386 matches
-
să le invite la Bookfest-ul bucureștean mi se par semnificative pentru ceea ce crede Franța despre noi, și mai ales pentru ceea ce ea crede că noi credem despre ea: Bernard Pivot și Michel Houellebecq, adică o legendă vie a unei ere revolute, și antieroul prin excelență al literaturii franceze de astăzi. Pivot vine să ne reamintească de Franța literară pe care o știm, de limba pe care o învățam, de eleganța pe care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
și cu subcategorii ceptive infinite. De la Cărtărescu și Dan Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât clare și necontroversate, se țes detalii oricât de mincinoase din punctul
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o mică poveste cu suspans, care să te țină aproape de ceea ce e cu adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de puține ori. Sunt evocați, astfel, scriitori mai cunoscuți sau cu o prezență mai discretă în istoria literaturii române, precum Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de «reacționar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi asum, cu scuzele de rigoare, aceste «portrete», dar îmi fac iluzia că încercarea mea își poate găsi un rost și într-o tabără, și în cealaltă. Cred (și sper), de asemenea, că există o sumedenie de cititori cărora lectura
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
adauge, cu deplin temei, că și despre epoca „mai veche, aceea a deceniilor 4-5”, informațiile publicate sunt „nu doar subțiri, dar și inexacte.” Ca dovadă, criticul și istoricul literar pune în discuție, într-o riguroasă analiză a unor realități ideologice revolute, unele afirmații ale d-lui Lucian Boia din cartea Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950, Editura Humanitas, 2011, unde autorul, fervent și harnic cercetător al istoriei noastre contemporane, scrie că pseudonimul „Victor Pancu”, din revista „Vremea”, 1941, este al
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
și absolut contrariant pentru anii ’90, optând pentru o autenticitate deloc intelectuală, pentru un limbaj țărănesc și provincial. Bineînțeles, el face limbaj, ca și Creangă, recreând limbajul originar, dar îl folosește dinăuntru, lăsând limba română să-și moduleze farmecul aproape revolut... Înțeleptul este o culegere de povestiri în care formula stilistică de până acum pare că se simplifică într-o oarecare măsură, frazele sunt mai scurte, mai seci, mai neutre. Personajele își spun ultima poveste, își rememorează viața care s-a
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
aibă dreptul de a se manifesta politic. Cum altfel o pot face dacă nu li se dă dreptul să aibă propriul partid comunist? Cui slujește o lege a așa-zisei „siguranțe naționale” care face referire la o epocă de mult revolută? Cum se poate ca în toate țările civilizate ale Europei - Franța, Italia, Spania, Finlanda etc. - să existe fără probleme pe scena politică partide comuniste, numai la noi, nu? Dar în Cehia și Slovacia?... Pe cine mai sperie comunismul atâta vreme cât Uniunea
Cernea, acuzat că nu a apărat o minoritate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36444_a_37769]
-
lor biografi. Și pentru că are, cultural, o cu totul altă formație decât alți intelectuali de la noi (eurocentrici de filieră franceză, germană sau engleză), și fiindcă pare, nativ, inaderentă la vanități, Nadia Anghelescu reușește acest dificil exercițiu de dedublare. „Cotidianul” și „revolutul” fac aici un tandem pe cât de neobișnuit, pe atât de adecvat în fond. Ar mai fi, totuși, o explicație pentru această putere de obiectivare. O oferă, printre rânduri, chiar autoarea, într-unul dintre paragrafele cu alură eseistică ale cărții. Este
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
-se iar și iar, reluând căi noi de acces spre intimitatea operei, într-o scriitură febrilă, deloc aridă, dimpotrivă, pasională și fascinantă. Fascinație ce reiese și dintr-o evidentă identificare empatetică a eseistului cu intimitatea textului, refex al multiplelor euri revolute cristalizate în expresie.
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
viabile în Republică Moldova. Mă bucur că dispare, cel putin simbolic, prin dezintegrare această noțiune de "partid comunist". Considerați că partidele pe care le-ați menționat ar fi adevăratele moștenitoare pe această linie a practicilor antidemocratice și a unor idei revolute? Bineînțeles. Noi ne propunem să ne identificăm cu forța a treia Cum a apărut ideea Partidului Popular European din Republică Moldova? După votul din 30 noiembrie 2014, cu anumită dificultate, forțele proeuropene, așa-zis proeuropene, au obținut majoritatea, având o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
reprezenta o miscare țărăneasca deja în plină activitate la data la care vandeenii declanșaseră insurecția, problema unificării celor două mișcări punându-se abia în octombrie 1793 (proiect zădărnicit însă de intervenția armatei regulate). În plus, șuanii erau țărani regaliști, în timp ce revoluta vandeenilor, departe de a reprezenta "tresărirea de apărare a monarhiei absolute", semnifică "lupta pentru libertatea de conștiință individuală și egalitate" (p. 27). Natură distinctă a mișcării vandeene se probează cu faptul că scânteia insurecției nu a fost execuția regelui din
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații” pe care doar fraierii o mai considera ca fiind „definitiv revoluta”... ...Definiția pentru Samsara sau samsara : “ciclul de reincarnări sau renașteri din hinduism, budism, jainism, și alte religii înrudite cu acestea. Termenul de „samsara” este strâns legat de noțiunile de „avidya” și „karman”. Samsara desemnează circuitul existenței în lume pe baza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv, ca...”definitiv revolute”!), pentru a nu le fi azvârlite cărțile în cel mai groaznic coș “cenzurativ” (“coșul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu...”political correctness”!...și, azi, știm, din “cazul Eminescu”, “cazul Blaga“, “cazul Radu Gyr”, “cazul Dan Botta” etc. etc. cât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
unor ființe, absorbindu-le într-o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o adresă./ străzile și
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
nici un străin/ ŤAșa îmi trăiesc viața elementară/ în preajma ta!ť/ Iar eu strigam de bucurie să o văd/ Pe întinsul țărm/ Cu părul despletit precum Cloe/ în timpul anterior" (Viața elementară în roșu). Ecentricității geografice i se adaugă proiecția în timpuri revolute. Atît de expresiv rural dar și dornic de emancipare, poetul declară: ,Un țăruș înfipt în islaz mă ajută să ies/ Din timp/ Și privind în oglindă să mă bucur de izbînda/ Asupra morții" (Cîntec despre substanță). Imaginarul i se proiectează
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
extrema dreaptă va fi greu plătită după 1945. într-o ultimă scrisoare către Petru Comarnescu (1947) mărturisește că "avea necazuri la Paris cu compatrioții, fiind făcut responsabil de entuziasmul față de mișcarea legionară". Dar aceasta pentru el ținea de o epocă revolută, de "un timp de preistorie", întrebându-se, cam încurcat, cum de s-a rătăcit și a putut scrie o carte ca Schimbarea la față a României (pe care într-o ediție de după 1990 o revizuiește). Se căia și e hotărât
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
ori surprizele ambiguității", 1986). În el, criticul nuanțează raportul dintre poet și lumea ce mișună în lirica sa, densa ei materialitate. În prim plan, atotputernică pare adeziunea "viscerală" a autorului la un Banat de el însuși reînviat dintr-o epocă revolută, din care n-ar mai ieși, ascultându-și "poemele cu glas de gramafon". Grigurcu pune în lumină și îndepărtarea creatorului de universul de el însuși creat: " Nesfârșitele inventare ale lucrurilor, ale măruntelor evenimente din preajmă, divulgă nu numai un atașament
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
a epocii moderne, post-darwiniste, după care omul, chiar și omul social, ca orice ființă, este rodul ambientului, depinde și e format de condițiile social-istorice. Încă o recădere într-un mod de a gândi și de a acționa după un principiu revolut și, cum spuneam, interesantă nu e atât aroganța, reacționarismul sub forma noului! a celor care-l stipulau, cât ciudatul entuziasm al maselor pentru aceste idei ce păreau condamnate odată pentru totdeauna de progresul social și de civilizație. Eugen Ionescu a
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
pură negație pentru ce a fost și ce va fi Trageți cortina de timp între civilizație și evoluție. Între istorie și preistorie. La Altamira în grotă se-amestecă umbre vopsite și ciute lumea cea mută plus-minus caria cu semnele ei revolute... Mă zidesc încontinuu și travestit mă vor recunoaște doar îngerii Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat și individualizat.Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timișoara, 2016, prefață de Eugen Dorcescu)), perspectiva ... ROMAN ȘI BOLOGAPrin anii ’50 - ’60 ai secolului revolut, doi faimoși profesori de română își disputau întâietatea în urbea de pe Timiș: Liviu Roman și Constantin Bologa. Am avut șansa „să-i prind” pe amândoi în cei patru ani petrecuți prin liceele din orașul natal: LBL (Liceul de Băieți Lugoj
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]
-
materiei”, așa cum este estetica aulică pur comnenă a secolului XII. Firesc apare întrebarea: cum a rămas mediul artistic transilvan atât de fidel unei faze depășite a picturii bizantine? Răspunsul e unul singur demonstrează autorul: nu datorită atașamentului față de o artă revolută în disprețul artei contemporane paleologe ci datorită izolării; o enclavă românească tot mai modestă în resurse materiale, izolată geografic din cauza dominației maghiare de după 1204, necunoscătoare a artei paleologe contemporane din afara enclavei, care și-a continuat astfel tradiția școlii locale românești
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
calitate personalizată a versului său și, de aceea, lectura devine o experiența agreabilă și un moment de relecturare a propriilor sentimente, a experienței de viață și a reverberației pe care o are trăirea personalizată sub semnul colectivității, sensibilizată, atentă și revolută în tot ceea ce privește cultura poeziei și poezia culturii. Poetul nu se sfiește să râdă și să plângă totodată, să schimbe anotimpurile sentimentelor și să-și divulge trăirile pentru a fi o pildă, pentru a fi luate în seamă, ca
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biete teorii, în vogă pe-atunci: audiția colorată! Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură diferență doar, că investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ. Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință vizionară - se desfășoară în excepționala bucată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]