290 matches
-
semne, un semiotician sui-generis, un smerit hermenut al abisului. În această încordare, în acest elan frânt, în aceste “amintiri uitate”, în această victorie asupra biruinței indiscutabile a asemantismului (“Cuvinte multe-s fără de cuvânt”) stă puterea poeziei, în aparență timidă, reticentă, retractilă, a lui George Drumur. Reproduc, în finalul prea succintului meu comentariu, una dintre poeziile cele mai calde și mai transparente, în care întunecatele ape freatice ale lirismului se luminează, elegiac, pentru câteva clipe: “Mă tot adun pe lângă nucul meu,/ Sădit
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
strategie, valorificate și la catedra Academiei Militare, unde oficia învățături pentru cei tineri și împătimiți de arta militărească. Primul dintre cunoștințe, reîntâlnit de amândoi, a fost să fie Adam! -S-a bucurat de revedere, dar atât. Mi s-a părut cam retractil, nu cum îl știam... tatonai timid eu. -Vezi ce te schimbă viața? Te-ai fi gândit că Adam Temeraru să se replieze într-un introvertit? Sau exagerez, ce zici? mai sublinie Stratilat. Eu, ca bun actor în arta disimulării, doar
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
e rece, dimpotrivă! Dau să probez imersiunea! Sunt imponderabil... Eliberez energii... Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Devin halou salin! Sunt aspirat... Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Apăsător apus tomnatic. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... O doresc ajunsă pe val. Brațul apără îndârjit comoara. Mă preling forțat în josul pilonilor. E doar
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
apără îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Sunt aspirat... Devin halou salin! Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Eliberez energii... Sunt imponderabil... Dau să probez imersiunea! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Suflet gemelar, împart
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în erotic. Sensibilă și instruită, mai degrabă retractilă, știe că spiritualitatea e una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor gândirii” și vrea să atingă o împăcare luminoasă, stăpânită de solaritate, grație, discreție și, neapărat, distincție. De o
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
autoimpus („Și singurătatea-i o sărbătoare dacă știi s-o/ trăiești”). Coerența, claritatea, derularea aproape logică a discursului creează o impresie de monotonie, metafora apare în ipostaze catacretice, dezambiguizante, retorismul pare că dictează „sentimentelor”. Rămâne însă timiditatea când bătăioasă, când retractilă, mereu orgolioasă, prin care C. își apără sensibilitatea și „nevindecata rană” care este poezia. Documentele haosului (1993), Cîntece de amăgit întunericul (1996), Duminica fără sfârșit (1998) și iar Documentele haosului (2003), care dispun poemele într-o ordine diferită de cea
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
la noapte spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În cartea de debut nu sunt doar viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a poetului. Același balans între
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
va menține pe tot parcursul ei, fie că va evoca figuri emblematice ale istoriei reale (Neagoe Basarab, Mateiu I. Caragiale) sau imaginare (Don Quijote), fie că va sonda arheologia eului sau va construi interioare-cochilii și spații de reverie ale unui temperament retractil: „Tărăgănare dulce prin / Moi sunete de clavecin / Stârnind pe răcoroase dale / Plutiri alene de petale”. Dominanta universului său rămâne aspirația lilială și astrală, ascensional-purificatoare, poemul însuși fiind înțeles ca o „stare de melancolie a inocenței”. Liric ce-și cenzurează efuziunile
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
răstoarnă sau împing spre absurd sensurile consacrate. Acesta este și mijlocul predilect al autorului de aforisme, ca și de piese pentru copii (scrise inclusiv pentru teatrul de păpuși), comedii caracterizate prin vervă, dar și prin candoare: univers în care poetul retractil își continuă reveriile. SCRIERI: Micul dorobanț, în Teatru - piese într-un act, București, 1977; Pasărea paradisului, București, 1979; Arțagul, Pitești, 1983; Nuferi în somn, București, 1983; Test de fidelitate, București, 1986; Cartea care zâmbește, București, 1987; Cu șoimul pe umăr
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
grave, uneori cu o sinceritate ca de spovedanie. Cohorte de activiști (M. însăși a aparținut câtva timp acestei tagme) alcătuiesc o societate de carieriști, demagogi, grandomani, pe care personajul narator/autor îi privește acum cu umor critic întretăiat de reflexe retractile și frustrări generatoare de regrete. Alte două volume completează trilogia confesivă, tonul rămânând grav și simplu. „Concepută ca o rememorare post-mortem a propriei vieți” (Alex. Ștefănescu), Scrisoare din eternitate (1998) prezintă aceleași caracteristici: naturalețe și putere de înțelegere, într-o
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
menuet ce leagă ori desfac lăuntric cele două cupluri, F. privilegiază atmosfera și sugestia. Deschiderea spre formele moderne e o constantă și în poezie. Prin versurile ample și fluente cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
volumele Periplu (1993) și Pod peste abis (2000). Versurile din cartea de debut, Dincolo de umbre (1968), propun imaginea unei umanități în armonie cu micile miracole ale prieteniei și iubirii. Cosmosul își acordează sonurile ascultând de impulsul sufletesc al acestui optimist retractil în delicatețea lui. „Aninat între cer și pământ”, poetul, „prieten cu întregul univers”, înalță imnuri unui „nou umanism” („oameni / care vă dăruiți vieții total”), transfigurând fără efort lucrurile întâlnite în jur și celebrând chiar „profeția” planurilor muncitorești. Discul (1972) depășește
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
monologal-dialogal, G. scrie o proză de notație intimă, dominată de vocea interioară a bărbatului singur, analist comportamental și în permanentă căutare de iubire, înțelegere, comuniune, dar eșuând mereu. Un individ parcă prematur condamnat la incomunicare, o psihologie sucită, pe cât de retractilă în fapt, pe atât de agresivă în fond. A fost remarcat interesul prozatorului pentru „efectele formative, cu sens pozitiv sau negativ, ale impactului istoriei sociale asupra unor ființe cu marcate dispoziții spre exces în receptarea complicată a împrejurărilor vieții personale
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
prețuit și susținut de un cerc relativ restrâns de „cunoscători”, în fine, recunoscut tardiv în dimensiunile aportului său la întregirea tabloului poeziei românești contemporane. Situația poate fi explicată prin împrejurări ținând de temperamentul și de caracterul lui S. - un om retractil, însingurat, izolat geograficește într-un oraș de provincie, dar, mai ales, deloc dispus la concesii în favoarea ocârmuirii politice antedecembriste, deloc înclinat către gesturi de autopromovare zgomotoasă. Poetul este un șaptezecist, însă nu unul înseriabil. O formulare fericită a unui alt
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
multe ori în scrierile sale această idee. Discursul lui este coerent și elegant, plin de idei și de o expresivitate remarcabilă. El însuși, ca om, are în relațiile obișnuite de viață un comportament de o distincție, aș spune, aristocratică. Ușor retractil, de o corectitudine și o discreție ce contrastează cu volubilitatea și relativismul nostru valah, moldoveanul Alexandru Zub este o figură distinctă în comunitatea intelectuală de azi. Nu-i cunosc bine biografia, dar felul lui de a fi mă face să
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
al introspecției sau al reflecției intime și cu atât mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care și-a impus-o în cercul unei mediocre faune familiale, protagonista nu
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
reprobabile ale băiatului, mai ales a celor cu tentă erotică. Asemenea Danei, personajul feminin din romanul anterior, Olga e o natură dificilă: anxioasă, inconsecventă, capricioasă. Expansivă interior uneori până la pierderea autocontrolului, deși hiperlucidă, pe de altă parte, ea este reticentă, retractilă, de neînțeles în manifestările față de iubit. Scrierea devine în felul acesta un document pentru psihologia instabilității feminine: lunga confesiune, obositoare prin repetiție, a unor apropieri și îndepărtări, a unor întâlniri și despărțiri, a unor elanuri epistolare exprimând dorințe exasperante, cenzurate
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
autorul unui studiu comparativ al produselor așa-numitei popular culture, încearcă să dezlipească de pe Marlowe eticheta „cavalerului fără pată și prihană”, accentuând dominanta nocturnă, eluzivă a personalității sale. El rămâne, firește, eroul purtător de zale, dar este și un cavaler retractil și ambiguu, angajat în căutarea neștiută a unui Graal ale cărui valori nu le-ar exprima niciodată în întregime (Cawelti, 1976, p. 151). Trăind exclusiv într-o lume a crimei, a confruntării brutale, a păcatului, Marlowe nu se putea sustrage
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
general, a oricăror însușiri legate de modernitate. Sexualitatea însăși e descrisă în termenii unei perversiuni incontrolabile, a „decompensării” produse la întâmplare. Altminteri, femeile n-au decât un rol decorativ, de plan secund - simple obiecte inanimate într-o lume a bărbaților. Retractil și pudibond, Marlowe tânjește după o mamă protectoare și nu după o iubită. Când o va găsi își va da seama că abandonase o eroare în favoarea alteia. Trăind la marginea societății, Marlowe rămâne, totuși, un avocat al valorilor ei centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
injustă. De data aceasta, Marlowe răspunde disproporționat, asociindu-și forța mecanică a automobilului, transformându-se în agresor. E limpede: omul pe care-l descoperim la începutul romanului Poodle Springs nu prea mai are multe lucruri în comun cu idealistul, melancolicul, retractilul slujitor al Adevărului. Brusc energizat, el împrumută nu doar comportamentul, ci și vocabularul eroilor unidimensionali iviți din criza de conștiință și frustrările marelui cataclism beligerant al anilor ’40. Dacă premisele romanului ar fi fost duse la ultimele consecințe, probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acelea din „Fântâna Blanduziei” și din „Convorbiri literare”. Din 1895, a renunțat la poezie. Încă de la început, scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare de orice schimbare. Când totuși survine schimbarea, are aspect catastrofic, nu
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
unul dintre cei mai apropiați oameni ai acestuia. Pot spune acest lucru În mod precis, l-am văzut În noiembrie 2003 aici, la Washington, era tot timpul cu președintele Iliescu În timpul vizitei oficiale. Ioan Talpeș este o personalitate aparent letargică, retractilă, molcom ca stil, dar un excepțional colector de informații. Nu faci altfel față cinci ani și jumătate Întâi la Serviciul de Informații Externe, apoi pe post de consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Iliescu. Mircea Mihăieș: Ce poate
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a țesuturilor; mobilizarea pasivă trebuie să fie adaptată scopului urmărit. Tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive este în funcție de scopul urmărit: evitarea anchilozei articulare; creșterea amplitudinii mișcărilor articulare; alungirea unui mușchi sau tendon retracturat; asuplizarea țesutului cutanat și subcutanat cu cicatrice retractile; creșterea excitabilității unui mușchi; scăderea contracturii unui mușchi; refacerea imaginii motoare pierdute; evitarea alterării reprezentării mentale a schemei corporale și spațiale; ameliorarea circulației membrului imobilizat; conservarea moralului unui pacient imobilizat la pat. MOBILIZĂRILE PASIVE ALE COPILULUI (engl. passive mobilizations of
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
extensor și alunecarea cubitală a lungului extensor; diformitatea în gât de lebădă constă în flexia metacarpofalangienei și extensia interfalangienei proximale; degetul în ciocan - prin alungirea tendonului extensor; boala Dupuytren este o flexie ireductibilă a degetelor, ca urmare a unor cicatrice retractile palmare. Mâna traumatică este rezultatul unui traumatism în plan frontal - conduce la mâna în baionetă, plasată în lateral față de radius. PEDALAJ (< fr. pédalage; engl. kicking) - Ansamblu de mișcări spontane, ritmice, stereotipe ale membrelor inferioare, care pot fi observate la bebelușul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o tendinită calcifiantă în puseu inflamator. Atitudinea kinetologică este de imobilizare a brațului; c) umărul mixt, asociere dintre un umăr dureros de origine tendinoasă, tendosinovitică sau bursitică și o limitare a mișcării; d) umărul blocat, ce are ca substrat capsulita retractilă și se caracterizează, în primul rând, prin limitarea marcată a mobilității umărului. Durerea este prezentă la instalarea umărului blocat; e) umărul pseudoparalitic, ce are la bază perforarea, ruptura de diverse grade a manșonului rotatorului, apărută pe fond degenerativ. PERIOADĂ (< lat.
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]