prima sa publicare. A fost retipărită în "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840), volumul I al "Phantasy Pieces" (1842) și "Tales by Edgar Allan Poe" (1845), precum și în periodicele "New York World" (15 februarie 1845) și "Broadway Journal" (27 septembrie 1845). Poemul „Viermele biruitor” a fost
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că , în . Inițial a fost publicat de Martin Secker & Warburg, Londra, în 1949. Prima ediție broșată (paperback) a apărut la Penguin Books, Harmondsworth, în 1954. De atunci s-a retipărit de 26 de ori. Romanul lui George Orwell, editat în 1949, receptat de foarte mulți - încă de pe atunci - ca un semnal de alarmă, rămâne și acum departe de a fi doar o distopie învechită. Există voci care afirmă că, odată cu
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
cărui tub de pastă era înlocuit de un ac propulsat de un motor electric oscilant în sus și în jos de opt mii de ori pe minut. Greșelile puteau fi corectate acoperindu-le cu un fluid corector special preparat și retipărind odată ce s-a uscat. „Obliterine”, de exemplu, a fost o marcă populară de fluid corector în Australia și Regatul Unit. Șabloanele mai erau făcute de asemenea printr-un proces termic, o metodă infraroșu similară cu aceea folosită de fotocopiatoarele timpurii
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]
-
Quesada, directorul executiv al Marvel, si Jeph Loeb, șeful . Potrivit unui interviu cu Axel Alonso pentru CBR, Marvel nu a avea niciun plan de a publica o bandă desenată conexa, în speță, "Cei 6 Super Eroi". Disney a plănuit să retipărească versiunea Marvel s "Big Hero 6" , dar se pare ca Marvel a refuzat acest lucru. Aceștia au ajuns la un acord mai apoi prin care Yen Press va publica versiunea japoneză manga a "Big Hero 6" pentru Disney. În schimb
Cei 6 super eroi () [Corola-website/Science/333142_a_334471]
-
de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală"), dar și de alți scriitori români ca Ion Creangă ("Păcală") sau Ioan Slavici ("Păcală în satul lui"). Anecdota "Păcală" a lui Ion Creangă a fost tipărită prima oară în "Albumul macedo-român" (București, 1880), fiind retipărită în revista "Convorbiri literare", nr. 11, 1 februarie 1885. Volumul "Isprăvile lui Păcală" a fost publicat în 1894 de profesorul Petre Dulfu, lucrarea fiind premiată de Academia Română și fiind reeditată în zeci de ediții. Primele reprezentări ale lui Păcală în
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
Corbul” l-a transformat aproape imediat pe Edgar Allan Poe într-un nume familiar, făcându-l să devină o celebritate națională. Cititorii au început să identifice poemul cu poetul, poreclindu-l pe Poe, „Corbul”. La scurt timp, poemul a fost retipărit, parodiat și ilustrat. Cu toate că l-a făcut cunoscut pe Poe, poemul nu i-a adus acestuia un câștig financiar semnificativ. Poetul avea să se lamenteze el-însuși: „Nu am niciun ban. Sunt la fel de sărac acum precum am fost toată viața - cu excepția
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
precum am fost toată viața - cu excepția speranței, care nu foate fi acceptată de bănci”. Ziarul "New World" titra: „Toată lumea citește poemul și-l laudă... just, credem noi, pentru că ne pare plin de originalitate și putere.” "The Pennsylvania Inquirer" l-a retipărit cu titlul „Un poem frumos”. Elizabeth Barrett i-a scris lui Poe: „«Corbul» dumitale a produs o senzație, o groază temporară, aici în Anglia. Unii dintre prietenii mei sunt cuprinși de frică, iar alții de muzicalitate. Am auzit de persoane
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]