221 matches
-
e de deștept și cîte poezii știe ori ca o fetișcană tare frumușică pe care părinții au grijă să o poarte cu fustă lungă, păr legat în codițe și o silesc să mai facă, chiar dacă nu mai e copilandră, knixuri reverențioase celor mai vîrstnici". Ori: "Alexandru George, fără îndoială, e îndrăgostit de București, un îndrăgostit de multe ori supărat, bănuitor, mînios, dezamăgit, ca orice îndrăgostit autentic". Ori: "Eminescu e înghețatul iritat Hyperion, Veronica Micle e Cătălina cea flușturatică, iar Caragiale ori
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
adică să stai în curent fără să răcești? Dar, zic și eu, oare Shakira nu pleacă în luna de miere cu soțul ei? În revistele pentru ele, partenerele noastre află că "Reușita examenului depinde de dumneavoastră". Măcar acest titlu e reverențios. În general, autorii-autoarele își iau cititoarele "la per tu". Exemplu: "Ești mai tînără decît scrie în buletin?" sau "Te-ai hotărît să-l părăsești. Cum îi spui?" Ei, cum îi spui ca să nu-ți spargă fața? Dacă ar fi să
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
afectivității. În textele scrise, formulele de adresare devin mărci ale oralității simulate. În 1887, Lazăr Șăineanu scria, în Încercarea sa asupra semasiologiei limbii române, despre "soarta tragică a titulaturei străine la români", observând învechirea și devalorizarea unor termeni de adresare reverențioasă (jupâne, cocoane, chir, musiu...). Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), descria folosirile colocviale și variantele stilistice ale unor termeni uzuali (dom', domnu') etc. Magdalena Vulpe a descris sistematic tipologia formulelor de adresare actuale, mai ales din sistemul popular (termeni
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Ciotloș Regăsirea intimității, proaspătul debut al Simonei Sora, are, tehnic vorbind, de toate, dar îi lipsește, ca aparat auxiliar, tocmai indicele de nume. Are, să spunem, chiar de la început, o dedicație familială, două motouri eseistice și un capitol preliminar de reverențioase mulțumiri. Mai are, odată ce avansăm în corpul cărții, o sumedenie de note de subsol împănate cu referințe, în funcție de situație, exacte, o altă, destul de doctorală, listă de subcapitole ramificate și, desigur, o foarte întinsă bibliografie. Nu și acea atât de utilă
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
Barb, Don Juan moare că toți ceilalți de Teodor Mazilu, susținută de directorul Ion Cocora de la Theatrum Mundi, mi se pare nu numai inspirată, ci și argumentata regizoral și artistic pînă la capăt. Este o montare elegantă, subtilă care invită reverențios în lumea lui Mazilu. Un suport, un fel de captatio benevolensis este și caietul-program, bogată sursă de informație, emoționant prin inedite și felul în care a strîns voci de dramaturgi și de regizori. Theatrum Mundi: Don Juan moare că toți
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
de Sachs în 1999. Merită să urmărim îmblînzirea scorpiilor Virginie Despentes - care-și ia adio de la stilul trash în Bye-bye Blondie - și a lui Christine Angot, Ťgrande prętresse de l'autofictionť, care abandonează turgescența récit-ului la persoana întîi în favoarea empatiei reverențioase la adresa unor personaje cinstit ficționale, în Les Désaxés. Despre ele scrie Marianne Payot în L'Express un articol intitulat ŤBye-bye la provocť. Ar mai fi de menționat recent laureatul premiului Goncourt al liceenilor, Philippe Grimbert, psihanalist de formație, cu Un
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
Realismul socialist se convertea în suprarealism politic, în spiritism dialectic. Mihail Suslov se întâlnea cu Salvador Dali. Madame Blavatsky revenea în compania tovarășei ministru al Culturii, membră a CC al PCUS, Ekaterina Furtseva. La propunerea lui Hrușciov, care o invoca reverențios, în cuvântul de închidere, pe vechea militantă, Congresul (la care participa și delegația PMR condusă de Gheorghiu-Dej și din care făceau parte Nicolae Ceaușescu, Petre Borilă și Leonte Răutu), a adoptat în unanimitate (cum altfel?) „Hotărârea privind Mausoleul lui Vladimir
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
pleacă de obicei de la o premisă stupefianta pentru noi, dar pe care el o dezvolta logic, cu un calm imperturbabil și cu un fel de grație științifică, până la epuizarea tuturor semnificațiilor posibile. Procedează că un conferențiar care ar vorbi mereu reverențios și distant, indiferent dacă sala în care vorbește ia foc sau daca lui însuși îi cad pantalonii. Politețea desăvârșită a discursului lui Matei Visniec are o indefinibila tentă ironică, dar și ceva neliniștitor, ca obiectivitatea ceremonioasa a discursului lui Kafka
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
și importanță atribuie Izabela Sadoveanu culturii o spune răspicat ori de câte ori are prilejul. În Artă și morală publicată în 1907: "Criticul trebuie să fie cult", adică "să aibă putința de a înțelege opera artistului în cele mai fine nuanțe", când polemizează reverențios cu G. Ibrăileanu, comentându-i volumul Studii literare, când recenzând cartea lui Mihail Ralea Ipoteze și precizări în știința sufletului, răspunde celor care îi reproșează că a citit prea mult: "De ce nu se poate face această imputare mai des și
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
tipurile de autoturisme și aeronave, modul de funcționare și capacitățile lor. „Îmi aduc aminte de recreațiile noastre”, îmi spune domnul Jurchescu, rememorând clipele de destindere după câte o oră de curs în clasă. „Nu-l strigam pe nume. Ne adresam reverențios, Măria Ta, iar el mă striga, cum e de fapt obiceiul în fiecare liceu din lume, cu o poreclă: Jurchi, iar pe Heltmann, pur și simplu Helti. În schimb, ne îndemna cu gesturi largi, prietenești, să ne urcăm în motocicleta
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
cărții sunt cele selectate de poet "prin semnul creionului sau roșu" în manuscrisul lui Golescu, patru dintre istorioare ("Țăranul ministru", "Câinele credincios", "Trei tovarăși" și "Mulțimea doftorita") fiind destinate de Eminescu proiectatei sale "Cărți de lectură". În stil oarecum romantic reverențios, textele alese de Mihaela Constantinescu-Podocea însăși sunt grupate într-o addenda la selecția poetului. Istorioarele sunt savuroase în primul rând pentru că mizează pe apetitul cititorului de totdeauna pentru zicerile cu talc. Găsim aici "poante" de început de secol XIX, iar
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
coniac, îi cerea bărmăniței de la Continental, cu vocea lui de catedrală: O candelă, vă rog! În același Continental, inimitabilul Blehan, de la același Național, îi cerea aceleiași bărmănițe aceeași cinzeacă, indicîndu-i doar gestic măsura, aplecîndu-se peste bar și îndoindu-și feminin reverențios piciorul în spate, cum Thisbea din „Visul unei nopți de vară”, memorabil travestită de el. Nu mă pot sustrage, la rîndu-mi, unui pedantism sistematic. Justificat, cred. Urmărind, cu asiduitate bine temperată, topul englezesc (și american, francez, spaniol încă) al romanului
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
o „artă în pericol”. Se lansează în plină aventură quijotescă, considerînd „a fi potrivit și necesar” să organizeze „metaforice” funeralii pentru acea epocă. Samuel Riba are, ca și alți protagoniști ai romanelor vilamatiene, fibra și febra unui Don Quijote, inclusiv atitudinea reverențioasă pentru modelul livresc. Avînd în vedere că recviemul este destinat unei epoci „în care Joyce a fost cel care a domnit”, „unul din marile sale momente stelare”, „o culme”, „epifania erei tiparului”, înainte de „afonia” lui Beckett, atunci locul ales pentru
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
mustața și barba albe, aranjate impecabil, cu obrazul prelung. Pentru o clipă am impresia că stau față în față cu eroul lui Cervantes, ajuns octogenar. Afișează o noblețe discretă, luminoasă. Cu mâna stângă se sprijină într-un baston. Mă întâmpină reverențios și mă poftește înăuntru. Din vestibulul îngust, intru în chilia de lucru a domnului Pienescu printre două etajere foarte înalte, care găzduiesc cărțile stăpânului casei și care țin locul unui perete despărțitor. Odată instalată în locul în care urma să înregistrez
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
grilaj" de Piet Mondrian, o fotografie de Joseph Beuys. Toți acești trei artiști sunt celebri pentru utopismul lor, arta lor are statutul de scriere sfântă. Este de prisos de menționat că modul în care Mureșan îi abordează nu este unul reverențios. Călugării înfățișați sunt prieteni artiști ai autorului. Cele mai multe dintre imaginile pe care le copiază provin dintr-un catalog al artistei americane conceptualiste Elaine Sturtevant, care s-a remarcat prin recrearea lucrărilor unor alți artiști. Mureșan prezintă toată această "grămadă de
Artistul român Ciprian Mureşan, apreciat într-o cronică din The New York Times () [Corola-journal/Journalistic/69380_a_70705]
-
se însoțește de umbre fantaste, prin intermediul cărora "tensiunea ideii se destinde adesea în feeria melancoliei". Glosator inteligent, cu voluptatea lecturii și a scrisului, însă ușor retractil în economia mai totdeauna aprobativă a comentariului d-sale, recurgînd la ipostaza unei comprehensiuni reverențioase, Iulian Boldea nu evită totuși complet rezervele. Chiar dacă nu apar la suprafață, diferențierile se pronunță în scrisul d-sale, care altminteri ar deveni convențional, fad. Instrumentul cu ajutorul căruia își notifică neconsimțirea e deseori citatul. Explicația să fie o anume sfială
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
intimitatea, "fața" celuilalt. Ea, buna măsură care te învață să nu agasezi, este, de fapt, esența onoarei cotidiene, în fața căreia oricine se descoperă. Paginile despre salut sînt un ghid pe puncte al trecerii printre oameni, și al "ciocnirii" cît mai reverențioase de ei. Copios, în tot cazul, și putînd sta alături, trecînd o punte dinspre vremea în care orășeanul începea să învețe un obicei, pînă în timpurile de azi, cînd el a devenit aproape impracticabil, de paginile lui Radu Paraschivescu, este
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
acesta este fundamentul gîndirii sale în perioada de maximă glorie și putere a Cuvîntului. Din cînd în cînd, tînărul ziarist reprezintă ziarul la evenimentele mondene de rang înalt, la care participau regele - despre care întotdeauna Sebastian, altfel țîfnos, a scris reverențios - sau principele moștenitor; îl găsim de exemplu comentînd, la începutul verii 1933, Balcaniada, iar în septembrie 1933, Serbările Peleșului și Consiliul Micii Antante. Conform tabloului politic trasat de Nae Ionescu ("La dreapta, forțele reacționare", adică Partidul Liberal al lui Duca
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
dintr-o reprezentare strict protocolară. Cum o asemenea situație nu este, în mod cert, una deliberată, cum nu pot fi găsite explicații rezonabile, nici de natură ideologică și nici de altă natură, care să elucideze această distanță, altminteri sobră și reverențioasă față de artist și de opera lui, semnificațiile unei asemenea stări de fapt ar trebui căutate în altă parte. Poate chiar opera sa și în tipul lui de personalitate. în pofida faptului că recenta expoziție este insignifiantă în raport cu întregul, în vreme ce desenele însele
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
uităm, și Dumitru Micu în Istoria... sa), nu același lucru se poate spune despre Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
vorba despre un condei atît de fin precum cel al lui Susan Sontag. Și, ca să fiu sincer, am citit cu plăcere această demitizare a unui autor pe care critica românească este tentată de multe ori să-l "violeze" cu comentarii reverențioase, fără discernămînt, fără vioiciune. Am doar două observații de făcut: într-un fel era previzibilă reacția autoarei care vede teatrul prin ochii lui Artaud ("neangajarea" lui Ionesco este cea care supără) și, în al doilea rînd, este evident că Susan
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
a cîntat sigur și emoționant fragmentul Montagues și Capulets din suita Romeo și Julieta de Prokofiev. Ca și Mihai Ritivoiu, clasa a zecea, pian, profesor Alma Apostoleanu, care a cîntat Bouree din Suita op.10 de George Enescu. Sobru, tacticos, reverențios, un muzician cu gesturi studiate, care se respectă, care își respectă auditoriul. Și asta se învață în școală. Și ce ar fi talentul fără studiu, fără psihic, fără vis, fără șansă. Am făcut ochii roată prin sala plină. Aici au
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
Stănescu a devenit numaidecât și - ceea ce este și mai important - a rămas un mit (chiar și în timpul contestației optzeciste), în vreme ce Mircea Ivănescu nici n-a fost și nici nu e mai mult decât o referință (ce-i drept, întotdeauna extrem reverențioasă) în cercuri inițiate. Din această perspectivă, a popularității (inclusiv didactice), diferența dintre cei doi e una dintre un poet pentru toată lumea și un poet pentru literați, dintre un poet de uz extraliterar și unul de uz strict intra-literar. Mircea
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
revista Viața românească, Noica le cerea exegeților să-i caute spiritul exclusiv în opera scrisă, ocolindu-i cu totul viața - dacă i-am respecta dorința, nici un rînd din dosarul său nu ar trebui luat în seamă. Numai că, oricît de reverențioși am fi față de memoria lui, trebuie să recunoaștem că Noica, recomandîndu-le cercetătorilor să-i neglijeze viața, dădea glas mai curînd unei precauții intime decît unei reguli care, respectată întocmai, ar fi fost o condiție a înțelegerii filozofiei sale. Noica își
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
post)fețe, coperțile rețin recomandări din aceleași referate, am citit chiar și o cronică de întîmpinare pe care o auzisem citită cu cîtva timp înainte la susținerea tezei respective. Problema apare cred atunci cînd teza devenită carte păstrează intact reflexul reverențios inevitabil (cred mulți) în contextul relației doctorand-coordonatori. O carte care mulțumește pe aceeași pagină de gardă comisiei, care citează abundent și laudativ din aceeași coordonatori, cîteodată adevărate banalități, pierde inevitabil din rectitudinea și autonomia pe care ar trebui să le
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]