142 matches
-
care depășirea vârstei de 50 de ani le aduce În dar fizicului celor mai mulți dintre bărbați. Altfel, arăta destul de tânăr, chiar prea tânăr pentru vârsta pe care i-o aproximasem efectuând rapid În minte un calcul aritmetic elementar. - Mă așteptați? am ricanat neîncrezător. De unde știați că am să vin? Adevărul este că am aflat de dumneavoastră cu totul Întâmplător, renunțasem de mult să vă mai caut: mă consolasem cu ideea că am ratat pentru totdeauna interviul acela. - De unde știam? Hm... Adevărul, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vrei, pot oricând să... - Nu e nevoie, sunt convinsă. Chiar așa neofită În materie de istorie cum mă găsesc, În momentul când ai devenit o preocupare pentru Centru, am avut minima curiozitate să parcurg pe net comunicarea de la Amsterdam. Am ricanat cu satisfacția meschină de a fi prins-o pe picior greșit: - Imposibil, n-aveai cum, rețeaua de aici nu e legată cu exteriorul, am verificat... - Încearcă să te obișnuiești cu gândul că Încă nu știi mare lucru despre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcându-mi semn să intru. A apăsat comutatorul și a continuat misterioasă: - Ar fi fost imposibil să se Întâmple altfel, de fapt, chiar și Într-un loc ca acesta, unde e posibil orice. - Ce vrei să spui cu asta? am ricanat. - Exact ce-am spus. Era imposibil să-l Întâlnești pe Fujimori În ultimele trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
voi l-a ucis pe Panaitescu. ― Tu! Tu! reuși să exclame Valerica Scurtu. Bătrânul ridică sprîncenele: ― Chiar! De ce n-ai fi dumneata criminalul? ― Fiindcă eu știu că nu eu l-am ucis. Unul din voi trei a făcut-o. ― Hm! ricană disprețuitor Grigore Popa. Halal logică! ― Pentru mine e destul de bună. ― Domnule Matei! Melania Lupu făcu câțiva pași înainte: Vă rog! Doar am văzut cu toții. Domnul Panaitescu n-a înghițit nimic, n-a luat nimic din mâna noastră. Cianura omoară instantaneu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se Îndrepta grăbit către noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori cu claxonul. — Vă rog, nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cocheta ezitant cu verticala. — Din păcate, doar murături, iubito. — Ce fel de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
exploatații Franței, marchizele Mariei Antoaneta nu erau mai puțin grațioase. Doar pentru că acestea au fost puține, iar prostimea numeroasă trebuia oare să li se taie gîtul? - Dacă era necesar ca ele să dispară, ce importanță are cum s-a întîmplat? ricană Aizic. - Pentru marchize, probabil una foarte mare. - Trebuia să aibă loc o revoluție. - Adică legea forței. Dreptul celui mai tare. - Aceeași lege acționase mai înainte de partea cealaltă. - Și în virtutea acestui drept chiar dumneata vei transforma amintirea dureroasă a fratelui împușcat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru noi, spuse Coltuc. Sunt pentru morți... — Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând, cum te văd, ricană Ologu, nici de ăsta n-o să-ți mai aduci aminte... — Tacă-ți gura, șontorogule, i-o tăie, neobișnuit pentru el, orbul. Ți-a ajuns mintea după cum îți sunt și picioarele... Costică Ologu ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm pe partea ailaltă... — Te pomenești că au o altă mașină în susul dealului, se neliniști de tot Ologu. Ne-au înconjurat ! — Da’ cine te crezi, ricană orbul, că, dacă ar vrea să te prindă, să trebuiască să te înconjoare ? — O să ne prindă Crăciunul frecând la podele, suspină Costică. Și nu e decât Sfântul Andrei, mâine e abia 1 De cembrie... Jandarmii roboteau împrejurul mașinii, de fapt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numai bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e orașul și care gunoiul... — Aici, unde suntem noi, e adevărul și viața, hotărî Isaia. — Of, devla, devla, se văită Faraon, strângând portiera în brațe. — Auzi, tataie, ricană Chisăliță, căruia ciuda nu-i trecuse. Ziceai că te-a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mi-ar plăcea, în locul unui viitor luminos care nu mai vine, să am, mai degrabă, un trecut de care să mă bucur. Vreau să-mi câștig dreptul de a avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până să fii bătrân, ricană Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este un monument și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decît cea a trecutului [...]; că religia nu numai că va domina politicul, ci că politicul va fi în întregul său o instituție religioasă." Nu e cazul să continuăm cu astfel de citate. Există ceva, azi, care să nu fie sacerdoțiu?", ricanează Baudelaire. Mai mult profetică decît curioasă apare această frază pe care Auguste Comte a scris-o într-o perioadă cînd mulți credeau numai în viitorul unui naționalism triumfător: "Omul devine din ce în ce mai religios..." Curios e doar faptul că această căutare, această
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
am rugat eu”. Pe loc, „ziaristul” Stoian se transformă în om cu aprovizionarea trupelor : „Cartofii, Manule, ce e cu cartofii ?” - „Păi nu vrea șeful gării, cere bon” - „Foarte bine, eliberează- i un bon și semnează-l pe regele Mihai Unu”, ricanează Stoian. Transportul detașamentelor patriotice se va face cu taxiurile și cu birjele orașului, rechiziționate, potrivit ideii tovarășului Stoian. Avem în față imaginea conducătorului comunist atoate știutor, hipercompetent, inventiv, mai eficient în cele câteva secunde în care își îndreaptă atenția asupra
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
într-o expresie unică. Această propensiune pare înnăscută, aproape fiziologică : Nu am resimțit vreodată un imbold într-un sens anume fără a încerca imboldul contrar aproape în același timp. Într-atît e de mare la mine grija... de obiectivitate" (p.743), ricanează el. Și atunci, se refugiază în cuvînt. Cuvîntul este, pentru Cioran, locul în care iluzia accesibilității și a dialogului cu celălalt atinge gradul cel mai înalt, pînă la marginea ne-spusului. Căci laconismul aforismelor sau al notațiilor fragmentare îl rătăcește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un lector intrigat de absența încheierii unuia ghiftuit cu certitudini în ce privește viitorul. Pe scurt, prin refuzul deznodântului, romanul părăsește viitorul. Timpul se strânge, iar pentru Desperado el va deveni cu totul neîncăpător. Refuzul sentimentalismelor e parte din ironia moderniștilor. Ei ricanează permanent. Ce contează un cuplu câteva decenii de fericire în contextul însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce nu pot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele sătence). „De profesie casnică”, după cum o încondeiază, răutăcios cum îi era felul, Mircea Damian, are timp să publice articole în care își dezvăluie aptitudini de temperamentoasă militantă. Fondatoare și directoare a săptămânalului „Tribuna femeii” (1930), care se ocupă, după cum ricanează același Mircea Damian, „exclusiv de chestiuni femeiești, feminine și feministe”, P. se agită pentru drepturile semenelor ei, punându-și speranțe în „femeia nouă”, cu felul ei de a fi „curajos, nou, întreprinzător”. Cu o retorică de căuzașă, ea cere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]