142 matches
-
împlinirii vîrstei de 75 de ani? Căci din punctul meu de vedere Geo Bogza nu este unul dintre scriitorii mari de astăzi... Adică, în felul lui, este, însă nu atît de mare cum l-au făcut alții. Iau atitudine și ricanez, la locul cu pricina, căci eu fac istorie literară și nu scriu toasturi! Dați deci sarcina encomionului în chestiune altuia mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
panoului, mi-a scăpat: - Avem tam-tam cel puțin o lună, după care începe altul pentru 26 ianuarie (aniversarea lui Ceaușescu, n.n.M.T.). Băiatul mi-a declarat ritos: - Pe 26 șeful nu va mai fi. Era în primele zile din noiembrie. Am ricanat: - Ce vorbești, mă ! În 1968 când Ceaușescu s-a împotrivit invadării Cehoslovaciei și declara cu curaj că actul acesta este „o rușine pentru mișcarea muncitorească internațională”, el câștigase adeziunea masivă a populației. După aceea prestigiul i-a scăzut iar obediența
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o conduce, i-a chemat la București pe acești eroici luptători pentru libertate. Să vadă și ei, la fața locului, rezultatele luptei lor, adică bunăstarea poporului român. Eu eram emoționat, Pastenague însă, mai tânăr și mai cârtitor, a început să ricaneze. — Au luptat până n-au mai putut. Au luptat pentru dolari. M-am indignat. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai fi Păunescu sau Vadim Tudor... — Vorbesc, de ce să nu vorbesc... Și puțin îmi pasă dacă mă compari cu acești
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de cinematograf cât de cât respectabilă e prevăzută cu instalație de aer condiționat, așa că, uneori, în loc să-ți fi cald, ceea ce e firesc în luna lui cuptor, ți-e frig. — Lasă, că n-ai să mori de frig de 23 august, ricana Pastenague, și n-am înțeles dacă era umor newyorkez (voia să vedem un film cu Woody Allen care se petrecea înainte de 11 septembrie) sau bășcălie franțuzească, mai mult sau mai puțin gratuită. N-am murit de frig, dar când am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
americani, n-ai încotro: trebuie să fii nu doar deștept, ci și spiritual și poliglot. Ion Iliescu, o spun fără nici o ironie, a reușit perfect în acest număr de one man show. — Bine că ai căzut în admirația lui Iliescu!... ricanează alter-ego-ul meu. E de-ajuns să se bâiguie câteva vorbe pe americănește și uite că și faci sluj... Dar nu e numai asta. Pe mine, mai mult decât poliglotul, m-a impresionat omul politic, modul său de a gândi. A
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
vorbesc că domini încă de la începutul jocului America de Sud. Pe când prietenul tău, cu câte trupe are, nu va putea rezista atacului pe care îl pregătești în Orientul Apropiat, poarta spre Asia... Marie-Christine zâmbește, știe ea că am dreptate. — Ce deștept ești! ricanează Pastenague, pe care numai eu îl aud. Numai eu îl aud și vă asigur că nu e deloc plăcut. Te întrerupe când ți-e lumea mai dragă. Am început să mă cam satur de el! Ei bine, da! Asta se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
niște note de sarcasm, pe care dacă le aș fi eliminat sau atenuat, riscam să nu mai fiu autentic. în ciuda deselor mele situări à rebours, paginile fragmentarium-ului nu-s acrimonioase, încruntate, nici violent satirice. Am dat drumul repulsiei sau am ricanat doar în situații extreme; în rest, m-am ținut la un nivel constatativ, moderat, ca să nu zic neutru. Cu severitate de moralist n-am vorbit decît despre slăbiciunile mele. Ca să echilibrez puseele critice și autocritice, printre observații, am inclus propria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Petru Valter. Împlinise 50 de ani chiar în ziua tragediei. Avea în comportarea sa, de cînd îl știu, un soi de disperare, poate însuși „sentimentul morții prin accident”, cum reflecta cineva. Vorbea la fel cu actorii și cu cîinele său. Ricana continuu. Nici pe șefi nu-i scutea de sarcasmele sale. Era însă un om de talent, novator, devotat, cum puțini sînt, muncii sale. Circumstanțelor defavorabile și nefericirii propriei vieți marcate de boală (diabet) le opunea mun ca încrîncenată, împinsă către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întrebat: „Lucrezi la barieră?”. N-a reacționat. Ca și pe alții, funcția îl face prezumțios: „Dacă eu n-am avut obiecții - zice uneori -, înseamnă că-i un număr bun!”. Cînd îl aud cum se infatuează simt că trebuie să ricanez. *Îi citesc, dar nu sînt de acord cu cei ce s au specializat doar în noduri; altfel spus, nu-mi place critica bănuitoare, pornită din ficat, nu din inimă. Suspiciunile și sadismul sînt necesare uneori în meseria noastră, totuși nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Orlando, 1928, Valurile, 1931), iar reputația ei atinsese cotele cele mai înalte. * Uitînd că vorbește cu unul „fără cărți”, Mihai îi suspectează pe toți cei ce nu le au de sterilitate, dacă nu și de impotență literară. La două-trei propoziții ricanează, referindu-se la unii dintre colegii săi de catedră, cu vorbele: „Să i văd ce pot! Vreau să le văd cărțile! Nu discut decît cu cărțile pe masă!” E prietenul meu, îl ascult liniștit, dar nu-l aprob. Ba îl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre colegii săi mai mari și mai puternici. Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii educative într-o asemenea unitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șef ”, pe la amiază. „Nu mai era nimic. Ca și cum n-ar fi trecut!” *„Cîtă vreme va mai supraviețui imobilismul politic în România?”, întreabă, retoric, Nestor Rateș, într-o „ediție specială”, alcătuită după demisia lui Erich Honneker. „Mult și bine”, ar putea ricana „toarășii”, care se prefac a nu băga în seamă „semnele” și „semnalele” apărute sau venite din mai multe părți. *Sînt foarte departe de recordul rusului Vladimir Turbin (probabil un om mai în vîrstă decît mine) care spunea că, dacă ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost împărțit egal în lume, acel ceva e conștiința. *Amenințați de învîrtoșarea inimilor cu zgura meschinăriilor zilnice, să încercăm a ne salva prin „tandrețe”, prin redescoperirea „sentimentului”, a „misterului” și a „frumuseții” relațiilor umane. Mă tem însă că unii ar ricana la auzul acestui „manifest”! Există - cine nu știe? - expresia „călcîiul lui Ahile”, nu însă și expresia „inima lui Spandiatis”. Unul din cei doi întemeietori legendari ai națiunii ivire, acest Spandiatis - arată Constantin Porfirogenetul, repetînd ceea ce spunea tradiția - luase dar de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că s-a lăsat cumpărat de cineva? Asta e o infamie! Oamenii ca el nu sunt de vânzare!! În emisiunea lui Tucă, el a declarat că e prieten cu Dan Voiculescu. Vechi prieten. "Și ce dacă?" i s-ar putea ricana. La Tudoran acest "Și ce dacă?!" nu funcționează. Are, din câte știu, cultul Prieteniei, nu al amicițiilor de circumstanță. Urmărindu-i polemicile și articolele de atitudine am observat constant o tăioșenie morală și chiar și atunci când opiniile mele erau altele
Marele defect al lui Dorin Tudoran by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12550_a_13875]
-
spre Golia, spre Teatru, sau, de ce nu, spre Hală... Orizonturile lumii... MĂȘTILE EULUI Sîntem condamnați la comunicare. Cel puțin așa afirmă prima axiomă a Scolii filosofice de la Palo Alto și nu avem motive să exprimăm reticențe îmbufnate și nici să ricanăm gratuit și ineficient. Prezența noastră între ceilalți se definește prin limbaj și chiar tăcerile exprimă un mod de a fi în lume. Viețuim sub semnul unei semantici individuale deschisă permanent spre neprevăzut. Prin cuvînt sîntem o prezență și chiar absența
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 și 1839. În 1824, capitala a fost mutată la Șan José. În 1838 Costă Rîca și-a proclamat independența ca națiune suverană și independentă, sub conducerea lui Braulio Carrillo Colina. În 1856 armata Costă Ricana, condusă de Juan Rafael Mora Porras a alungat invazia condusă de William Walker. În bătălia de la Santa Roșa, Rivas și campania de la Șan Juan, armata invadatoare a fost nevoită să renunțe la intențiile sale. Eroul național Juan Santamaría a luptat
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
fost cel mai sudic punct de influență culturală Nahuatl cand cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală și sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mica cultură modernă cost ricana, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și 18, dar majoritatea descendenților costă ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduși în
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]