4,965 matches
-
și islamul? A fost nevoie ca arabii să aibă sentimentul că zilnic mass-media occidentală difuzează o imagine deformată a identității și lumii lor pentru ca ei să facă efortul de a se prezenta împreună la Frankfurt pe Main? - se întreba, desigur retoric, Naghib Mahfuz, scriitorul egiptean laureat al Nobelului pentru Literatură - 1988, în mesajul său transmis la începutul ediției din această toamnă a Salonului Internațional de Carte. Și nu cumva ocazia oferită vecinilor noștri din Orientul Apropiat și Mijlociu de a se
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
și Ťschwarmereiť; istoricist dar nu evoluționist; iubitor al preciziei, al faptului conturat și just depistat și totuși antipozitivist; om de teorie, artist și totuși avînd bucuria și aptitudinea organizării, a gospodăriei". Comentariul final al exegetului actual constă dintr-o interogație retorică și din ecoul cvasiliric al acesteia: ,Mai lipsește oare ceva pentru ca Nae Ionescu să fi fost omul-complex sau complexul cultural (= Ťfenomenul culturalť) situat undeva între adevăr și utopie? Nimic, probabil, de vreme ce steaua polară a acestui Ťpersonajť era voința de a
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
a autorității "de catedră". Uneori Mircea Moț se miră cât de evidentă era semnificația pe care el a întrevăzut-o și alții nu: "încă două elemente nu credeam că pot fi trecute cu vederea în lectura fragmentului....". Așa că ne întrebăm, retoric: o fi oare Mircea Moț cel care vorbește? Sau un Narator omnipotent i-a preluat cuvântarea, privându-l de luciditate, de simțul ridicolului și de controlul propriului text?
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
copii pe lângă Mircea Badea - singurul boier al minții adevărat din România. În fiecare dimineață, la Antena 1, cu ziarele proaspăt apărute înșirate pe masa de care își sprijină coatele, el face o revistă a presei filosofico-politico-morală întreruptă de cugetări, întrebări retorice și tăceri semnificative (marcate de ocheade aruncate telespectatorilor și de zâmbete ironice). Această demonstrație de superioritate intelectuală se bucură de succes la operatori și la mașiniști, după cum reiese din expresia plină de satisfacție și de recunoștință pe care o are
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
Tudorel Urian În 1995, anul apariției primei ediții a cărții lui Adrian Marino, Pentru Europa, ideea integrării europene era o chestiune pur retorică. Cu Ion Iliescu președinte (care în 1991 semnase un foarte dubios acord cu Uniunea Sovietică) și Nicolae Văcăroiu prim-ministru, țara care oferise lumii spectacolul unic al barbariei minerești cu binecuvîntarea șefului statului avea cu totul alte priorități decît integrarea
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
de complezență. Nici diletantism, fie el chiar tratat cu seriozitate (așa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori știință exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare și care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
paralele, ușor parodice, atent construită cu personajele și simbolistica ei. Stările intermediare" și straniile evenimente, precum Congresul Hieroglifelor, Simpozionul de Vise din țara Intermediară, Parada ,rochiilor identitare" ale Lecadei, provoacă viziunile și codurile/ conduitele suprarealiste. Fiind mult joc (lingvistic și retoric), e multă butaforie, paradox, tautologie și ,coincidențe insistente" în dicteul cvasiautomat practicat de Iulian Tănase (de altfel, există nenumărate constante în ultimele sale volume de poezie). Iată cîteva din legile Kabupaten: ,Trebuie să îți faci, de treisprezece ori la rînd
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
lecturii" critice, introdusă de scriitor în chiar ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
tăcere apartenența lui I.L.Caragiale la partidul lui Take Ionescu și aspirația lui de a fi deputat și să păstreze doar ideea că marele satiric a fost persecutat de burghezie pentru vederile lui progresiste. Nicolae Moraru, la rândul lui, întreabă retoric, : Dar în ce este mare Caragiale? Este mare în Noaptea furtunoasă, în Scrisoarea pierdută, este mare în atitudinea lui față de clasa muncitoare, este mare în atitudinea lui luată împotriva social-democraților în 1905." șîmpotriva social-democraților de pe o poziție socialistă!ț Discuția
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
episcopului, și una către Biserica Romei, pentru a o pregăti pentru venirea sa și a o împiedica de a-și utiliza influența pentru a-i diminua dorul de moartea martirică. Scrisorile sale au stil și fervoare. Deși scrise în tradiția retorică foarte manierată cunoscută ca „asianism”, ele sunt profund personale. Sfântul Ignatie se afla într-o poziție delicată. Era episcop de Antiohia, dar părea să aibă o relație dificilă cu o facțiune importantă a Bisericii antiohiene. Se poate ca el să
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
într-un ghetou, un deținut evreu italian, inginer chimist la a treia generație, licențiat SUMMA CUM LAUDAE al Universității din Torino, Primo Levi își inițiază un "coleg" în teribila călătorie în Infern. Cel al lui Dante. }in minte întrebările scurte, retorice, ale lui Levi. "Cine e Dante. Ce e Comedia. Ce sentiment curios de noutate încerci, cînd vrei să explici pe scurt ce e Divina Comedie. Cum e împărțit Infernul, ce este Talionul." Și se opresc în Cercul al optulea: Răii
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
episcopului, și una către Biserica Romei, pentru a o pregăti pentru venirea sa și a o împiedica de a-și utiliza influența pentru a-i diminua dorul de moartea martirică. Scrisorile sale au stil și fervoare. Deși scrise în tradiția retorică foarte manierată cunoscută ca „asianism”, ele sunt profund personale. Sfântul Ignatie se afla într-o poziție delicată. Era episcop de Antiohia, dar părea să aibă o relație dificilă cu o facțiune importantă a Bisericii antiohiene. Se poate ca el să
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
îi pune la îndemînă metafora unei lumi perfect coerente, concentratul unui univers a cărui rezoluție este atît de puternică încît se cere imperativ transformat în mesaj sensibil. Natură puternică și aproape inocentă, mai exact incapabilă de ipocrizie și de gratuități retorice, Ioana Bătrânu colorează tema în tonurile propriului său temperament și transferă interiorului ambiental dimensiunile celuilalt interior, ale eului său moral și afectiv. Stăpînă perfect pe mijloacele tehnice și pe codurile limbajului, lipsită de orice inhibiție în fața riscurilor pe care le
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
profesională, și de numeroase erori logice și de informație" (admirați, vă rog, stilul și tehnica originală a plasării virgulelor!) Dar nu înțeleg de ce e nevoie să-mi pună în gură cuvinte pe care nu le-am rostit niciodată. Întrebarea e retorică: evident, pentru a le ieși turnătoria ca la carte. Sintagma "patrupezi din Midwest", prin care cei trei par să se autoidentifice, nu există în textul meu. Scriam cu totul altceva, la genul feminin, nu la masculin, și anume, "patrupedele din
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
cetății, dar nu unul "la stemă". A fugit dintr-o dictatură și nu e blând nici cu "visul american". Mereu neliniștit, se ține aproape de orice revoluție și vorbește, vorbește, vorbește.... Registrele și tematica variază, se succed cu naturalețe, cu minima retorică. Pare să aibă nevoie de spațiu pentru a-și desfășura energiile poetice, pentru a-și cânta judecățile, deznădejdile, pulsiunile, pentru a vorbi despre tot: patrie, istorie, societate, iubire, prietenie, moral, artă, politic, monden etc. În fond, nu are nevoie decât
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
respect, probabil și din cauza lui Gide, cu al său epocal Hélas, Hugo... în definitiv, îmi zic, vai de acest Paris invadat de lumea a treia, pestriț, cu obsesia lui napoleoneană defunctă, însă rămasă ascunsă în subconștientul franțuz, de popor războinic, retoric, mai des mâncând bătaie, decât biruind... însăși Marsilieza lor crudă, agresivă, șovină, ...ce naiba! textul măcar să-l mai schimbe și ei puțin, măcar verbele instigatoare la atrocități, îmi spun; și din nou mă întorc la Napoleon și la obiectele lui muzeale
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
în ultimii ani cu care, lucru firesc, are multe în comun. Aș spune chiar (aproape) toate temele, mai puțin cele sexuale și, implicit, limbajul frust. Scriitura exactă, lucidă, inteligentă și profund intertextuală, cu aluzii culturale "grele", sofisticată și bine lucrată retoric, în ciuda cinismului și a "nervozității" discursului grav (titlul e relevant) care ar fi putut scăpa de sub control limbajul, altfel deopotrivă natural și cult(ivat) permițându-și, uneori, chiar luxul delirului, toate acestea saltă poezia Suzanei Filip cu mult peste producțiile
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau, dimpotrivă, ale uneia cochete, mucalite, frivole, chiar perverse. Există
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
luat premii de-a lungul timpului pentru că sînt unguri sau pentru că sînt buni? Presa maghiară, prin reprezentanți care nici măcar n-au văzut spectacolele nominalizate, nici cele ale ungurilor, de exemplu, acuză Gala Uniter că este antimaghiară. Alții, români, se întreabă, retoric, dacă juriul al doilea nu este, care va să zică, șovin? Deși unii au fost membrii și în alte nenumărate jurii de nominalizări sau de premieri cînd mulți "unguri" au fost și nominalizați, au luat și premii. Cred că efectul neseriozității, al orgoliului
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
angajați preluați de SRI din fosta Securitate: "Cazul este incompatibil cu noua instituție și probabil că nu este vorba decât de niște oameni depășiți de realitate. Este un caz regretabil, dar câte greșeli nu s-au făcut după 1990?" întreabă retoric Măgureanu, precizând că "mentalitatea învechită" a primilor angajați SRI a și dus la epurări masive în următorii ani. l "Era prima mea apariție publică după ce fusesem interzisă un număr mare de ani, iar emisiunea a avut un mare impact întrucât
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
simte o franchețe în limbaj și o încercare din partea scriitorilor de a se înțelege pe ei înșiși (self-knowledge). Mi se pare extrem de important, în perioada post-revoluționară, să se spună lucrurilor pe nume și să se analizeze, simplu și fără podoabe retorice, ce și cum i se întâmplă scriitorului în anturajele lui, dar și în sinea lui. Autorii care și-au creat opera în timpul dictaturii au îmbogățit literatura română prin imagini frumoase, prin delicatețe, prin literatură. Tinerii de acum au posibilitatea să
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
se iscă în lume din incidența cu fenomenul sonor, arondat unei perspective analitice. Tomuri recente (nu de puține ori, trufandale), studii și articole arzătoare (chiar incendiare) sunt puse la bătaie, nu de-a valma, ci într-o severă orînduială, deloc retoric, dar cu adecvare și eficiență. Benoît Duteurtre, George Steiner, Ulrich Dibelius, Hans Zender, Clemens Kühn, Hannes Böhringer, Ulrich Dibelius, Stephan Wehowsky, Claus-Steffen Mahnkopf, Miller Puckette sunt doar cîțiva dintre autorii de frugale exegeze muzicologice ori de succinte crochiuri eseistice, cele mai multe
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
ne place cu ele amîndouă odată,/ Poetu' le excită organul erectil al metaforei/ Criticu' le pune diagnosticul pe text". Deoarece succesul erotic nu e numai o marcă a bărbăției ("Ca oricăror macho adevărați, nouă ne plac femeile mai mult decît retoric"), ci și un indice al "putinței" în genere, în speță al actului creator: "De-un fir de păr de-al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-sale, Ioan Es. Pop, face figura unui însingurat, a
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
de găsit formula sintetică prin care să fie definită personalitatea junimistului. Înainte de a se întreba "ce rămîne din Maiorescu?", Alexandru Dobrescu se întreabă, pe bună dreptate, "cine este, în fond, Titu Maiorescu?" Iar răspunsul este un șir nesfîrșit de întrebări retorice: "Ideologul susținător al progresului prin forțe proprii, ori practicianul căutînd modele de organizare în Occidentul anglo-saxon? Neîmpăcatul dușman al formelor goale sau funcționarul public care ocupă poziții însemnate în structura acestora? Teoreticianul criticii estetice sau criticul ce oscilează între judecata
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
lingvist. Desigur, ele conțin o mare cantitate de texte previzibile și repetitive: limbaj juridic, administrativ, formule fixe, secvențe automatizate (" Cine este pentru? Împotrivă? Abțineri? Unanimitate"). Cuprind însă și lucruri mai puțin banale, pe care le găsim mai rar reunite: structuri retorice și argumentative, conflicte verbale menținute (cu eforturi vizibile) în limitele limbajului cult - și mai ales tensiuni între registrul standard, cel înalt- ceremonios și spontaneitatea oralității de tip popular-colocvial, care iese la suprafață din cînd în cînd, mai ales în dispute
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]