328 matches
-
potolit foamea? A fost o înșelătorie numai pentru noi sau pentru toți cei cinci mii de bărbați cu femeile și copiii lor cu tot? Iar înșelătoriile nu potolesc foamea! Arhiereul Caiafa îl privise pe sub sprâncene cu buzele strânse într-un rictus. -Hm! Vom mai vedea! Poate îl vom chema la templu pe acest Iisus ca să ne arate taina lucrării sale, dar veți vedea că se va eschiva și nu va veni. Este deci împotriva noastră. Pe față! În timp ce împărțea bani informatorilor
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
privi îndelung. Și el asemenea, spunându-ne din ochi ce rău ne pare pentru ce n-am trăit... Avea același chip frumos, doar alungit acum nefiresc și luminat de calviție. Ochii, nemaiavând putere, răzbăteau la mine prin sticla unor ochelari. Rictusul din dreapta gurii ce conferea cândva mult șarm obrazului se adâncise, împietrind acum figura. Și gâtul i se subțiase, încât l-ai fi bănuit neînstare să-i poarte capul. Zâmbea larg, fericit de revedere, mlădiindu-și cătarea admirativ spre mine. Nu
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
în fața pieptului sau deasupra capului - pentru a izbuti un anumit gen de aplauze („prelungi” sau „furtunoase”, după cum erau planificate de derularea și specificul ședințelor, calitatea și funcțiile personalităților participante, a oratorilor), deschiderea buzelor și simetria așezării lor în căușu-le natural, rictusul „în sus sau în jos” denotând seriozitate, derâdere, atenție sau plictiseală (potrivit „exaltării” presupuse de discurs, îndeosebi a celui prezidențial!), rotunjirea gurii pentru șuieratul însoțind „izbucnirea patetică” a uralelor (și ele pe mai multe tonalități) pentru a mima satisfacția deplină
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
zgomotul mașinilor care treceau pe bulevard nu se mai auzea și nici trepidațiile la trecerea metroului pe dedesubt nu le mai simțeam. Cu toții ne uitam la ea ca la o minune: nimeni nu schița vreun gest, nu se vedea vreun rictus în colțul gurii, nimeni nu a scos măcar un sunet, era ca la un spectacol cu o manechină care defila pe un podium. Cei care veneau pe trotuar dintr-o parte și alta se opreau în loc și o priveau. La
O ZI DE PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366190_a_367519]
-
ură, sictirul și greața, poate doar să-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
fel”și neapărat interogații speciale, interogatorii ce mai, cum probabil ne-am fi așteptat, obișnuiți ca la noi cu “arta descusutului”!) ca părinți ai miresei sau ca români, cu toate că n-au văzut (nici citit) pe fața noastră nedumeriri afișate ori rictusuri marcate de exprimări sau atitudini speciale, extreme, inedite ... În seara aceea am desfăcut sau “tăiat” nodul atâtor panglici - parcă pentru a compensa sentimentul cu care credeam că inaugurează oficialitățile atâtea manifestări îndeobște edilitare, unul emfatic, de mărinimia “buricului pământului” - încât
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (3) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356732_a_358061]
-
cu palma deschisă spre Gaius Cassius. -Murise! spuse din nou acesta. Fără nicio îndoială. Dar sângele lui mi-a dat înapoi lumina ochilor. Viu este deci fiul lui Dumnezeu! exclamă el. Zâmbetul procuratorului îngheță pe chip transformându-se într-un rictus. -Oprește-te Gaius! rosti cineva. E o ofensă! Gândeau cu toții la faptul că numele împăratului era ridiculizat astfel prin simpla pronunțare a numelui Dumnezeului lui Israel într-un cadru roman, oficial. Zeii popoarelor supuse Romei nu puteau fi deasupra puterii imperiale
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
zecilor de ochi străini care poate măsurau orice mișcare a pașilor și-ți tălmăceau orice tresărire a feței, situație în care mă socoteam de-acum pierdut în perspectiva gâfâiturilor și “emisiilor” de transpirație greu reținute, cu grimase adunate într-un rictus paralizant care ar fi putut reflecta, îmi imaginam eu, fie o bucurie împlinită și pustiitoare (dacă așa ceva ar fi posibil!) fie un fiasco de proporții pe care nu știu dacă (și cum) l-aș suporta... Înainte de a-i cunoaște în calitate de
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (6) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355187_a_356516]
-
de ploaia trecătoare, nu mă poticnesc în smocuri de ierburi uscate, drumul se deschide larg în calea mea și duce departe. Arunc o privire spre cerul străpuns de stelele mai mici atât de egale! Amintirea ta îmi mai trezește doar rictusuri ironice visând la reîntâlniri de poveste, la lungi plimbări sau ceaiuri savurate pe terase umbroase. Ce poate aduce acum amintirea ta? Doar doi pasageri ce se intersectaseră cândva atât de demult pentru un timp cât pentru două stații de tramvai
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Pilat luă moneda și o privi cu uimire. Văzu înscrisul monedei având ultima literă martelată. Era una din monedele cu care reușise să-l prindă pe vestitul tâlhar și pe care le însemnase în Cezareea Palestinei. Procuratorul zâmbi cu un rictus. Înțelegea acum ceea ce îi spusese Hasim. Arhiereul Caiafa îl plătise pe tâlhar cu două monede. ,,Ce întâmplare ciudată”, își spuse în sinea sa, privind moneda cu atenție. -Voi păstra eu această monedă, spuse el. Și veți primi alta în schimb
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
străfulgerați de bucuria sinceră în fața vieții se metamorfozase într-un om subțirel, stânjenit în costumul civil din doc. Chipul alungit nefiresc își căpăta acum lumina de la o calviție galopantă, ochii nemaiavând putere, căci abia răzbăteau prin sticla unor ochelari recenți. Rictusul din dreapta gurii, ce altădată da șarm obrazului, se adâncise, împietrind figura. Cel mai neobișnuit arăta gâtul - subțiat într-atât, de l-ai fi bănuit neînstare să mai poarte greutatea capului. Tată-său avea totuși o ținută degajând o cuviincioasă și
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
aruncate otova ca să rămână “nemestecate”, își pironește ochii din nou în lustra aprinsă în toiul zilei, o adiere a elicelor ventilatoarelor îi clintesc un mușchi al obrazului încă neted și proaspăt bărbierit, întins totuși și care își încheie sub barbă rictusul abia încolțit a unei neliniști interioare, poate “păcatul” de a se confesa unui “semiateu” “lucrat la greu” dar “neșlefuit” îndeajuns ca să nu fie interesat de ce se spune și de cine este vorba în “propoziție”, își face cu mâinile de lucru
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
căuta aici! Sub privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi!... Ați uneltit mereu împotriva lui! Mi-a scris nu o dată ce ați fost în stare să-i faceți. Ti-că-lo-și-lor!... Căci
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și cu-n suspin de ușurare - noi nu noi încă nu - privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus zâmbetul rubiniu și mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se adună se întinde să tot dea să tot ia să primească atât de cald e dintr-o dată și-n cimitirul ce albește sub ploaia petalelor de vișin veșnicia
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
mai liniștit. Când am intrat în cimitir, a ieșit soarele din nori. Chinul, suferința au luat sfârșit. Povara i-a fost ridicată. Putea să zâmbească nestingherită, în pofida bocetelor și strigătelor surorilor ei. Și-a primit moartea surâzând smerită, cu un rictus în colțul buzei, depărtându-se încet de cele lumești și râvnind, în călătoria ei cu un singur sens, la Împărăția cerească. I-am urat drum bun și zbor lin, alături de îngeri. Dumnezeu s-o fericească și să-i facă parte
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
în același timp, își blestema zilele că era doar taximetrist, fiindcă, la cât de șmecher era, ar fi putut ajunge departe dacă soarta ar fi fost puțin mai binevoitoare cu el. De-aici i se trăgeau, nu e exclus, și rictusurile de pe fața cătrănită. Ceva mă face să cred că și dacă mi-ar fi cerut 100 de lei și acceptam, aceeași față mofluză ar fi avut. Nu a pus în funcțiune niciun aparat, evident. După 8 minute am ajuns la
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
că se învârte casa cu ea. Ce-i propunea băiatul nu era cu putință și nu se încadra în eticheta. Guvernanta alături de lord! Privirile otrăvite ale lui Mary Morgan sugerau același lucru. Se întunecase la față și zâmbetul părea un rictus. - Domnișoară Alma, cărui fapt datorăm onoarea prezenței tale printre noi? Lordul închise capacul peste clapele pianului. - Sire, copiii au oră de muzică. - Domnișoară, nu vrei să iei loc alături de noi, să te alături la discuții? i se adresa Eustace. - Mulțumesc
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
și te faci mic. Ții piciorul pe accelerație și te uiți prin mașină, încercând să îți dai seama ce ai putea transforma în armă de apărare. Unde să fugi? De cine să fugi mai întâi? De bătrânelul de lângă cu un rictus ce aduce vag cu un zâmbet și al cărui creștet e tăiat precum un pepene copt din care iese un piton? De omul verde din retrovizor, care se topește și topește tot ce atinge, inclusiv motocicleta pe care o călărește
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
stupoare o recurență tristă. Nouă din zece candidați nu au putut răspunde corect și unii dintre ei, mai abitir, s-au blocat emoțional, neputând avansa nici măcar o tentativă de răspuns. Oameni în toată firea se fâstâcesc, roșesc, lăcrimează într-un rictus citric. „Mă dau bătut! Nu știu, mă depășește. Nu știam că am venit la un examen de matematică, credeam că vin la un interviu.” Am ținut câteva sute de interviuri până acum pentru tot soiul de slujbe. Am învățat ca
Dacă un telefon costă la raft 100 de lei, cât e TVA-ul? Ce răspuns am primit de la 9 din 10 candidați pentru un job managerial () [Corola-blog/BlogPost/338083_a_339412]
-
spre Gaius Cassius. -Murise! spuse din nou acesta. Fără nicio îndoială iluștrilor și măriților. Dar sângele lui mi-a dat înapoi lumina ochilor. Viu este deci fiul lui Dumnezeu! exclamă el. Zâmbetul procuratorului îngheță pe chip transformându-se într-un rictus. -Oprește-te Gaius! rosti cineva. E o ofensă! Gândeau cu toții la faptul că numele împăratului era ridiculizat astfel prin simpla pronunțare a numelui Dumnezeului lui Israel într-un cadru roman, oficial. Zeii popoarelor supuse Romei nu puteau fi deasupra puterii imperiale
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
organ, încrengătură de organe, organism, un cuplu de oameni, sătuc sau oraș, o țară întreagă, națiune, planetă! Care crește și ea atom nesfârșit în muzica sferelor dintr-o Cale Lactee atât de imensă și, totuși, atât de infimă, ca un rictus pe chipul senin de Dumnezeie. Cum să scrii despre Totul când Totul se află în tine, atât de intim, încât devine imperceptibil și de neatins, atât de pur, încât simți că dacă ai îndrăzni să dai jos voalul misterului pentru
O MUZICĂ A SFERELOR de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343163_a_344492]
-
roșii caise sau mere modificate genetic - nu mai contează eticheta - așa frumoase-n pielița strălucitoare încât sperând la clipele în care voi mai putea simți savoarea ignor gustul cartonului presat din cerul gurii și pe-ndelete le mestec stăpânindu-mi un rictus drept bonus iau o înghețată roz mica speranță expirată amică bună într-o după-amiază așa de șifonată purtată și răspurtată de la facerea lumii și cu nasul de geamul lucarnei lipit privesc peste oceanul de apatie al străzii tot așteptând să
TOUJOURS GODOT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377592_a_378921]
-
cu o grimasă apărută ad-hoc pe figura-i condescendentă și protocolară până cu minute în urmă, afișă altceva, mai ales că rostise ca pentru sine că totul va trece ca un vis... Plecase confuz de la medic, încercând să ghicească dacă rictusul de pe obrazul acestuia era un reflex spontan ori era expresia impardonabil afișată a unei atitudini controlate, completate de vorbele despre vis abia șoptite... Când ajunsese acasă, la Constanța, nici nu știuse când trecuse timpul, într-atât fusese de preocupat de
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îl porecliseră Mască, iar el, în sinea lui, era sigur că unii dintre colegi nici nu îi cunoșteau numele real. La nașterea lui, probabil că Dumnezeu se amuzase modelându-i pe buze un rictus ciudat, pe care nu reușea să îl mascheze, oricât de încruntat ar fi stat. Își lăsase părul creț și întunecat ca noaptea să crească mai mult decât ar fi dictat-o moda, în speranța că șuvițele care îi încadrau fața
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
săi și îl îndreptățea să spere la un viitor legat de fizică. Creta scârțâi pe tabla prea netedă de câteva ori, supărător. El o frânse între degete și finaliză scurt, arcuind ultima cifră, artistic. Zâmbi, uitând pentru un moment de rictus și de acuzația profesoarei. - Ieși afară! Nota doi! I se păru că nu auzise bine. Privi spre profesoară, apoi spre sala de clasă. O văzu pe Ana deschizând manualul de fizică în spate, la rezultat, apoi o auzi spunând că
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]