2,637 matches
-
norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie negre și un toiag în care se reazemă obosit de povara anilor. - Căpitane, căpitane, iar mi-ai călcat ținutul! - șopti rar cu vocea-i blândă. - Am venit să-ți mulțumesc pentru rugăciunile cu a căror putere ne-ai ocrotit atât la castel cât și în Pădurea Blestemată. - Nu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
le exprim astfel .... încerc să le pun pe pânză ...” - ANCA BULGARU ( artist plastic ) - Iași " pierduți între răspunsuri așteptăm liniștea/ la marginea hotarului cu două anotimpuri/ copleșiți de gânduri stranii ca ultim trofeu/ ucis cu setea încolțită între coapsele tale/ stăm rezemați de copaci dezarmant aplecați/ de complicitatea revoltată sub pleoapa timpului/ surprinși de întâmplări prin care vom ridica manolic/ iubiri efemere în piatra din care suntem făcuți” - ELENA TOMA, Pitesti "Poezia reprezintă pentru mine zbor spre alte dimensiuni...evadare dincolo de limite
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatorim_21_martie_ziua_mond_mihai_marin_1363865323.html [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
Napoleon cu generalul iarnă, de unde dracului auzise el de Napoeon, nu știu, că el habar n-avea de istorie, probabil că trăsese și el cu urechea pe la gradații care aveau mai multă carte. Între timp, își luase arma și se rezema cu capul în ea, privind pe pereții bisericii la sfinții ăia care parcă erau vii și se uitau curioși la noi. A fost prăpăd, Durică și la Cotul Donului, încercam eu să-l țin treaz. Auzisem că mulți camarazi muriseră
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1471167141.html [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
prin tălăzuirea bătăilor inimii de respirația ideii și duhurile noastre însuflețesc pe ruinele altor inimi de o mie de ani. De aceea a rămas ispita un fruct cu gust de Decebal și păcatul devenirii născocirea unui reazem. Când ne vom rezema de noi? De nu am fi căzut pradă erorii ființării, poate am fi descoperit granița dintre fiorii echivocului și regretului și nu ne-am fi înstrăinat în noi înșine cu o lume împotriva ei. Ne-am ales cu o viață
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
Acasa > Poezie > Cantec > MENESTRELUL Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Menestrelul Un menestrel căntănd la o fereastră Cu sufletul rezemat de pervaz , Se oprește luna-i ,luminează noaptea Rotundă ,plină , galbenă-topaz . Căntă dragostea ce-i rătăcită Al lirei priceput sotir , E servitor umil și devotat iubirii , Îndrăgostiților le toarnă în potir . Din liră scoate sunete cerești În versuri picură doar
MENESTRELUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1437328771.html [Corola-blog/BlogPost/377369_a_378698]
-
Cartea Mărturisitorilor. Ed. Rost. Fundația Sfinții Închisorilor. București/ Pitești, 2014, p. 77, p.189,p.190) Fulgii de nea care se așterneau peste tot, dansând parcă o celebră Jienească, făceau celulele parcă mai încăpătoare și mai calde, iar colindele își rezemau tâmplele senine și caste peste zăbrelele care nu mai păreau atât reci și atât de negre. „Ultimul Crăciun trăit după gratii, povestește doamna doctor Galina Răduleanu, fiica Părintelui basarabean Boris Răduleanu, și el la rândul lui arestat, a avut o
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESCOPERIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Merg pe urmele gândului tău și mă regăsesc, toată! Aici este mâna, rezemată de umărul tău stâng susținându-ți ritmul nebunesc să nu-ți spargă pieptul. Nările, inspiră parfum de dor cu tării de chemări, fără încetare! Picioarele, pornesc doar spre tine, pe poteca de iarbă semănată de ochii tăi în nopți de
DESCOPERIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1467922960.html [Corola-blog/BlogPost/370571_a_371900]
-
ploaia și vântul, sau dacă e luminos ca soarele și te luminează cu Lumină caldă. Și totuși se învârte și levitează o altfel de biosferă de bioluminiscență stelară în capul meu...” Și totuși, țărână frumoasă și moartă, /De racla ta reazem eu harfa mea spartă/ Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc/ O rază fugită din chaos lumesc.” (Mortua Est! De Mihai Eminescu) Să mori, să dormi, ori poate să visezi... Ca o zeiță a pământului venită din cer
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
peste frunte peste pânza de in sub picioare mustind roșu nămol să sature setea din duhul divin să cheme în carne pe cel neîntrupat. Când scapără focul sub pielea de taur prin sângele curs cel chemat a intrat și-și reazemă capul sub coarne de aur. Privind către lumea cea vie și ternă prin ochii inerți îndreptați către cer o clipă va fi cât o moarte eternă și moartea o clipă pentru cei care pier! Va plânge murirea și apoi va
SETEA DIVINĂ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1464698854.html [Corola-blog/BlogPost/369282_a_370611]
-
nr. 2006 din 28 iunie 2016. Am privit încă o dată, ... Cerul! Și mi-am dat seama că: Am mai câștigat o zi, Am mai trăit o clipă, Iar urma mea, Pătrunsă este și înfiptă. Am privit încă o dată ... Chitara! Care rezemată de perete, Ascunde atât de tăcută, Tot ce doar Dumnezeu, Vede, aude și simte, Adică, sufletul. Am privit încă o dată ... Nucul! Care ascunde emoții lăuntrice, Vibrează privirea Și mângâie sufletul, Care i-a dat viață, Plantându-l. Am privit încă
DAN IOAN GROZA by http://confluente.ro/articole/dan_ioan_groza/canal [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
încă o dată ... Ceasul! Citește mai mult Am privit încă o dată,... Cerul!Și mi-am dat seama că:Am mai câștigat o zi,Am mai trăit o clipă,Iar urma mea,Pătrunsă este și înfiptă.Am privit încă o dată... Chitara!Care rezemată de perete,Ascunde atât de tăcută,Tot ce doar Dumnezeu,Vede, aude și simte,Adică, sufletul.Am privit încă o dată... Nucul!Care ascunde emoții lăuntrice,Vibrează privireași mângâie sufletul,Care i-a dat viață,Plantându-l.Am privit încă o dată
DAN IOAN GROZA by http://confluente.ro/articole/dan_ioan_groza/canal [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1484304046.html [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face ziuă... Au aruncat coceni, paie, resturi de lemne, iar deasupra au umplut cu bălegarul adunat, pe care trebuia ca la primăvară să-l ducă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
zguduit din temelii dragostei întru Hristos și iubirea creștină pentru Neam și lume. Dar, în iezerul de foc al încercărilor, Dumnezeu le-a binecuvântat suferința împletind-o din tăria faptelor lor mărețe, mistice, deosebite, într-o Scară a biruinței spirituale rezemată cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1437039372.html [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_din_mitologia_ion_iancu_vale_1372167457.html [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
sacul! E prea mare și prea greu pentru oricare dintre mijloacele de transport obișnuite! - Ho, ho, ho! Chiar așa! Anul acesta am avut foarte mulți copii cuminți! - Nu e de râs, Moșule! Spiridușul se lăsă să alunece la picioarele Moșului, rezemându-și coatele de genunchi, gata să izbucnească în plâns. În acel moment, se auzi o bătaie zdravănă în ușă. Petrică sări în picioare speriat. - Așteptai pe cineva? Moșul nu răspunse. Deschise zâmbitor ușa, lăsându-l să intre în căsuța luminoasă
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă urmărea, prin somn, ca o himeră. Nu avea chip. Ca duhul din povești Părea în vis, o umbră efemeră. M-adun și o privesc: Tu, cine ești ? Sau, altă dată o simțeam, șezând Și rezemând pervazul la ferești. Tot fără chip. Ca un ecou de gând, M-adun și o privesc: Tu, cine ești ? Târziu de tot, ne-am regăsit în viață, În casa mea, ca doi amici firești. Gătindu-mă-n oglindă, dimineață, M-
TU, CINE EŞTI ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1464686872.html [Corola-blog/BlogPost/369286_a_370615]
-
în oală cu apă caldă de pe plita, le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile
VASILE DUMITRU by http://confluente.ro/articole/vasile_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
în oală cu apă caldă de pe plita, le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile
VASILE DUMITRU by http://confluente.ro/articole/vasile_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
aștepta, lângă cascadă, zile întregi și de fiecare dată răbdarea îi fusese răsplătită pe deplin. Acum speranța de ieri primise lanțuri și nu înțelegea până când va trebui să le poarte. - Du-te, i-a zis un localnic, care îl văzu rezemat lângă poartă. Pictorul nu se mai întoarce. Bărbatul îi arătă un baston noduros în semn de amenințare și scoase câteva sunete ca o huiduială. Apoi se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_vi_gina_zaharia_1361730762.html [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
numai fiorul simțit la citirea memoriilor. odată, mai demult! doctorilor prelați respectați mă plec, aplec capul în fața stareței de la Piatra-Fântânele, trimișilor mănăstirii Nicula spre cula oltenească să-i mulțumească pentru OMUL din Glăvile. nu mai am stare de calm, mă reazem de zidul Episcopiei și îmi spun rugăciunile pentru minunile cerului, prelatului, duhovnicului, omului. e noapte, alte șoapte îmi vorbesc despre Luther și Katharina despre azima de religie renegată și înviată ca sfântă, despre luteranismul ce refuză indulgențele, inteligențele cu pantofi
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
m-a bruscat, Pe vremuri, eram jupânul, cel mai bun taur din sat. -Ei, și care e năpasta, de stai trist și necăjit Într-o noapte ca aceasta, numai bună de iubit? Ce te uiți galeș spre mine, ce stai rezemat de pom Și oftezi, bietul de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună- Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpână Care urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1488646415.html [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
-l aproape instantaneu în prezent. Pe o masă, spre capătul din dreapta al antreului, văzu sicriul, în care bătrâna părea că doarme, cu o lumânare stinsă, fixată între degetele palide și osoase ale mâinilor încrucișate pe abdomen. În stânga sicriului, în picioare, rezemată de perete, stă tanti Sofia, retrasă acolo din cadrul ușii, cu câteva clipe mai devreme, iar pe dreapta acestuia, fiecare pe câte un scaun, stăteau cuviincioase, cu mâinile în poală, alte două femei din vecini, Marcela și Ioana, ambele trecute binișor
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
sunt deranjate de un rânjet răgușit, iar la fereastră apăru la lumina lunii un chip de animal sălbatic care în loc de ochi parcă avea două lumânări, un bot păros, două coarne ca de bivol iar labele din față, pe care le rezemase pe pervazul geamului, păreau de urs. Bărbatul sări ca un resort și luă pușca de alături gata s-o descarce prin geam. Femeia se sperie și țâșni din așternut în brațele sale. Instantaneu pușca se descărcă, geamul se sparse, hidoșenia
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
râului sprijinindu-se statuar de un trunchi: „Creangă gingașa din care/( Cu suspin mi-aduc aminte)/ A binevoit a-și face coloana din trupul ei.” Femeia e surprinsă într-un moment familiar, abia ieșită din apa în care se scăldase, rezemându-se de un pom a cărui floare se scutură deasupra, în vreme ce jos pe iarbă stă întinsă rochia-i: „Din ramuri se scutură/ (Dulce mi-e amintirea)/ O ploaie de flori în poale-i/ Și ea ședea/ Smerita într-atâta glorie
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1425223782.html [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]