161 matches
-
treii bătăi ritmice învățate în copilărie: "Tam-tam, tatatam, tatatam, ta-tam." Era chiar și o melodie care după urlimul "ta-tam" avea și un let's go! Mai stăteam un minut, după care o luam de la capăt Tam-tam, tatatam... Stăteam în picioare, rezemat, într-o rână, cu privirea fixă, urmărind desenele ușor baroce ale vechiturii în care urma să ne petrecem noaptea. Nu-mi mișcăm capul, îl țineam lipit de grilajul de la intrare, doar, doar aud vreun zgomot sau vreo mișcare sa mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un strigăt de uimire. În dreapta iconostasului, apăruse un tablou imens, pictat oareșicum naiv, În culori stridente, făcut, probabil, după o fotografie, de felul celor care se găsesc la intrarea În bazaruri, unde, alături de tot felul de Împletituri și abțibilduri, vezi rezemată de câte un panou și o operă de artă; tabloul o reprezenta pe Mașa, tot În rochie de mireasă, și pe vizitator, În chip de mire, Îmbrăcat Într-un costum În carouri, de genul celor pe care-l purtau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici. Aici e împărăția mea. Cine trece pe aici îl adaug colecției mele de umbre. Uite, să-ți arăt doar pe unul dintre foștii mei oaspeți. Scade lumina, se aprinde ecranul. Un semafor de cale ferată, un macaz. Acarul stă rezemat în mânerul de schimbare a macazului.) MICUL PRINȚ: Bună seara, domnule! Cine ești? ACARUL: Am fost. Am fost acar la căile ferate. MICUL PRINȚ: Și ce făceai? ACARUL: Triam călătorii în pachete de câte o mie. Întoarce acul) Întorceam acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei rozalb Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat - La picioarele Madonei, tristă, sfântă Ea veghiază. {EminescuOpI 51} Pe un mur înalt și rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul? Calistrat se mulțumi să dea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochi. Atunci nu știam despre ce e vorba și n-am dat importanță, abia mai pe urmă am priceput că săraca mă căina ca pe un mort. În timp ce vorbea, Calistrat se ridică și se apropie de ușă de unde luă toiagul rezemat tot acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance plină de sânge în mână, privi la stânga, apoi la dreapta. Auzind pași, își pregăti lancea. Concentrându-se cu toată ființa asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Iar acum nu ne mai lipsește nimic ca să ne împlinim destinul! Ne-am despărțit de trecut și am pornit să ne construim un viitor nou! Cu mâinile noastre!... Dincolo de mulțime, doi băiețandri fără nicio treabă ședeau în tribună, cu coatele rezemate șleampăt de genunchii rășchirați, surâzând ironic. Lor chiar că puțin le păsa despre ce campioni vorbea domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe listuța pe care tocmai o scotea din buzunarul de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Tu, cu matricola descusută!"... Bejan s-a ridicat în picioare, la fel de unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi ziceau Burlan. Da, tu, a zis instructorul Cerchez. Tu ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pește mort ai lui PM, se Întoarse spre jandarmi și dădu lovitura finală. - Tocmai am aflat că sînt fiica lui Arthus. Veți fi de acord cu mine, domnilor, că nu pot, din decență, să fac plîngere Împotriva propriului meu frate. * * * Rezemată În coate la prora bacului, Marie privise cum se apropie, crescînd, luminile din Lands’en, cu sentimente confuze. Insula copilăriei Îi apărea acum străină, ostilă chiar. Pentru prima oară În viață, se temea de Întoarcerea acolo. Ca și cum ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care să trezească visele din uitare. M-am pierdut printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
maestra afară. Câțiva dintre servitori au adormit pe jos, prea obosiți ca să mai poată strânge înainte de răsăritul soarelui. Casa era complet liniștită. Mai erau câteva ore până dimineața când am găsit locul în care dormeau muzicienii, Cea cu văl stătea rezemată de un zid fără să se miște. Am crezut că dormea, dar s-a întors și și-a întins mâinile să-și dea seama cine se apropie. Mi-am pus mâinile într-ale ei, și ele erau mici și reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sânge pe ea și sângele veni spre mine. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sugrumîndu-l la gură, ridică perna și acoperi totul. Stinse apoi lampa și își așteptă înfrigurat nevasta, speriat că n-o să mai vină. Ii trecu o clipă prin gmd că ea a plecat peste maidan. Se uită afară. 47 Lina ședea rezemată de scînduii, privind cerul. Trecu o ceată de câini, mușcîndu-se și lătrând. Ea îi auzi multă vreme, fugind peste mahalalele vecine. Pământul sclipea șters. Spre marginile gropii se ivi o linie albicioasă, întortocheată și lungă. Plânse adânc, în tăcere, din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din cap edificat: ― Clarisim! În bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în loc. Nucule cu frunza deasă, Sigur știu că ești acasă, Ușa dacă mi-o deschizi, Eu te curăț de omizi. Vine doctoru-n pădure Cu fes roșu și secure! (ciocănitoarea) Fundă roz are în moș, Iar în coadă are-un șorț. Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt capabili de orice. Și trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o coborî, cu toată forța lui nemăsurata, asupra băiatului surprins, care abia avu timp să sară într-o parte, în timp ce armă asasina îi șuiera pe langă ureche, izbindu-se în cele din urmă de trunchiul de pandanús de care stătuse rezemat, frângându-l în două de parcă ar fi fost o simplătulpină de bambus. Tapú Tetuanúi nu era încă nici prea înalt, nici prea puternic, însă era agil că un pește în apă, ceea ce ii permise să se ridice dintr-un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în umbra mea. Orașele dau tonul și acolo stăm foarte bine. Abia așteptam să ajung acasă și, la drept vorbind, orice rezultat era de acceptat. În fond și la urma urmei, "vocea poporului este vocea lui Dumnezeu". În poarta mea, rezemat puțin, era moș Leo, vecinul. Suna insistent și nu acceptase răspunsul "că nu sînt acasă". Cobor din mașină și îi citesc surprinderea pe față. În plus, constat că nu este beat și mă uit mirat la ceas. De regulă, moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ai fi zis că face parte dintr-o familie de viță veche, care ținea ca membrii ei să vorbească limpede și corect; grija lui nu părea deloc pedantă, ci avea chiar un anumit farmec. Stătea În picioare, cu o mînă rezemată ușor și afectuos pe umărul surorii sale, Încît păreau amîndoi desprinși dintr-o fotografie Înfățișînd o familie victoriană. — Omul acela era cumva un compatriot al dumneavoastră, domnule Rowe? Știți, În biroul acesta cei mai mulți sîntem străini. Chiar dacă sănătatea sau naționalitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la pachet. Acolo Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu-i negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele de flori, într-un balcon luminat palid de un felinar de cartier
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-se, cu transpirația curgîndu-i șiroaie pe față, fărĂ să mai stea să se uite la barca ce Înainta Încet, bărbatul ridica sacii cu o mînĂ și Îi arunca. — DĂ-te mai Încolo. Se aplecă și ridică sacul de care stătea rezemat negrul și-l azvîrli peste bord. Negrul se ridică-n capul oaselor și privi barca. — Uite-i, spuse. Barca aproape că se lipise de ei. — E Willie, căpitanul. Cu un echipaj. La pupa bărcii albe, doi bărbați cu flanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]