331 matches
-
în ciuda vestimentației mereu asimetrice, transparente și decoltate, degeaba, Andreea Marin continuă să fie o figură inumană, vreau să zic ne-umană: un fel de Data din cunoscutul serial cu aventuri extragalactice. Încercarea ei sinceră de a zîmbi eșuează totdeauna în rictus, dorința de a-și dovedi mobilitatea în dans seamănă suspect cu un muget arhaic al fertilității, după cum curtoazia de gazdă ipocrită și aplecarea profesională și impudică spre suferința comercializată a celuilalt sînt prilejuri cinice de autoflatare și pretexte egoiste de
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
mă înfioară acum: expresia fricii. În mai toate fotografiile Mihaelei Marin, de grup sau individuale, pe chipuri, în ochi, în mîinile ridicate, în gesturi suspendate, în măști, în machiaj și sub el, în încovoierea trupurilor, în spasmele lor sau în rictusul guriilor este o spaimă teribilă. O frică a subconștientului, a limitelor, a celor permise, a celor interzise. Siluete-manechin luminate straniu de proiecțiile pe care luna învrăjbită le aruncă pe pămînt. Apocalipsa bine temperată a fiecăruia dintre noi. Gnomi sau genii
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
de glorie a secretarului general. Când începe declinul? Aproape insesizabil în filmul lui Andrei Ujică, imaginile încep să se exfolieze ca și cum în plin carnaval măștile zâmbitoare ar aluneca puțin câte puțin lăsând să se vadă chipuri descompuse sau câte un rictus. Regia triumfalei înaintări spre comunism continuă, iar Kim Ir Sen, dictatorul coreean, și Nicolae Ceaușescu își fac o intrare memorabilă în cadru, în pas de balet, ținându-se de mână cu o grație virginală. Chipul comunismului românesc împrumută masca fericirii
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui Gorbaciov, cel mai maleabil dintre liderii comuniști de la Kremlin, Ceaușescu apare timorat, zâmbetul lui este o grimasă, un rictus, comportamentul este nevrotic, chipul descompus, privirea îl fixează cu o intensitate tulburătoare pe liderul sovietic. Acolo unde ar fi trebuit să se afle Stalin însuși sau o reîncarnare a acestuia se află un străin și o prevestire rea. După ce a
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
Constantin Țoiu Tiparul mustății de palicar răsucita în sus a poetului nopții de iunie, ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de răutăți (mai mult estetice). Epigrama nefericită a lui Macedonski adresată lui Eminescu a pus pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
lua dimensiunea unei franzele - adevărat că la prețul încă nemajorat... Aceasta, în timp ce încrederea în justiție creștea precum tensiunea Domnului Președinte Băsescu și a Domnului Prim-ministru Tăriceanu când și-au strâns mâinile afectuos, râzându-și unul altuia sub formă de rictus - după cum reieșea dintr-un reportaj tv de la deschiderea "summe" (t ?)-ului în ziua de 26 septembrie, 2006. Iar dinspre difuzorul megavijănului, drept că puternic bruiat, un cor dirijat de Aghiuță cânta folclor contemporan: Cât e summetu' în floare Nici de-
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
Constantin Stoicu Haos Ani în șir am crezut că Lisa era cea mai frumoasă femeie din lume. Au trebuit să treacă alți ani ca să accept că, în realitate, frumusețea ei era destul de banală, deseori chiar dezagreabilă din cauza unui rictus de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
va fi să fie înfruntarea finală după ce se va fi ras în cap. A exersat uitătura la masa lor din fundul localului, nu departe de intrarea la wc, a privit țapăn în fumul țigării și și-a mai compus și rictusul de blazare; așa îl va scruta din priviri pe colonel, chiar așa cum se uită delincvenții, golanii, rătăciții, evadații, transfugii, rătăciții, cei plecați de acasă în lumea largă și care au trecut prin atît de multe încît nimic nu-i mai
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
a confirmat justețea premiselor acestei discuții, cu toate rezervele terminologice de circumstanță ce se pot formula. Totuși, unii scriitori din România pe care i-am invitat să se pronunțe, s-au arătat surprinși, ba chiar nu și-au ascuns un rictus de plictiseală: "Integrarea cu Basarabia, să fim serioși! O temă vetustă, alegeți subiecte mai actuale!" Reacțiile de acest fel sunt de înțeles. Foarte puțini scriitori români, după 1989, au avut curajul sau au simțit nevoia "să treacă Prutul", să cunoască
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
pe strămoși că nu-l interesează decât "să-l ajute pe cetățean", în burtă-verdele cinic, mojic, agresiv și agramat - " Nu e bani! De unde să vă dau? S-o omor pe mama?" Gângavi și pleșcari, șmecheri cu pompă și nesimțiți cu rictus lombrosian, ei debordează de vitalitate doar când reporterii le plantează sub nas un microfon sau când lumina îmbătătoare a camerelor de televiziune le baleiază orgoliile inepte de mahalagii. Sub costumele excelent croite colcăie mitocănii multiseculare. Băgați până-n gât în afaceri
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
impresionată parcă de razele X, ticurile nervoase ale jucătorilor, ca și tremoloul care scutură piciorul maestrului de ceremonii desenează spectrograma întregului tablou. Încordarea generală este punctată de comenzile țipate isteric de magister ludi, fața sa se descompune prismatic într-un rictus la fiecare anunț, mîna dreaptă a morții, el are autoritatea maximă în spațiul de joc. Unul dintre jucătorii supraponderali are nevoie de un scaun și i se va da, un altul de o doză pentru a-l calma, patronii își
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
dar după ce a înțeles tare a mai rîs și i-a făcu din nou din ochi lui Fotache. De data asta i-a făcut din ochiul stîng, deasupra căruia avea o rană veche, cicatrizată, care întinzîndu- se pe față, în rictus, părea o gură imensă care rîdea strîmb. După miezul nopții doamna Ana i-a făcut semn lui Fotache să plece. Ceilalți trei bărbați tot dispăreau pe rînd cu madmazel care revenea din cînd în cînd în salon ca să își clătească
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
în poartă în locul lor. Obosiți pe la echipele de club europene unde au impus plăcerea stilului brazilian de a juca fotbal, Ronaldinho & comp s-au mișcat în Germania ca ultima echipă din campionatul italian. Zîmbetul lui Ronaldinho s-a transformat în rictus al neputinței, Ronaldo a avut aerul unei văduve grăsuțe careia nu-i mai funcționează vibratorul și Roberto Carlos puseele de orgoliu ale pensionarilor loviți timpuriu de alsheimer, boala care te transformă psihic în legumă, fără să te marcheze fizic. Brazilienii
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
scurtei vacanțe și pauză utilă de meditație în lectura presocratică. Dacă mi-aș putea impune ca, în toate aceste pauze, să mă gîndesc la carte, dacă mi-aș putea forma un reflex în sensul ăsta, aș fi salvată." Iată, cu rictusul lor antipatic, deloc puținele constrîngeri exterioare care împăienjenesc și mai mult "înțelegerea". "Haosul neînțelegerii" despre care scrie în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai puțin, conștienți sau nu, condamnați. Efortul de-a te
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
Mishima. Mizoguchi nu e diform (ca alt personaj din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale eforturilor zadarnice de apropiere ale celui ce nu se poate exprima. Mizoguchi e condamnat să trăiască în urîțenie, de ca și cum ar fi hidos, pentru că nu poate comunica, nu se poate dezvălui celorlalți. Ruperea sa de lume
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din decizia noastră de-a îmbrățișa normalitatea n-ar mai rămâne decât rictusul enigmatic al colhoznicului Ion Ilici.
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
a recuperării traumei într-o ficțiune polițist-detectivistică. La farmecul filmului contribuie din plin și o serie de ecleraje și de-coruri, filmările în sepia, crepusculare, cu o luminiscență di-fuză, care încarcă atmosfera romanului polițist. Un ca-davru strălucește în lumină cu rictusul fixat etern în mintea copilului, imaginația se digitalizează, amintirile din copilărie, cele fictive ale lui Fingerling, desfășoară locuri spec-tra-le, luminate artificial, așa cum hoinărelile detectivistice deschid spații ale minții, interioare încărcate de graffitiuri, în-căperi degradate sau tenebroase etc. Detectivul cîntă la
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
află, pe termen lung, la închisoare, reprezintă o garanție - fragilă, e drept - că nu vom mai recădea în vreo epocă de barbarie, de nebunie înarmată cu ciomege și de putere discreționară exercitată de forțe ale întunericului ce au drept contrafață rictusul bolșevic al lui Ion Iliescu. Însă păstrarea în temniță a lui Cozma nu e suficientă. Atâta vreme cât complicii săi direcți sunt liberi, ba chiar se bucură de-un substanțial sprijin popular, partida nu e câștigată. Felul în care PSD-ul ajunge
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
nu e greu de anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc, așadar, motivele de optimism după care tânjesc? în mâna
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu aerul unui bancher ce ar semna ordine mari de plată, în timp ce țigarea, strînsă între dinți, un Dunhill, îi fumega în colțul gurii, făcîndu-l des, în timp ce semna, să închidă un ochi cu un rictus aristocratic. Nimic nu mai e cum a fost. Totul aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
ani după decesul lui Stalin și cu puține luni înaintea revoluției din Ungaria. Cu toate acestea, regimul comunist indigen nu simțea nevoia nici unei relaxări în zona culturii, apăsînd cu ferocitate asupra normelor ideologice, "strîngînd șurubul", cum se zicea, cu un rictus amar, în epocă, pînă la refuz. Paradigma sovietică e afirmată ritos, chiar de către președintele de onoare al Uniunii Scriitorilor, Mihail Sadoveanu. Pe un ton paternal, autorul lui Mitrea Cocor le pretinde participanților să realizeze "cu recunoștință că literatura noastră de după
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Andreei sunt altceva, mă, un fel de bijuterii muzicale, în primă audiție, prelucrări corale după Marșul spre eșafod (v. H. Berlioz, Simfonia fantastică), Dansul săbiilor de Haciaturian, totul glazurat cu Dansul focului de De Falla. O minunăție Nu e nici un rictus, nici un falset, fratre torna Poate apa din capul tău sună a mâțăieli 2)... Eu n-am băgat de seamă, că tocmai hoinăream cu Steve și Terry prin Animal-Planet-ul australian...
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
serie de cetățeni vigilenți care intervin telefonic în emisiune. Iremediabil grotesc, prins cu mâța-n sac, Mănescu toacă mărunt hârtii, articulând când și când un răspuns monosilabic la provocările cetățenilor. Piscoci care-și ia figuri de tribun, înghețat într-un rictus tratabil cu analgezice compune o frumoasă barcă de hârtie, intervențiile ilicite în cadru împing scena către gag și pantomimă. Rezistența încăpățânată planului general are și un conținut polemic la Porumboiu. Virgil îl admonestează pe tânărul cameraman că filmează "modern" cu
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
tresărire de respect asupra unor "erori" săvârșite G. Călinescu, Tudor Arghezi, Nicolae Breban, Dumitru Tepeneag, Gabriel Liiceanu, Alexandru George sau Gabriela Adamesteanu, dovedește că Laszlo Alexandru nu este sensibil la frumusețea literaturii. Cum poate un cunoscător să scrie, cu un rictus de dispreț, pe foaia albă: G.-C-ă-l-i-n-e-s-c-u? Ca să nu mai vorbim de apostrofările grosolane despre care, în timpul lecturii, ne vine să credem că răzbat de undeva, de pe stradă și nu dintre filele unei cărți. Laszlo Alexandru îl acuză pe George
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
de ce trăiește în noi patima acestei vechi îndeletniciri - și trăiește atît de vehement încît uneori, în împrejurări-limită, face să cadă de pe noi, ca un văl subțire, pojghița a ceea ce ne-am obișnuit să numim civilizație, făcînd pe unii să regăsească rictusul primordial și mîrîitul cu care depărtați înaintași își apărau prada. De ce unii, altfel oameni subțiri, se prăbușesc în abisul dorinței de-a ucide, cît mai mult, și cînd vînătoarea s-a terminat privesc în jur cu ochii goi, sleiți, ca și cum
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]