1,027 matches
-
Lent. Tocmai de la zece, de unde stau eu, nor mal. Universul conspiră întru nefericirea mea. Moșnea gul deschide meticulos ușa liftului. Lent. Parcă ar fi un ritual. Turbez. După ce a deschis-o suficient se dă la o parte și, cu o reverență elaborată, mă invită pe mine primul. Îl omor, îmi zic. Dinadins o face. Mi-a simțit furia și vrea să mă scoată din minți. Intru primul în lift. Intră și el după mine. Lent. Tacticos. Ține-mă, Doamne. „La cât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fără însă a se dărui, ceea ce este fără îndoială cel mai bun mijloc de a afla secretele altuia fără a lăsa să fie ghicite ale tale. El eluda chestiunile indiscrete printr-o "mișcare" de spirit, care se exterioriza printr-o reverență și printr-o piruetă. Într-o zi, la Washington, el a mers la un "Five o'clock", la fel ca toți colegii lui. Era epoca când afacerea Dreyfus pasiona întregul univers și făcea să se vorbească aprins despre ea, în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dacă îi poate face o fotografie. Pictorul arboră un zâmbet imens. Dinții de un alb surprinzător - numai buni pentru o reclamă la pastă de dinți străluciră în razele soarelui. Clic. Clic. Clic. Pictorul se ridică de pe scaun și făcu o reverență. Posteritatea îți va fi recunoscătoare, amice. Am săți las adresa de la atelier, poți să mi-o trimiți prin poștă. Nu știu când o voi înrăma, fiindcă - he, he! - drumurile mă omoară... Sincer să fiu, își dădu pe spate șapca de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a fantasticului, care irupe, ca la Mircea Eliade, în cronologia firească a realului." Afirmația, de la p. 54, va fi reluată, în termeni identici, și la p. 63. Avem a-i mulțumi, Bârna și eu, primii monografi ai lui Țepeneag, pentru reverența critică neechivocă din nota introductivă a autoarei. Ea vine din respect, dar poate și dintr-o înțelegere foarte largă, vecină cu impersonalitatea sau timiditatea critică. Totuși, Daiana Felecan se lasă atrasă uneori de o critică - inter dar și postbelică - de
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
se întoarce, mpotrivă-ți, și te face leoarcă; acumularea de timpi morți: ambuteiaje, carantine, vămi, deturnări, week-end-uri, grave; criza de timp și, subsecvente, panica rece și blocajul" (Dublul). Trimițînd și la Caragiale, o atare stupefiantă alăturare de termeni e o delicată reverență făcută amenințătorului (totuși) hazard. O prudentă ofrandă adusă teribilului său abis... Și-n alte privințe remarcăm atracția lui Șerban Foarță către punctele de pornire, către elementele primare (ori rezultate prin descompunere, dar nu e oare descompunerea o simplitate pe dos
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
altfel, cu totul altfel decât doamna Van der Jagt. M-am îndreptat spre ușă. - Doamnă Hobmeier, am spus eu, domnule Hobmeier, adieu! În perioada aceea, cu rost sau fără rost, îmi garniseam germana cu cuvinte franțuzești. Apoi am făcut o reverență adâncă, așa cum mă învățase mama mai demult. Pe-atunci își mai dorea încă să mă fac balerin. Dorea să încânt lumea cu pașii mei de dans. - Ungurul nu se compară cu mama ta, a mai mormăit domnul Hobmeier. Spune-i
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
de fond ale celuilalt, alinierea necondiționată în spatele vreunui purtător de mesaj trendy - cât de bine se potrivesc toate acestea intelectualilor români de astăzi) sunt condensate în cele câteva cuvinte ale acestei propoziții, care poate fi luată și ca o involuntară reverență făcută lui Raymond Aron de către adversarii săi de idei. Ne aliniem lui Sartre, chiar dacă dreptatea este la Aron, spun autorii sloganului, recunoscând indirect faptul că nu au argumente pentru a combate analizele de precizie chirurugicală ale gânditorului liberal. Apariția, în
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
cînd e vorba de Islam, europenii scriu exclusiv pentru europeni, pentru a-și risipi spaima și pentru ca, auzindu-se unii pe alții într-un cor al încurajării reciproce, să creadă că ceilalți, ascultîndu-i și dîndu-le dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru propriul lor uz. Potrivit lui Enzensberger, fanaticul musulman, căruia eseistul german îi spune "perdantul radical", se definește prin cîteva trăsături clasice: "aceeași disperare față de propriul eșec, aceeași goană
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
o frază și nu din prefacerea timbrului, altfel, atît de la îndemînă. Călăuzei, recunoștința mea. "A murit ...", îl aud pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină de smerenie. Mă surprind folosind fraze întregi pe care le auzeam, cîndva, în adolescență, la Grădina Icoanei. Vocea lui Moțu circulă tulburător prin amintirile mele. Povestea merge mai departe.
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
sferei meritocrației talentuoase sau unei îndelung statornicite celebrități cîștigate pe drept, să-și vadă numele adulat la cub și la pătrat nu numai prin aducerile proprii din condei, primite repetitiv cu brațele deschise de diferite publicații onorabile, dar și prin reverențele, ditirambii și genoflexiunile unor terți? Comuniunea simțămintelor patriotice în slujba unor nobile idealuri? Donații generoase pentru cauze individuale și colective? Presiuni, insistențe, interferențe? Poate că însăși obrăznicia rentează (obraznicul mănîncă praznicul), fiind, din păcate, și contagioasă. Dacă nu cumva avea
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
Bataille sau Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor artificiale și elitistul care face reverențe conservatorismului tradiționalist; să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele afinități afișate (Roland Barthes în primul rînd, autorul Mitologiilor, sau Beckett, autorul "ultimei literaturi") și cu strălucirea
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
de desert inevitabil în acest gen de oratorie. Ea venea în limbaj violent cu acuzații la adresa burgheziei, a capitaliștilor, a șefilor de autorități, ca și cum îi avea înaintea lui, întreținea cu ei un dialog de la egal la egal, fără apelative de reverență, vorbind cu ei la persoana a doua, provocator, fără considerație pentru titlurile lor sociale. [...] în sală se aflau întotdeauna agenți acoperiți, trimiși să spioneze și să noteze declarațiile incendiare ale Ťnihiliștilorť. Istrati îi cunoștea, dar nu se sinchisea de prezența
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
să se conformeze, ușa de la salon se crapă. Fetele simt frisoane peste tot și sparg, sincron, câte un balon de gumă. Două dintre ele, mai năsoase, se umplu de gumă pe față. Lionel intră, își scoate pălăria și face o reverență către fete, ca un latin lover ce este. Un oftat de admirație se aude din douăsprezece silicoane: în WC-ul trenului, Lionel și-a lipit o mustăcioară și și-a dat părul - mă rog, ce i-a rămas din el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de boli, viața este în continuare plină de neprevăzut, ești cu ochii în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit cu pași, reverențe ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul să te unești pentru totdeauna cu alesul inimii tale. nouă deasupra: reverență, respect, sinceritate, emoții, senzația că într-adevăr se întâmplă o minune: unirea ta cu iubitul tău, cel care te-a lăsat să seceri grânele de pe pământul lui, cel care ți-a zărit lacrimile amare vărsate de-a lungul zilelor de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-așterne, Iar tu îndrugi pe scenă atâtea baliverne. De-aceea, înainte de cele trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de gong.) Piei, drace! DRACUL: Imposibil! REGIZORUL: Piei, drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea o reverență până-n pământ, zicea cu o voce cântată și excesiv de falsă: Noapte bună, copii! și, luându-și poșeta și cu ce mai venise la mine, dispărea. Nu se făcea că pleacă. Chiar pleca. Știa foarte bine că nu-mi plăceau fetele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
căruia i-am cerut să vorbesc cu domnul Pavel. Mare i-a fost uimirea de faptul că l-am găsit. M-a condus în încăperea în care era, găsindu-l într-o stare de ,,imponderabilitate” și îmbrăcat în pijama. Părăsind reverența, mi-a făcut câteva aprecieri jignitoare la adresa armatei, iar eu văzând cum vorbește, l-am întrebat care-i este meseria de bază. Mi-a spus că este electrician. Eu i-am replicat sec ,,se cunoaște”, după care i-am propus
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
L., directorul unei edituri importante (pe celălalt nu-l cunoșteam, un tip mai Înalt și slab, cu mustață și ochelari, care mergea cu capul aplecat Într-o parte și nu spunea decît: „Îhîm, Îhîm“) s-a oprit, a făcut o reverență cam teatrală și a spus: — Sărut-mîna doamnă Christina. Ce mai faceți? — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse ea indiferentă. — Vă salut, domnilor, numele meu este Pablo Cârlan, interveni și Pablo. Însă cei doi se Îndepărtară fără să-i răspundă. După aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie. Am făcut o scurtă reverență, am luat corespondența cu care nu știa ce să facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce i-a trecut tremurul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce te doare pe tine - oricum, tipu’ era poponar. — Ce mă doare e faptul că spațiul dintre cracii tăi a fost vizionat de mai mulți spectatori decât show-ul lui Huntley și Brinkley! Ce-ar fi să faci și-o reverență acum, cât încă ești campioană! Și totuși, chiar în timp ce-mi formulez acuzarea, în sinea mea îmi zic „Uf, băiețică, dă-i papucii, ce mai stai - dacă vrei o doamnă în locul unei pizde, ia-ți frate o doamnă. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
revelația unui ținut și al unei țări prezente în memoria afectivă a națiunii române, ci și o frescă cvasi completă a unei lumi pregătite să abordeze viitorul cu încredere și speranță. Radio China Internațional și Editura Junimea merită grațioasa noastră reverență pentru gestul cultural întreprins cu atâta știință și generozitate. Nu pot încheia rândurile mele fără a evoca, fugar, raporturile bilaterale româno-chineze așa cum s-au constituit ele și au trecut proba timpului. România și românii au dezvoltat, în timp, o relație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spusele... Pronunță-te! - Am spus ce-aveam de spus... - Nu, dragă Lenin... nu, nu merge chiar așa... Ai spus? Ce-ai spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență ipocrită: - Nu ne lăsa așa să suferim în neștiința noastră, deschide-ne ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]