2,564 matches
-
unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu cârpa de bradolină în mână, și se uită cum le rămân urmele mari și albe pe podele. 'mneața la toată lumea! Ne dai și nouă oareșce? Să vă dau, de ce nu? se-nvoi Invalidul, lăsând ziarul deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu-o expresie de mirare încremenită pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ah, maică, de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se interesă nora. Ni s-a spus că-i aici. Aici, aici, maică, dar ce să ne facă el? se căină bătrâna. Face și el ce poate, spuse altcineva. Dacă pleca și dumnealui cu autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că nu mă înțeleg, și adevăru-i ăsta: că nu mă înțeleg nici eu câteodată. Bunăoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-adevărat? șopti palidă, abia mai ținându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva, a fost să te găsesc neschimbată! Când colo, tu ești și mai frumoasă! M-ai năucit. Sunt ca beată. Nici nu te văd bine. Pe mine n-ai de ce să mă vezi. Vino aproape, să mă simți. Cerboaica se rezemă cu toată greutatea trupului de el aruncându-și brațele pe umerii lui puternici, și-abia atunci se regăsiră însetați, strivindu-și piepturile și gurile. Își lepădă șuba din spate, lăsând să-i alunece la picioare, și tot așa făcu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încaltea de cine rîde mai mult! Ce-s nebun? Atunci n-ai decît să rămîi acasă și să-ți pui inteligența la frigider. S-ar putea altera pe căldura asta. Vivat! Și porni iar fluierînd. Virgil rămase cîte va clipe rezemat de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toată convingerea posibilă că asta a fost ultima lor expediție în grup... Avea o voce înceată Bărzăunul, cu modelări stranii, de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat prelung, și-a rezemat capul în palme și a privit cu multă nostalgie către munții din depărtare. Nu se poate să aibă totul un final așa de trist, m-am împotrivit eu. Odată ce ați făcut o descoperire așa de însemnată pentru știință, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ai dreptate, savantule!... Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
studieze cu maximă mojicie, așa cum își privea studenții când dădeau cu mucii în fasole la câte o declinare, săltându și ochelarii nițel cu mâna dreaptă, din cap până în picioare. Jena însă îi frânse de data asta gestul la mijloc. Se rezemă comod, despături ziarul cât să nu invadeze teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-ar trece timpul ăsta mai ușor! Titlurile roșii și negre, cu literă obraznică, săreau din tipar. Pozele țipătoare, nude și de prost
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mă va împiedica să merg până la capăt. - Și dacă te vei plictisi de mine? - Eu nu abandonez la fel de ușor ca tine. Eu știu că nu mă voi plictisi de tine. - Cât va dura? - Cât va fi nevoie.” Stătea în picioare, rezemată de tocul ușii, cu plicul și scrisoarea în mână. Se descălță de pantofii negri lăsându-i acolo, departe de locul lor obișnuit. Avea nevoie de o schimbare, știa asta, dar se simțea incapabilă să o facă. „- Poți mai mult de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi trebuit să-i dea de gândit, să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima oară când, fiind prea concentrată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui amator care s-a apucat de pictura modernă. De altfel se văd un șevalet și, peste tot pensule, culori. BUNICA (fără să se întoarcă): Ai grijă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
căutau notele senzuale care trebuie că se ascundeau sub perdeaua frumos mirositoare a pielii ei, chipul i se Înse ninase. S-a ridicat și i-a luat chitara ușor, parcă făcând-o să plutească pe urmele fumului din Încăpere, a rezemat-o de un scaun, a Întins mâna chemând trupul ei lângă trupul lui, a luat-o În brațe, a sărutat-o pe buze, și nu mai făcuse asta niciodată, a sărutat-o din nou, până când ea i-a răspuns și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ușor, cu iluzia nevinovăției... În sfârșit, acel cineva, care nici măcar nu icnise de efort, care părea scutit de mecanica respirării, l-a tras pe pod de parcă ar fi smucit o pernă gata să alunece din fereastră, și l-a lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În 2009 publică la Editura Humanitas Opere cumplite, volumul unu. All the way I was lost in the lakes and the shapes that your body makes Great Lake Swimmers, Your rocky spine Opt seara. S-a spălat pe mâini. Stă rezemat de chiuveta de mar mură. Se admiră în oglinda cu ramă old style. Ochii lui se plimbă încet pe trăsăturile bărbatului din oglindă. Totul e la locul lui. Nici o fisură. Peste o sută de ani, toate astea n-or să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și-apoi dispare în drum spre living, în timp ce privirea Sophiei rămâne pe țeava care scuipă apă clocotită și abur, și vocea lui Cavanosa se aude spunând hai să mergem, și Sophia iese din baie și închide ușa, iar eu rămân rezemat de gresia deja aburită și-mi frec mâinile ca un personaj dintr-un desen animat. Un câine șmecher. Nu-mi amintesc cum îl cheamă. Unsprezece seara. Închide robinetul și iese din cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
capului meu. Gura prăpastiei se mărise, se căscase, acum era ca o gură de crater imens, iar eu știam că voi scăpa cu viață, că o să reușesc să ies afară din adâncurile pământului. Și în clipa în care mi am rezemat mâna de marginea prăpastiei, te-am văzut stând la un metru de mine, zâmbind. Și imediat m-am uitat în spatele tău și am văzut mulți oameni care zâmbeau și ei, și cerul era albastru și senin și se auzeau păsări
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ar fi deschis gura și ar fi strigat la propriu că dorește aspirina aceea. O clipă, fu tentat să încerce, dar se abținu. Clic, clic.. La un moment dat, se opriră în ceea ce părea a fi o piațetă și se rezemară de un zid. Pictorul duse mâinile la piept și tăcu preț de câteva secunde, ca și cum ar fi așteptat răbdător răspunsul la întrebare, dar fotograful încercă să uite de durerea de cap și privi în jurul său, afundându-se, fără să știe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acel cort de patru persoane pe care îl cărau ei cu schimbul, într-o realitate aproape ireală... Se trezise în momentul în care Petrișor deschidea laptopul căzut de la etajul douăzeci și spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare, pufăind a plictiseală nemascată, Turistul duse degetul arătător la tâmplă și își salută amintirile, mângâind cu ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
scriu poezii. Odată am încercat. Am și scris câteva strofe, dar căcăcioasa aia pistruiată a râs și a mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La ce se gândea, nu știu, poate că își imagina cum va deveni femeie și se va tăvăli pe marginea apei, cu toți șoferii de camioane. Pe la noi, pe la periferie, treceau multe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
palma. Pac! S-a dus imediat. Dacă aș fi pus un pariu, aș fi fost fericitul câștigător, plecam cu un purcoi de bani acasă. Pe curva moartă - așa ar trebui să fie toate curvele, moarte am așezat-o în fund, rezemată de perete. Treceau mașini în stânga și în dreapta, ploua în continuare cu picături mici și reci, strada era la câțiva metri, dar n-a oprit nimeni. N-a văzut nimeni. Nu m-a văzut nimeni. Oamenii le știu numai pe ale
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
CREION (lucrăm cu materialul clientului, o să mă obișnuiesc) LOVEȘTE DIN NOU. POLIȚIA ÎN DERUTĂ. TEROAREA STĂPÂNEȘTE STRĂZILE ORAȘULUI. Incitant... Curva din Babilon a fost găsită de o bătrânică, își scosese potaia la plimbare, mergea pe trotuar și a văzut-o rezemată de zid. S-a temut că femeii îi era rău - asta da, glumă! și abia după câteva minute a văzut creionul din ureche. De tot râsul... Aș fi vrut să fiu acolo, să surprind momentele în care polițiștii au sosit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]