177 matches
-
servește ceremonialului poetic. Tronul fusese făcut după indicațiile poetului ca și întreg mobilierul, și se poate spune că acesta reflectă propria sa viziune asupra interiorului salonului-templu. Sensul alcătuirii tronului este comunicat doar celor inițiați sau se comunică într-un mod revelatoriu neofitului năucit de prea multe epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tip special, fiindcă artistul reproduce în plan material ceea ce tocmai a perceput în plan spiritual. Dacă suntem atenți la exprimarea lui Blake, secretul artistic de transformare a viziunilor trăite în viziuni estetizate rezidă tocmai în fidelitatea operei în raport cu modelul perceput revelatoriu, precum subliniază Cunningham în Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830): "Printre prieteni, el (Blake, n.m.) s-a hazardat să sugereze că desenele la care lucra nu-și aveau originea în mintea lui, ci erau cópii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-i îndemne și să-i povățuiască pe cititori să transmită viziunea comunităților din care ei fac parte" (1993, p. 152). Această viziune trebuie să parcurgă stadiul metafizic, dar nu este obligată să rămână cantonata în acestă. Următorul reper în evoluția revelatorie este constituit de Beulah. 4.4. Nivelul estetic (Milton) Al treilea nivel este cel estetic. Fiind proiectat pentru a exemplifică principiile creației estetice, el corespunde, în interpretarea mea, viziunii triple și are ca element definitoriu creația spontană, generată de exercițiul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
înregistra oroloJiul sufletului ei? „Ore pierdute, ore de plumb”, „ore abrupte”, înclinare „până la marginile disperării”, umilințe morale (în brațele lui Bogdan, ale preotului, ale unui tânăr), călcându-și în picioare demnitatea. De aceea merită a reflecta asupra titlului. O metaforă revelatorie. OroloJiul (primit în dar de Magda) va măsura clipele de zbucium nebun după o himeră. O himeră care încolțește în sufletul unei femei cultivate, dar care își lasă sufletul să plutească pe nisipul disperării, conturând un nisipos traiect erotic, la
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poetul pentru care poezia înseamnă emoție estetică, pulsație vibrantă, sensibilitate arzând întru frumos. Acest nou volum, avem convingerea, reprezintă un „bob de lumină” în salba realizărilor sale scriitoricești, profesionale și, bineînțeles, personale. Titlul volumului, îmbrățLșat cu cerul, este o metaforă revelatorie, o arcuirea a ființei care se dorește „inimă înflorită / între cer și pământ”, între concretul pulsației ritmice a ființei și extazierea în fața misterelor lumii, spre care orice artist aspiră: „Vânez / între două lacrimi și-un zâmbet / între o iubire și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ți se depună în suflet ca o drojdie care să-ți taie toate elanurile? Ochii îți sunt dați ca să vezi, urechile ca să auzi și mintea să descopere", îmi răspundea el. "Nu mă interesează, dacă ceea ce e de văzut, auzit și revelatoriu pentru mine, duce la un scepticism neputincios, cu toate că justificat", îi răspundeam. "E condiția ta de om, a conștiinței tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sintagme "pomul cunoștinței binelui și răului". De ce să fi cunoscut mai degrabă Adam numele pomilor din grădină decît numele animalelor pe care el însuși le-a botezat? Iată doar cîteva întrebări care sugerează că mai degrabă o comunicare de tip revelatoriu, intrinsec (telepatic), iar nu una strict lingvistică a fost aceea prin care Dumnezeu i-a transmis omului principalele sale dorințe. În ceea ce privește modul în care Adam ca ființă primordială a utilizat semnele verbale ale "limbii unice" (vezi mitul Turnului Babel) cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atât scriitori care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale, precum G. Ranetti și Al. O. Teodoreanu, cât și scriitori remarcabili prin originalitate, însă având conștiința succesoratului, cum ar spune Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Este târziu timpuriu, târziu prezent, dar cel mai interesant pentru mine e totuși târziu-viitor. Lansarea vremii înainte de vreme cu pecetea târziului metaforic"382. Târziul-viitor este un oximoron misterios, asociabil cunoașterii transdisciplinare. Deja Teleucă îl asociază cu metafora descinzând din cea revelatorie a lui Blaga. Este punctul-cheie în care el se detașează de postmodernism (deși îi invocă pe Derrida sau pe Lyotard), știindu-se prea bine că postmoderniștii exclud metafora din arsenalul artei 383. Or, Blaga, marele teoretician și reformator al metaforei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prizonieratul nici în lumea recreată de spirit, nici în "concretul" postmodernist, ci el se retrage la o margine de existență. Mai bine zis între lumi, iar nu în lumi. Aici, la margine de existență, ninge alb. Ninsoarea albă este metafora revelatorie (transmodernistă) a lui Victor Teleucă. Pentru asta, trebuie să amintesc că atitudinea transdisciplinară pleacă de la recunoașterea mai multor niveluri de realitate. Premisa ontologică a pus-o alt intelectual basarabean, Ștefan Lupașcu, recunoscut azi ca filosoful cel mai important al transmodernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Popovici. Dublă măsură : în cazul Ion de Rebreanu, scenaristul „ateu” ține cu dinții (sau, cel puțin, așa povestește), merge până la Ceaușescu ca să nu fie scos personajul unui preot, la urma urmei secundar, în vreme ce extirparea fasciculului narativ esențial, cu caracter religios, revelatoriu din Pădurea spânzuraților de Rebreanu se face fără vreun comentariu. Duminică la ora 6 (1966) sau Redescoperirea marilor ruși A trecut un deceniu de la primele patru minute ale Erupției. Spațiul vizual creat acolo de Liviu Ciulei, care contrazicea toate regulile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
altă metodă pe parcursul exercitării sale în acumularea faptelor sau reprezintă faza finală a unei cercetări, ea îndeplinește întotdeauna funcții vitale pentru aceasta, fiind de fapt încununarea demersului investigativ. În fond, doar interpretarea permite sesizarea importanței unui fapt izolat (fapt crucial, revelatoriu) în precizarea concluziilor legate de un fenomen educațional. Numai prin intrepretare putem accede la identificarea motivației actelor de conduită și a cauzelor fenomenelor educaționale. Doar interpretînd putem stabili semnificația corectă a faptelor în funcție de contextul acestora, raportate la caracteristicile și structura
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
în două zile, Galeria cu viță sălbatică, Căderea în lume, Ucenicul neascultător se includ în categoria consistent reprezentată în literatura română postbelică - romanul politic - în timp ce Refugii este un roman psihologic. Prezența descrierii ekphrastice în romanul politic merită discutată pentru că este revelatorie pentru poetica romanului ekphrastic românesc. Romanul politic se remarcă prin câteva constante pe care le voi semnala succint, poetica acestui tip de roman fiind subiectul a numeroase studii literare. Selectiv, putem reține contribuțiile unor nume consacrate ale criticii românești - Anton
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
direcționalitate a narațiunii: faptul că focalizarea aparte pe un anumit obiect dezvăluie acel obiect, dar trebuie în același timp să dezvăluie (sau să încerce să nu dezvăluie) perspectiva și ideologia sub care se vede acel obiect. În plus, această focalizare revelatorie continuă să funcționeze indiferent dacă obiectul focalizat există cu adevărat. În această privință este necesar să facem distincția între obiectele focalizate pe care noi, cititorii, le acceptăm ca fiind existente în universul narațiunii și cele pe care le considerăm vise
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Emmott (1997); și Culpeper (2000). Lodge (1977:73-124) conține o teză extinsă, în sensul că există două moduri fundamentale și contradictorii ale evoluției discursului: metaforic (acolo unde lucrurile inerent neconectate sînt unite cumva și se pune în lumină o similitudine revelatorie în termenii contextului) și metonimic (acolo unde se pornește de la asocierile inerente dintre lucruri și, în consecință, se realizează o imagine mai bogată și mai nuanțată a unei singure zone a realității). O dinamică metaforică presupune o contopire între o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și o bunătate în toate încrezătoare... Orice se iartă, dar tenacitatea sincerității, niciodată 143. Cu foarte puține excepții, viața și opera poetului au fost cu precădere apanajul sincerității. Cât privește credința, judecata esențială a unui om ca Panait Istrati este revelatorie și pentru Eminescu: eu nu concep să devină o profesiune ceea ce este de domeniul credinței 144. Pentru a vorbi de dragostea dintâi, exuberantă și melancolică, a poetului, ar trebui să ne imaginăm totul cinematografic, de sus și de foarte departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
realitatea concretă este mult mai extinsă decât limbajul, realitatea poeziei este, în raport cu aceasta, infinită. Spre deosebire de limbaj, poezia include prin sublimare realul, întrucât, după cum observa în mod just Lucian Blaga, realitatea ei se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula din lacul încărcat cu flori de nufăr din codrii Ipoteștilor, după cum iubita de la Ipotești se constituie în arhetip al femeii din poezia erotică eminesciană. Crescând odată cu timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
os, nimic. Noi suntem creier și trebuie așa gândit (ibidem, p. 150). În această formulă, elogiul intrinsec al securistului sugerează că acesta ar putea fi un fel de supraom („nu avem nici un os”, s.m.). Finalul demonstrației se dorește a fi revelatoriu și autotriumfal: „noi suntem creierul de sus până jos” (ibidem, p. 151); osul este, eventual, informatorul, chiar dacă Pintilie nu mai precizează acest lucru. La aceeași conferință din februarie-martie 1950, maiorul Gheorghe Petrescu afirmă dorința de disciplină, ordine și transformare a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a celei publicistice eminesciene relevă în acest sens existența unui fond lexical comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
creației de sens, vom porni de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul" destinului său. Din acest punct de vedere, putem constata că romanul este o macro-metaforă revelatorie, care își subordonează toate cuantele și câmpurile amintite până acum prin intermediul strategiilor dia-, endo- și epiforice. 3.3.1. Astfel, cartea se deschide cu un dublu prolog (capitolele I, respectiv II-III), menit să-l "inițieze" pe cititorul profan în doctrina
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
3. Prefigurat la sfârșitul capitolului XV, momentul epiforic coincide cu ultimele două capitole ale cărții. Definitorie pentru "saltul metaforic" pe care îl realizează narațiunea este întâlnirea finală dintre Kesarion și Maria, a cărei sens este încapsulat într-o (micro)metaforă revelatorie ce condensează, de fapt, sensul întregului roman: "[33] Iată, ne vom despărți. Se va desface și amăgirea care se numește trup. Dar ceea ce e între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în sine
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Totodată, relația amintită se dovedește relevantă și în ceea ce privește încadrarea romanului în planul textual-tipologicului, demers care depășește, însă, obiectivul cărții noastre. Ne mulțumim să semnalăm că, potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga de aur se încadrează în tipul textual revelatoriu (ca "'orientare' sau 'intenție generală' a procesului de poiesis discursiv"), semantic (ca "'principiu existențial-axiologic' care guvernează procesul discursiv") și simbolic (ca "model de construcție referențială"), deci într-un tipar simbolic-mitic429. 4.4. Din multitudinea de "cadre" ale vorbirii care orientează
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dominica) când primește darul (Matei >ebr. matath "dar") tinereții fără bătrânețe, însoțit nu numai de recuperarea memoriei, dar și de înzestrarea cu o memorie fabuloasă, o capacitate de a prevedea lucrurile și de a le concretiza (în acest sens, este revelatoriu episodul epifaniei celor trei trandafiri). Credința lui Eliade că toată viața omului se traduce printr-o neîncetată aspirație spre Ființă, aspirație care, concretizată, este singura care poate justifica felul de a fi al omului în Univers - leagă această proză de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exemple de înaintare în direcția minus a cunoașterii aflăm în cuprinsul celui de-al doilea studiu al Trilogiei cunoașterii. Unul este luat din psihologia lui Wundt, care, studiind anumite fenomene psihice, precum senzația tonurilor, a acordurilor, ajunge la următoarea formulă revelatorie: "Întregul fenomenului psihic conține mai mult decât suma elementelor sale". Blaga vede în această formulă, care este antilogică în esența sa, o potențare a misterului deschis al fenomenelor psihice 144. Un alt exemplu este găsit în teoria eterului cosmic din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau fapte analogice, metaforele revelatorii "amalgamizează sau conjugă două fapte analogice-dizanalogice spre a revela în acest fel un x, sau latura ascunsă a unui mister"235. Analogia, în asociere cu dizanalogia, realizează astfel revelarea misterului. Sergiu Al-George observă în metafora revelatorie o "dialectică paradoxală" ce se instituie între termeni 236. Ea este creată prin această amalgamare a termenilor prin analogie și dizanalogie, care realizează transferul de la concret către necunoscut, deschizând un drum către revelarea acestuia din urmă. Prin această constituție a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]