431 matches
-
Fiecare dintre acestea pot sta alături numelui lui Vasile al Cezareei Capadociei. Și într-adevăr, pentru că a fost un ierarh deosebit, un organizator neîntrecut al filantropiei, un susținător nestăvilit al Ortodoxiei, un teolog adânc format, un pedagog însemnat și un retor al adevărului, scriitor cu talent și har. Libaniu îl aseamănă pe Vasile cu Platon și Demostene și în una dintre epistolele sale mărturisește măreția și superioritatea Marelui Vasile. Fotie, un alt mare ierarh luminat și vizionar al Bisericii, observă că
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
de filozofia Elinilor, deoarece ei sunt inferiori în credință și cunoaștere[71]. Această filozofie clasică are și rătăcire și mituri, dar de la acestea elevii vor aprecia, conform legilor antitezei, înălțimea și măreția adevărurilor creștine. Cu toate acestea însă, de la poeți, retori, filozofi și alți scriitori ar fi bine să studieze tinerii acele opere care încuviințează virtutea și condamnă necinstea și să disprețuiască toate câte se referă la fapte vicioase ale păgânilor sau zeilor. „Sunt multe cele care mă îndeamnă, copiii mei
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
să credem că în fața noastră se găsește cea mai mare luptă dintre toate, de dragul căreia trebuie să săvârșim orice și să ne ostenim prin puterea ce-o avem, să ne pregătim pentru aceasta. Și să avem relații cu poeți, scriitori, retori și cu toți oamenii de la care urmează să rezulte vreun folos pentru grija sufletului. Precum vopsitorii, după ce mai întâi pregătesc cu niște lucrări dinainte ceea ce urmează să vopsească, atunci dau culoarea, fie acea roșie, sau oricare alta, în același mod
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
fel și din aceste scrieri vom alege doar cele folositoare și ne vom feri de cele dăunătoare. „Aceleași deci pot spune și despre scriitori și desigur când compun cuvinte care să-i distreze pe ascultători. Nu vom imita nici abilitatea retorilor de a spune minciuni. Fiindcă minciuna nouă nu ni se potrivește nici la tribunale, nici în alte fapte; nouă care am preferat drumul corect și viața adevărată, unde avem legea de a nu recurge la tribunale. Ci vom accepta de la
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez, nici moartea nu-mi este iubită
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez, nici moartea nu-mi este iubită
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
care nimerise, culmea, față-n față cu Babacul, pe care îl interpelă persiflant dacă se-aștepta ca Americanul s-aducă Evul Mediu cu el. Nici una, nici două, colocutorul se trezi într-o stare de inocent extaz, mărturisind cu glas de retor: -Dragilor, mă simt ca în pruncie! Și știți de ce? Dar Papa, grăbit, îl obstrucționă ca de-obicei: -Auzit-ați cu urechile voastre căror vremi li se atribuie?! zise făcând referire la presupusa vârstă matusalemică a celui din fața lui. -Stați, măi, eu
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
a răspunde evlaviei și deosebitei cinstiri ce li se aducea lor din partea tuturor dreptcredincioșilor creștini. Sfantul Vasile cel Mare s-a născut la anul 330 în orașul Cezareea Capadociei, dintr-o familie cultă și numeroasă (zece frați). Tatăl său era retor în oras. Mama lui se numea Emilia, o femeie cu un fond sufletesc bun, plămădit într-o arzătoare credință. Părinții săi erau printre cei mai bogați ai locului. După o educație serioasă în familie, copilul Vasile termină școala în cetatea
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
Ingenios radicalul scenariu al anticipatelor, deci al înlăturării definitive de pe scena politică a unui sistem ticăloșit a fost amînat de drama inundațiilor. Predilectă, se-nțelege, în falsele retorici ale pesedismului perdant și ale acoliților lui de conjunctură. Ascultîndu-i de fariseicii retori ai compasiunii pentru nenorociții din calea apelor, doar naivii (și ei de nuanță nostalgic roșie) ar fi putut crede în ardoarea aleșilor lor, orice om cu mintea întreagă dîndu-și seama de procedura joasă a profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1997; Cuvintelnic fără frontiere sau Despre trădarea Anticilor de către Moderni de-a lungul, de-a latul și de-a dura vocabularului de bază, Iași, 2002. Traduceri: Aristotel, Metafizica, București, 1997; Plotin, Opere, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Scribul și retorul, RL, 1989, 2; Al. Tănase, Povestea vorbei, RL, 1989, 23; Ion Bogdan Lefter, Trei glose la „penumbra”, „22”, 1992, 17; Țeposu, Istoria, 178-180; Dan C. Mihăilescu, La demontat utopii, „22”, 1996, 1; Liviu Andreescu, Post-relativisme, „22”, 1998, 31; Ion Bogdan
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
limbii, mai ales prin articolele Limba română în jurnalele din Austria (1868) și În contra neologismelor (1881), după cum tot el are mari merite în stabilirea premiselor stilului beletristic românesc modern, prin articolele Beția de cuvinte la „Revista contimporană” (1873) și Oratori, retori și limbuți (1902). Despre graiurile populare s-au publicat studii speciale, semnate de A. Lambrior, T. Maiorescu, Miron Pompiliu. O importanță aparte a acordat revista Junimii chestiunilor de ortografie, reușind să oprească tendințele latiniste și să impună un fonetism temperat
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
lemne subsuoară și o pune lângă cămin). HISTR[IO] (lovind pe Felice pe umere) Nu capu-n jos, copilul meu! Ne-om lupta și înainte, de-o vrea D-zeu, căci el e cu noi. Astăzi m-am anunțat ca retor și dramaturg; ia seama numai că, daca mi-o ieși la vrun capăt și de-oi pune o dată mâna pe mai mulți elevi, atunci o să-mi ajuți, copilul meu, nu este așa? Numai curagiul să nu-l pierzi! FELICE O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne cramponăm doar de sensul comun care-l îndepărtează pe cel simbolic, nu înseamnă că punem în balanță învelișul cuvintelor și concretul lucrurilor, spiritele retorice și pe cele pozitive etc. Nu înțelegem să negăm că "revoluțiile, renașterile, reformele sînt opera retorilor", după cum explică malițios Paulhan. E un fapt dovedit că elucubrațiile unui individ se pot transforma, nu fără mediatori și instrumente intermediare, în tulburări colective. În Biserică, Partid, Armată și Stat. Un exemplu banal: în secolul al XVI-lea, în Europa
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
își are propriile exigențe ecologice. Redescoperim cu plăcere limbajul medieval al imaginilor și vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu public, retorii înlocuiesc scribii, în timp ce în prim-planul politic revin înlocuitorii doctrinari ai "modernismului reacționar", cultivat de tradiționaliștii noștri din perioada interbelică. În dorințele noastre, laserele, amplificatorii și decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cerere, sau adecvare a spiritului și a lucrului în sine? Fiecare societate, bineînțeles, combină cele două modalități ale discursului, științificul și politicul, iar istoria ne-a demonstrat, sacrificîndu-și fantasmele, că guvernarea savanților nu este mai puțin crudă decît cea a retorilor. Dar logica seducției implicată de o predominanță a oralității în interiorul spațiului public este cel puțin la fel de criminală ca și logica conformării la un Cod scris, surplombă imuabilă și presupusă știință. Pulsiunea care ucide cartea se va dovedi, fără îndoială, mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuprindea: * refuzul recunoașterii zeilor venerați de Stat; acuzația era: "Socrate calcă legea stricându-i pe tineri și necrezând în zeii în care crede cetatea, ci în alte divinități"; * coruperea tineretului. Dușmanii săi, Anytos, Lycon și Meletos reprezentau meșteșugarii și politicienii, retorii și poeții, categorii pe care Socrate le batjocorea. Socrate era considerat un sofist, dar se deosebea de ei prin faptul că se rezuma la a vorbi cu oamenii, a-i ajuta să formuleze noțiuni corecte. Nu primea bani. Era cel
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să le numim „ahileice” și „odiseice”, dar întruchipat de această dată de un conducător politic, Pericle, reiese și din discuția ulterioară asupra retoricii: Platon însuși autorizează analogia dintre situația iubirii față de cel neîndrăgostit și situația mulțimii care îl urmează pe retorul care cultivă verosimilul. Astfel, el opune și aici două modele: unul dintre ele este cel al retorului care cultivă discursul numai pentru a putea convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și din discuția ulterioară asupra retoricii: Platon însuși autorizează analogia dintre situația iubirii față de cel neîndrăgostit și situația mulțimii care îl urmează pe retorul care cultivă verosimilul. Astfel, el opune și aici două modele: unul dintre ele este cel al retorului care cultivă discursul numai pentru a putea convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire de la începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând din el un stăpân sofistic al adevărului și falsului, este apropiat de tipul odiseic, iar conducătorul de suflete spre adevăr (care uzează totuși conștient, voluntar și reflexiv de tehnicile retoricii) reprezintă buna împletire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al adevărului și falsului, este apropiat de tipul odiseic, iar conducătorul de suflete spre adevăr (care uzează totuși conștient, voluntar și reflexiv de tehnicile retoricii) reprezintă buna împletire a atitudinii ahileice față de adevăr și a atitudinii odiseice față de mulțime. (Un retor „ahileic” ar fi fost o utopie care ar fi desființat oricum retorica, dar el completează analogia cu ipostazele iubirii, lăsându-ne să zugrăvim pentru o clipă în minte figura absurdă a retorului care spune adevărul în afara oricăror tehnici de persuasiune
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adevăr și a atitudinii odiseice față de mulțime. (Un retor „ahileic” ar fi fost o utopie care ar fi desființat oricum retorica, dar el completează analogia cu ipostazele iubirii, lăsându-ne să zugrăvim pentru o clipă în minte figura absurdă a retorului care spune adevărul în afara oricăror tehnici de persuasiune). Dintre toate analogiile, chiar incomplete, pe care le-am prezentat deocamdată, aceasta din urmă pare a fi de reținut dincolo de modul în care ea explică și îmbogățește cuplul nostru conceptual: cu retorica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în dialogul Sofistul Platon reușește o admirabilă întemeiere a negației, pentru a putea delimita figura filosofului de cea a sofistului. Și de această dată, distribuția adevărului și manierele diverse în care cei doi îl stăpânesc constituie deosebirea lor. Sofistul, analogic retorului preocupat de domeniul verosimilului, pretinde o stăpânire absolută asupra adevărului și minciunii, în vreme ce filosoful pare din această perspectivă înzestrat cu o forță a cunoașterii mai precară, fiindcă el deține doar maniera în care poate opera cu adevărul și falsul, dar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
bun” ca Ahile nici etic, nici epistemic, ci sunt două componente ale spiritului care îl raportează la adevăr și, respectiv, la comunicarea lor. Pentru prima oară, Platon reușește sinteza lor reală, postulată în Phaidros sub aspectul bunului iubitor și al retorului psihagog. Dar aspectul moral, cel care ne și interesează în această schemă în cele din urmă, apare abia în a doua „componentă”: este într-adevăr important să decidem dacă minciuna politică este scuzabilă sau nu și, cu atât mai mult
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
grijă să îndepărteze noutățile. Arta răscolește adânc pasiunile: ea este deci un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat în seama artiștilor.” Artistul poate fi fermecător, trezind plăcerea, cea care îi conduce pe cei mai mulți dintre oameni. La fel ca retorul și sofistul, artistul reprezintă pentru sistem un pericol care nu poate fi ignorat. O libertate rău folosită de artist poate produce ceea ce azi am numi „un crah” al imaginarului colectiv declanșat prin „liberalizarea” extremă a semnificațiilor. Arta trebuie ținută sub
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la un examen mai atent orice om își poate da seama că pictorul sau sofistul nu posedă vreun fel anume de cunoaștere. Iar pentru Platon binele nu poate fi niciodată desprins de cunoaștere și adevăr. Tocmai de aceea „... sofiștii și retorii se întâlnesc în același domeniu de preocupări comune și nu pot preciza cu ce anume se ocupă, nici ei înșiși, și nici ceilalți oameni cu privire la ei”. Există un dualism antropologic care se naște la Platon prin situarea opozitivă a artei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]