568 matches
-
finalmente în Elveția, unde se specializează în arta dramatică. Scriitoare, artistă și promotoare a mai multor grupări artistice experimentale, Aglaja se întoarce după 1989 în România pentru scurtă vreme. Nu reușește să refacă sensul unei copilării pierdute, iar moștenirea familiei reverberează mai degrabă prin mătușă decât prin mamă. De altfel, drama pierderii mătușii este și subiectul ultimului ei roman, Raftul cu ultimele suflări. O scriere testamentară, certificând, o dată în plus, imposibilitatea regăsirii. E ideal ca cele două romane să fie citite
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
și citit. Reluând convenții consacrate Ruth Ozeki reinventează convenții vechi (manuscrisul din sticla aruncată în mare, pana de creație a scriitorului, dublul ca alter-ego, vis și viziune, paradoxul călătoriei în timp) și le combină cu dramele ultimului deceniu, ce au reverberat în lumea întreagă: catastrofa de la Fukushima, criza ce a zguduit America la finele deceniului trecut, ziua crucială de 11 septembrie, avertismentele ecologiei și riscul izolării în natură, în comunități închise. Ruth descoperă într-o zi pe plajă, învelită în alge
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
trimițându-ne semnale încă înainte de a intra în desenul simbolic. Sectele care proliferează în București și în țară, bătăliile de stradă purtate între adepții lor, mâzgălelile obscene ori satanice de pe zidurile clădirilor, profanările din cimitire, teoriile cele mai aiuritoare ce reverberează în spațiul public, confruntările savant-mahalagești transmise în direct la TV, intervențiile specialiștilor în sociologie și ale formatorilor de opinie pricepuți la toate, ochiul și timpanul strecurate în marea hărmălaie de către lucrătorii SRI, proiectele de construcție a unei uriașe catedrale ortodoxe
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
țelul d-sale fiind de-a oferi segmente de istorie literară, imagini "rotunjite" ale operelor/autorilor, dl Tudor Cristea are grijă de-a releva de cîte ori are ocazia pliuri ale textelor nebăgate-n seamă de exegeza anterioară, fațete ce reverberează într-un chip aparte în zilele noastre. Apăsînd pe "maneta" prezentului, scoate pe ecran un citat din Ion Ghica, incontestabil util pentru diriguitorii sistemului de învățămînt actual: "în loc de a încuraja inteligențele slabe, ar fi mult mai bine a deturna curentul
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
a lui Arghezi stă deci o formulă duală, o sinteză realizată printr-un act de mare violență, care lasă să se vadă elementele ce au intrat în compoziția ei." (p. 141). Forma spiritului arghezian, falia ce-i desparte plăcile tectonice, reverberează în profunzimea textelor și în extensia lor, acoperind diversele fațete ale unei activități laborioase și atingând, parcă, însăși fibra verbului. Structura ,spartă", disonantă, dramatică a unei opere atât de moderne în crizele și convulsiile subiectului (ne)cunoscător - cu toate că Alexandru George
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
sei. Piů preziosa adeso que si accende alla stufa il primo fuoco in rare case; la stagione č un poco nostra, nostro il paesaggio; il pensiero irraggia un ultimo verro; s'illude que il peggio - forse - č passato. Iar totul reverberează în această imensitate montană ca un ,gînd/ ce difuzează un adevăr ultim"; adevărul că uitarea șterge durerea, că trebuie să-ți iubești destinul - amor fati - și că trecutul absoarbe ceea ce a fost mai rău. Sublim, pur și simplu sublim!
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
fond, foarte european. Europa descoperă acum națiunile mici, le sprijină, iar românii se simt luați în seamă. Cu cât sunt mai români, așadar, cu atât sunt mai europeni - acesta e paradoxul din secolul națiunilor". Evenimentele istoriei mari a veacului 19 reverberează în toate compartimentele cărții, fără să ocupe însă în vreunul toată scena. Tema cărții, să nu uităm, este reconstituirea intimității, a felului cum s-a trăit în spațiile istoriei mici și chiar dacă mai toate personajele au avut de jucat un
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
umilit; în al doilea rând, binele și răul mizează, din vreme în vreme, pe indivizi emblematici pentru mai multe destine, topite într-unul generic. În al treilea rând, comandamentele trupului stigmatizat, blocat în vicii moștenite, fără șanse de salvare autentice, reverberează într-o lume informă. Până la urmă, cele trei condiții se derulează în spații căptușite cu însemne carcerale, indiferent de epocă sau de situația socio-economică. Radu Aldulescu execută incizii de mare finețe în lumi arhicunoscute, interesat fiind cum anume funcționează în
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
hrănit literatura lumii - Antichitatea greco-romană și tradiția biblică. Dar scriitorii încep să fie captivați tot mai mult de alți scriitori, ale căror opere și biografii îi bântuie, mai ales când intră în rezonanță cu propria viață interioară, iar în contemporaneitate reverberează dramele trecutului. Nu întâmplător apar Moartea lui Virgiliu de Hermann Broch, în 1945, iar Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, în 1960, reflexii ale unei lumi în zvârcoliri violente, căci ultimul secol al mileniului semăna izbitor cu
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
preferat să folosesc trecerea peste linii, în locul pasajului subteran. Inspirația a fost salvatoare; ajuns în dreptul intrării spre pasaj imaginea deprimantă a scărilor de coborâre și mirosul înecăcios m-au lovit puternic. Doi tigănuși se alergau pe scări și chihoteala lor reverbera cu ecou prelungit în lungul pasajului. M-am oprit ca la un semnal, fără voința mea, chiar la capătul de linie unde urma să sosească rapidul. Lăsând bagajele jos am ridicat privirea. Stâlpii de susținere nu mai aveau tencuială, păreau
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
său interviu la Radio Timișoara... Același sentiment de neputință a cuprins-o atunci când studenții și profesorii Universității de Vest l-au comemorat pe eruditul profesor Eugen Todoran. Glasul dascălului prețuit, răsunând în aulă, a cutremurat atât de mult, încât a reverberat încă multă vreme în conștiința foștilor colegi și studenți. Același moment s-a repetat și în Capitală, la Uniunea Scriitorilor. De fiecare dată, se confesează Veronica Balaj, îi dau târcoale tristețile aproape de netămăduit, când îi revin în memorie vocile lui
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
-nlocuirea lor”. Creația poetului - biolog Slovele rânduite de el în vers, cu migală, dar și cu patima cercetătorului redutabil, obișnuit cu precizia matematică, constituie eternul său refugiu într-o taină pe care o păstrează doar pentru sine: teribila energie poetică, reverberând un clocot insurgent... , o impresionantă forță lirică, descoperind o poezie eruptivă,... dar cu un mesaj scutit de orice echivoc”, avea să spună prestigiosul critic literar Adrian Dinu Rachieru. E robit de-a dreptul de spectrul trilogiei, nu doar în scriitură
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
boltă cerească . Scânteia din amurg ofrandă să-i confere Fecioarei, care vrea traseu-i să-nsoteasca. Astfel, scriind istorii cu micile destine Prinse în colivii, la zbor ele visează... Coloana-n infinit ce soarele-l susține Lumina și căldura-n adânc reverberează . Puncte materiale-n destine în mișcare, În demonstrații stranii din ample teoreme, Aplauze finale, minune și splendoare, La figurat sunt toate dileme în poeme . 22 nov 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: DILEME / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
mai apoi frântă în zbor de dorințe sau gânduri nespuse. O iubire intensă și marcantă, ce s-a volatilizat, închizând poarta, fără umbră de regret sau remușcare. O iubire căreia poeta i se adresează când tandru, când distant și rece, reverberând dureri și atingând sensibile amintiri. Dar, în orice prag de amurgire, acestei iubiri aproape uitate, îi ia locul cerul plin de stele, pădurile fermecate de vrajă, visele frumoase, cu alte cuvinte - dorința de renaștere, de a privi cu încredere spre
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
că visează ba rețete de nămol îmbunătățit, ba fragmente din stenogramele Procesului de la Nürnberg, a devenit în ultimul timp extrem de greu de suportat.” Cocorul cu picioare de sticlă zbura lent pe deasupra capetelor noastre, fîlfîitul greu al aripilor lui de bazalt reverbera în pereții vegetali, a căror structură intrinsecă știa atît de bine să păstreze nealterată funcția geometrică intimă a oricărei taine, comuniunea reflexiilor de lumini și umbre, acordată unei impenetrabile stări liniștitoare de indiferență. “Nu putem, iubito”, ți-am răspuns eu
ÎN AMURGUL ACELA DESǍVIRŞIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382863_a_384192]
-
autor, Bertoni D Albert Aleargă căi, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piaza rea În inima mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai scump
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
de fascinant și tulburător. Autoarea romanului „Distanțe” subordonează narațiunea cu toate întâmplările sale acelor efecte ascunse din sufletele personajelor, care apar treptat în magicul joc al Destinului. Farmecul scriiturii romanului constă tocmai în împletirea vieților oamenilor, sub efectul distanțelor fizice, reverberate în distanțe sufletești. Autoarea nu le descrie, ci lasă narațiunea să poarte viețile prin ițele destinului, comentând doar stările și trăirile personajelor, care le marchează sufletele și le cizelează comportamentele. Urmărește cu discreție jocul destinelor în mirifica țesătură a vieților
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
numărătoarea inversă: cinci...patru...trei! Toate patru ciocniră paharele, fără să-și ureze ceva. Deși zâmbeau, lacrimirile le curgeau pe obraji. Irina ieși pe balcon să privească cerul înflorit de artificii. O urmară și celelalte. În atmosferă, urletele și pocniturile reverberau cu chiotele de veselie și bucurie. Iar pe cer înfloriseră atâtea vise și speranțe, ce se azvârleau în străfundurile întunecoase ale viitorului, străluceau o clipă și se stingeau când coborau pe pământ. Violeta întrebă: - Tanti, de ce se sting așa repede
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
elevii încă mai învățau gramatică și nu exista divorț. Cel care vede lumea așa cum o descrie Donald Trump are probabil acest tip de nostalgie și nu neapărat din ce i se întâmplă pe stradă sau la magazin, ci din ceea ce reverberează ca realitate prin mass-media. Prea multe povești repetate la nesfârșit despre crime fac publicul să creadă că este o lume periculoasă; oamenii acționează în calitate de cetățeni și iau atitudine, construind mai multe pușcării decât școli; aleg un candidat la funcția supremă
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
scoți doar onomatopee ? De ar vrea gura ta să-mi lase Aroma de căpșuni pe buze Voi socoti că sunt foloase Și-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gura ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gura ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o pacoste De ar vrea gura ta
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
autor, Bertoni D Albert Aleargă cai, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piază rea În inimă mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai scump
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
departe decât la începutul ospățului, așezându-se pe scaun, simțise cu un șaselea simț că se așezase pe-o pioneză. Cine i-o pusese? Bineînțeles, se gândise atunci Ramza-pașa trecând cu un surâs diplomatic peste durerea din dos ce-i reverbera în creieri, vreunul din zurliii ăștia de moldoveni: deși, meditase el scoțându-și pioneza cu grijă, la mijloc putea fi și mâna altora. Nu mult în dreptatea lui Ramza-pașa, vistiernicul Ximachi își ștersese buzele subțiri, vinete și se plecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fapt, întâmplare, ființă, lucru, fenomen al naturii sau stare sufletească ivite în calea vieții lui. Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și Nené Dupré stătuseră cu o zi înainte și, după ce-și făcură un ceai fierbinte și mâncară puțin, priviră îndelung nesfârșita întindere ce reverbera la orizont, sub razele necruțătoare ale soarelui. — Ce-ai să faci acum? întrebă într-un târziu Suleiman, pe tonul cuiva care acceptase deja drept bună orice hotărâre. — Încă mă mai gândesc... - răspunse sincer Gacel. — Soluția pe care ne-o propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît În forme logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]