225 matches
-
național, iar un sfert de oră mai târziu, Președintele Robert Emersson Bubu s-a adresat poporului, asigurându-l că n-a fost vorba despre nici o revoluție, ci doar despre o încercare nereușită a unor forțe anti-democratice susținute de puteri străine revanșarde și că, datorită intervenției hotărâte a trupelor legale, teroriștii au fost înfrânți. Președintele Bubu le-a mulțumit în mod special detașamentelor de pompieri, care au limitat incendiile criminale, astfel că doar Arhiva Națională a fost mistuită de flăcări. În final
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
musulmane, provenite din țări pe care le-au exploatat încă din epoca colonială, ai căror tineri numeroși nu prea au alternative la emigrație. Între culturile laice ale Europei îmbătrînite și culturile religioase pînă la fundamentalism ale acestor comunități efervescente și revanșarde după războaiele americanilor și evreilor din Orientul Mijlociu extins, e foarte logic să apară conflicte, nu foarte asimetrice (în privința efectelor, nu a mijloacelor), care pot duce oriunde. E foarte greu să integrezi sau să lupți cu milioane de fundamentaliști care "iubesc
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu” (10 octombrie 1973 Ă 600). Cioran spunea într-un loc că adevărata identitate a românilor e numită de un cuvânt, dar nu cuvântul dor, ci nenoroc. Pe tema nenorocului neamului său glosează deseori cu mâhnire. Există și un revers revanșard, la care Cioran ține: „Norocul însoțește numai nulitățile și impostorii” (26 octombrie 1973 Ă 507). De reținut, fără îndoială. Despre un Paris iluzoriu, fascinant și atrocetc "Despre un Paris iluzoriu, fascinant [i atroce" Din ce motive apare Parisul în biografia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ai să mă contrazici. «N-ar fi fost mai bine să ne lipsim?» Dar orice pas către înțelepciune se plătește scump. Dumneata știi cum vine asta.” (idem). Lui Petru Manoliu îi scria cam aceleași lucruri. Numai că tonul era mai revanșard. Însingurat printre inși care nu știu, Cioran aștepta satisfacția acestei răzbunări a istoriei. O carte despre care spune că este născută „din spaima de gânduri negre” nu o trimite criticilor literari din Franța: „Sunt aici oameni foarte inteligenți, dotați, erudiți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a creierului sau a sângelui, Cioran suferă de boala țării sale. Și nu este deloc un bolnav închipuit. Așa încât, explicațiile pentru violenta denunțare a precarității neamului său trebuie căutate nu în ideologie, cum s-a făcut adesea, nu în pasiunile revanșarde ale unei iubiri înșelate sau dezamăgite, cauză posibilă, dar nu suficientă, nici măcar în frustrările unui sine orgolios, care se simte închis în limitele propriei țări ca într-o temniță. Cioran își renegă țara pentru că își recunoaște, prin intermediul ei, sinele marginal
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
incompatibile, ce n-ar putea da naștere decât unui monstru. Ascuns și arogant” (I, 41). Așadar, defectele românilor, pe care Cioran tot încearcă să le convertească în sens, provocându-i în taină admirația, dar un fel de admirație vinovată și revanșardă. Nu-i vorbă, defectele acestea fac obiectul unor explozii distructive. Iată: „A fi român: o dramă lipsită de semnificație” (III, 239). Sau: „Defectele compatrioților mei sunt pur și simplu năucitoare. Lipsă de substanță, laxism inimaginabil, inconștiență generalizată. Niște slavi italienizați
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sustragă atât dezamăgirii strămoșilor, cât și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborârea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: „De când mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute Ă menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o întreagă istorie a mentalităților încape între perspectiva entuziastă a celor 15.000 de ruble ale mătușii, cu care Gaev vrea să răscumpere livada, și cele 90.000 cât dă pe ea Lopahin, în final. Lopahin a devenit, din țărănoiul revanșard și fără simț social al multor interpretări, o voce obosită a rațiunii, a inevitabilității schimbării, a lumii care-și urmează cursul. Întreg actul trei, cel al vânzării livezii și al victoriei lui Lopahin, are ca temă muzicală, reluată ad nauseam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
activi încă sau trecuți în rezervă, departe de a fi supuși unor procese de lustrație sau penale. Don Luis reprezintă exponențial trecutul Spaniei de dictatură polițistă care tocmai își dădea duhul o dată cu bătrânul Caudillo, dar nu înainte de a plănui acțiuni revanșarde și împușcarea tuturor dușmanilor (sindicate, partide, minorități). Clipe de fior istoric și agonie, așadar, în care se hotăra viitorul țării, alternativa fiind o imensă și inutilă baie de sânge. Respectiva noapte este o cumpănă a apelor pentru Spania. Cititorul trăiește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de grandomania sentințelor latine, a concettismelor, ciunismelor, parte integrantă a armamentariului de lexeme și stereotipii criante, patriotarde, ce asigură rezistența sarcarstică a cărțiii. Trecerea metropolei spre totalitarismul cu elanuri expansioniste se răsfrânge fidel în sintaxa prolixă și găunoasă a spiritului revanșard, direct proporțional cu dezagregarea moravurilor cetății pe fondul haosului istoric deja în mers. Tabăra de antrenament a recruților este o colonie penitenciară cu toată recuzita unui coșmar regizat de Membrii Gărzii. Pe care-l va trăi protagonistul romanului, Alexandru, un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
arab. Astfel se poate explica aprecierea lui Paul Wolfowitz, potrivit căruia povestea cu armele de distrugere în masă ale irakienilor nu a fost decît un "alibi birocratic" pentru a declanșa războiul. În acest timp, în lume se multiplică zvîcnirile războinice revanșarde, un fel de microseisme ce pot anunța un cutremur de proporții. Starea lumii devine una de enclavă multiformă. Această abordare brutală probează incapacitatea Statelor Unite de a se adapta concepției clasice a unei ordini interna-ționale a relațiilor dintre state, după modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
urmărește, pînă la urmă, ca și The Duchess of Malfi, un tipar de subtilă și, totodată, delirantă coerciție psihică, aplicată femeii care încalcă un cod nescris al onoarei, căsătorindu-se sub rangul său ori avînd relații sentimentale în afara mariajului. Bărbații revanșarzi (fie că sînt manifest negativi, precum Ferdinand și Cardinalul, sau discret sadici, acoperiți de masca unui creștinism mai degrabă mimat, ca Frankford) practică o tortură studiată, în grade de dezvoltare a suferinței, cu infernale amînări și disimulări. The Woman Killed
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tencuit, prin îngurgitarea creierului nefericitei victime. Pînă și acest ultim detaliu simbolic al mărturisirii organice, pline de cauzalitate și efecte, capătă un sens articulat, integrîndu-se în mașinăria uriașă a coerenței prestabilite și logicii inefabile. Singura diferență dintre Pluto și motanul revanșard consta în existența unei mici pete albe pe pieptul celui din urmă. Privind atent, eroul descoperise acolo conturul (profetic) al unei spînzurători. Pisica neagră revenise deci cu un mesaj ocult-punitiv. Situația prezentată de narator rămîne una tipică pen-tru crima cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
s-au făcut vinovați. Deși, să o precizăm imediat, Scholastique Mukasonga nu aruncă anatema asupra nimănui, păstrîndu-se, pe cît posibil, în zona descriptivului narativ, lăsînd interpretările și nerostirile pe seama sensibilității și înțelegerii fiecăruia. Notre-Dame du Nil nu e un roman revanșard sau revendicativ, nu cerșește milă, nu acuză direct și nu oferă soluții. Dincolo de tragedia colectivă se citește și drama individuală a exilului autoarei. O ființă care s-a smuls din rădăcini, chiar dacă nu și le-a rupt cu totul, va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiecare precedată de un epigraf semnificativ, nuvela poate fi rezumată în termenii unei lupte pentru obținerea și conservarea puterii politice absolutiste. Însă acest conflict, universal prin tematică, este particularizat prin exacerbarea sadică a trăsăturilor comportamentale ce-l caracterizează pe tiranul revanșard. Conflictul inițial îl opune pe Alexandru Lăpușneanu, sprijinit de o armată turcească, lui Ștefan Tomșa, uzurpatorul tronului grație sprijinului oferit de boieri. Odată ce lașul Tomșa fuge în Valahia, Lăpușneanu nu mai are nici un singur obstacol între sine și domnie. Boierii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Astfel, Aliații victorioși au creat drum renașterii nazismului [1, p. 20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze. Incredibilele naivități au dus în scurt timp la război. Datorită subminării activităților sale de către țările revanșarde, în special de Germania, dar și din interior, de conciliatorii englezi și alții, Societatea Națiunilor și-a încetat activitatea în 1940 și a fost dizolvată în aprilie 1946. O altă instituție internațională de mare importanță, preocupată de securitatea regională, a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
s-a destrămat, după ocuparea Cehoslovaciei de către trupele germane. Mica Înțelegere s-a afirmat ca un factor de stabilitate politică în centrul și sud-estul Europei, militând în mod activ, ferm, pentru respectarea tratatelor de pace, anihilarea oricărei tentative a cercurilor revanșarde de a revizui tratatele de pace din anii 1919-1920, precum și de eludare a prevederilor tratatelor internaționale cu privire la înarmări. De asemenea, Mica Înțelegere s-a detașat de politica defetistă promovată de marile puteri de a accepta încălcarea tratatelor de pace de către
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a revizui tratatele de pace din anii 1919-1920, precum și de eludare a prevederilor tratatelor internaționale cu privire la înarmări. De asemenea, Mica Înțelegere s-a detașat de politica defetistă promovată de marile puteri de a accepta încălcarea tratatelor de pace de către statele revanșarde. Între altele, este vorba de Tratatul de la Saint-Germain, cu Austria, care conținea prevederi de preîntâmpinare a tendinței Germaniei de a anexa Austria [4, pp. 5-18]. Un obiectiv major al Micii Înțelegeri era menținerea și organizarea păcii generale. După încheierea tratatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și alte țări din Vest [5, p. 207]. Avertismente conform cărora revizuirea tratatelor va aduce războiul. Iluzia guvernanților Marii Britanii și Franței că politica de concesii va evita războiul Poziția conciliantă a Marii Britanii și Franței față de mărturii evidente ale agresivității puterilor revanșarde, cum a fost situația cu atentatul de la Marsilia din octombrie 1934, căruia i-au căzut victime Louis Barthou, ministrul de externe al Franței, fervent apărător al securității colective, și regele Iugoslaviei, Alexandru, a decepționat adânc opinia publică internațională. Mica Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
clauze va fi considerată drept un act ostil ... și menit să tulbure pacea lumii". Francezii au fost îngrijorați de aceste încălcări ale Tratatului de Pace, dar nu au ripostat energic [6, p. 73]. Pe aceeași linie a concesiilor față de țările revanșarde se înscriu demersurile pentru acceptarea cunoscutului plan al Directoratului în patru, propus de Mussolini, acceptat de MacDonald și salutat cu entuziasm de Adolf Hitler. Se dorea să se obțină și adeziunea guvernului francez, în ciuda opoziției unor importante cercuri și partide
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de asemenea au aprobat acțiunile puterilor agresoare a fost și Eduard Daladier, unul dintre semnatarii Acordului de la München (septembrie 1938). Datorită defetismului conducătorilor politici ai marilor puteri occidentale, după venirea la putere a lui Hitler, acesta a afirmat deschis politica revanșardă a Germaniei, între altele, pe baza principiului "spațiului vital", precum și printr-o politică economică agresivă de presiuni și de impunere a condițiilor proprii în cadrul acordurilor economice și comerciale cu alte țări. Trebuie menționat că marile companii occidentale au acordat credite
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
care menține prezent, împotriva tuturor evidențelor, adevărul din trecut. După același histerezis, întreținut de propaganda comunistă, Germania paralitică pare, în orice moment, gata să se ridice pentru a mărșălui în pas cadențat, a da salutul hitlerist și a redeveni "Germania revanșardă". Mai mult, crearea unei Europe a oțelului și cărbunelui / a pieței comune nu este în ochii marxismului decît constituirea unei super-fortărețe a capitalismului, ceea ce mai curînd trădează decît maschează dulceaga mistică social-democrată și creștin-democrată. Așadar, însăși inima acestei Europe pare
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
imagistic-grafic); consultarea, realizarea, utilizarea și integrarea aparatului bibliografic; învățarea creativă; învățarea formativă (colaborativă) în grup; reducerea efectelor specifice conduitelor perverse (sau potentențial perverse), cu efect prejudiciator în grupurile care învață (de exemplu: conduite defensive, disimulative, tensionale, frustrante, regresive, distructive, transgresive, revanșarde, de discreditare, de negare, de invazie a spațiului grupului, de umilire, de eschivă etc.) I.9. Pentru o sinteză deschisă Pe baza literaturii de specialitate (vezi și www.guidelinesonlearning.com) reținem câteva elemente necesare formării unei culturi active a învățării
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
timp recunoașterea capacității mediilor academice de a furniza personalități politice la vârf, ca și a rolului esențial al asociațiilor civice Constantinescu nu făcea parte din niciun partid, provenea din Alianța Civică cum reprezenta și un refuz implicit al oricărui program revanșard, câtă vreme candidatul Convenției fusese unul dintre cei aproape 4 milioane de simpli membri ai PCR (asemeni celor mai mulți universitari înainte de 1989). În ciuda a tot ce au afirmat detractorii săi, în frunte cu Ion Iliescu, care a mințit și în acest
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ceea ce i-a sporit imens popularitatea în țară. Amorul propriu german fusese grav lezat de Tratatul de la Versailles. Una din cauzele psihologice ale declanșării de către cel de-al Treilea Reich a celui de-al Doilea Război Mondial a fost spiritul revanșard german provocat de Tratatul de la Versailles, care a alimentat naționalismul șovin, concretizat inter alia în foarte popularul (pe atunci) cîntec german, Deutschland, Deutschand über alles, über alles in der Welt. Aici, într-o paranteză, trebuie să atragem atenția cititorului că
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]