2,125 matches
-
-ntr-un ocean prin ochii mei de rouă și te mângâiam cu dragostea din ei, dar, încă, te cuprind sub pleoape, te trăiesc, amintindu-ți și astăzi cât de mult te iubesc! Îți prețuiesc amintirea ca pe-o sărbătoare, chiar dacă ridurile înfloresc, iar clipa doare; un alt septembrie, ce nu-și mai vine-n fire, dar, amintindu-ne că ne-am chemat iubire. Azi, vreau pe cer să strălucească curcubeie, în pași de vals s-alergăm într-o sală de bal
ACEST SEPTEMBRIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380090_a_381419]
-
a răspuns, a intrat în dormitor, poate și ea își dorea un bărbat... Sâmbătă mașinile i-au dus pe toți, în poiana aleasă de Georgică. Era un loc mirific sub forma unui arc de cerc, străjuit de stejari bătrâni cu riduri adânc săpate în haina lor groasă, mușchiul verde crescut ca barba unui călugăr tânăr, arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se scurgea la vale ca un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
-ti n-o să doară, Mergând la pas cu nemurirea. În ochii mei privi-vei iar, După ani și ani de-a rândul. Timpul meu ți-l voi da-n dar, Obișnuindu-mă cu gândul. Din clipele mele-ti voi preface, Riduri în fire de matase. Îmbrăcat la patru ace, Inima-mi pe costum ti-oi coase. Citește mai mult Anii meiCristina PârvuSub nimbul lunii, ăsta seară,Promite-ti voi iar fericirea.Nicicând inima-ti n-o să doară,Mergând la pas cu
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-ti n-o să doară,Mergând la pas cu nemurirea. În ochii mei privi-vei iar,După ani și ani de-a rândul.Timpul meu ți-l voi da-n dar,Obișnuindu-mă cu gândul.Din clipele mele-ti voi preface,Riduri în fire de mătase.Îmbrăcat la patru ace,Inima-mi pe costum ti-oi coase.... XVI. EA, MAMA, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. niciun scâncet de durere și, totuși, plânsul i-l
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Vintilă, publicat în Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016. Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea. Dacă n-ar fi lacrimile, sufletul s-ar înecă. Un suflet curat nu va face niciodată riduri. Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durere. Cele mai frumoase cadouri de Crăciun, nu se găsesc sub brad, ci în suflete. În spatele oricărui suflet înnourat se ascunde un curcubeu... Fericirea - zâmbetul multicolor al sufletului în forma unui curcubeu
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
gândurile de fiecare dată când se ating. Citește mai mult Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea.Dacă n-ar fi lacrimile, sufletul s-ar îneca.Un suflet curat nu va face niciodată riduri.Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durere.Cele mai frumoase cadouri de Crăciun, nu se găsesc sub brad, ci în suflete. În spatele oricărui suflet înnourat se ascunde un curcubeu...Fericirea - zâmbetul multicolor al sufletului în forma unui curcubeu
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Nu poți fi iubit din milă.Inima unei femei nu de de vânzare. Ori o cucerești, ori o furi!Cea mai frumoasă poezie de dragoste se scrie pe genunchi. Pe genunchii... iubitei.... XVIII. UN SUFLET CURAT NU VA FACE NICIODATĂ RIDURI, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. Un suflet curat nu va face niciodată riduri. Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea. Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
mai frumoasă poezie de dragoste se scrie pe genunchi. Pe genunchii... iubitei.... XVIII. UN SUFLET CURAT NU VA FACE NICIODATĂ RIDURI, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. Un suflet curat nu va face niciodată riduri. Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea. Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durere Răcnesc în tăcere. Nu vreau să trezesc sufletul anesteziat de durere. Cele mai frumoase cadouri de Crăciun
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
valurile, din durerea sufletului se nasc... poeziile. Lacrima - supapa de avarie a sufletului îndurerat de tristețe... Cel mai cald loc - unde te poti cuibări, oricând, să-ți încălzești inima - este ... Citește mai mult Un suflet curat nu va face niciodată riduri.Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea.Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durereRăcnesc în tăcere. Nu vreau să trezesc sufletul anesteziat de durere.Cele mai frumoase cadouri de Crăciun, nu
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
FERICIȚI ! Dacă femeile acceptă, oarecum resemnate manifestările fizice și psihice ale menopauzei, în schimb, la bărbați, andropauza este altfel resimțită. In primul rând, andropauza, tot inevitabilă, se manifestă cu foarte mari variații individuale, dar și cu simptome destul de variate. Apariția ridurilor, pierderea părului de pe cap și corp, reducerea masei musculare, osteoporoză și depresie par să fie mai ușor de suportat decât scăderea apetitului sexual și a spermatogenezei. Iar din secolul XX, se cunoaște și vinovatul, scăderea semnificativă și treptată a concentrației
AM ÎNTÂLNIT ȘI BĂRBAȚI FERICIȚI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378252_a_379581]
-
din nou, să uit cum treci că o vacă bătrână prin casă noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gafai mergând și te ții cu mână de inimă, urato, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
din nou, să uit cum treci că o vacă bătrână prin casă noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gafai mergând și te ții cu mână de inimă, urato, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
duce vremea, doamnă, Cum se duc, se duc țipând Toți cocorii dinspre toamnă, De rămâne-n urma lor Iarba arsă pe coline, Marginile noastre dor, Bătrânețea oricum vine... Înapoi nu se mai poate Să ne naștem din cuvânt, Lasă-mi ridurile toate Să le văd așa cum sunt, Cât vom fi aici sub stele Tot frumoasă eu te știu, Dragă-mi ești în toate cele Și mi-ai fost de când te scriu! Precum versul te îndeamnă, Uită grija cea de mâine- Ni
DRAGĂ-MI EȘTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377153_a_378482]
-
din nou, să uit cum treci ca o vacă bătrână prin casa noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gâfâi mergând și te ții cu mâna de inimă, urâto, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
surprinse câte și în ce grad veți descoperii, ceea ce altfel vă va fi luat nervi și timp și n-ați fi avut un așa mare grad de noutăți aflate. Am privit chipul unei batrâne de 96 de ani fără nici un rid și credeți-mă și fără nici un artificiu modern și la fel mi se confirma că doar atitutudine în fata vieții a făcut-o să-și poarte pașii semeț. Deci dragele mele, înălțați-vă voi, credeți voi în voi, doar v-
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
urcă scară, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își căra povară Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flamand răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, Prin zdrențe de stele, nostalgic privesc. Un ropot de cai, Vivaldi departe, Săruturi de fum, năluci și nisipuri, Lacrimi de luna pe file de carte, Iubiri anonime, în frac, fără chipuri. Referință Bibliografica: Iubiri anonime / Ines Vândă Popa
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului La răscruce de drumuri Mergea apatic, cu jumătăți de pași, încercând parcă să întârzie curgerea imposibilă a timpului, trăgând după el căruciorul cu toamne. Tristețea îi cocoașase sprâncenele încețoșându-i privirea iar tinerețea-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târșâiți. Călca cu
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
afirmă că la fiecare gând, emoție, chimia creierului secretă neurotransmițătorul corespondent, iar în cazul depresiei, dopamina și serotonina sunt deficitare. “Depresivul se simte fără forță, în nesiguranță, este neliniștit, are mișcări lente sau agitate, faciesul este plângăcios, îngrijorat, mimică rigidă, riduri de expresie pronunțate. Depresivul trăiește sentimente de neputință, tristețe, descurajare, abandon, singurătate, culpabilitate. Uneori nu mai are niciun sentiment, este gol. Este sensibil la variațiile meteo, are apăsări de cap, dureri de stomac, tulburări digestive. Gândurile care apar în depresie
Într-o lume a socializării și relațiilor virtuale intense, oamenii sunt tot mai singuri și depresivi [Corola-blog/BlogPost/93198_a_94490]
-
din acele idei prăfuite apoi veneam să plec tot înainte, ca aburu-n zori pe străzile vântuite. Neștiut, făceam un pas înainte - sărind din stâncă pe altă stâncă. Zborul acelei păsări părea boltit de-atâta vigoare și vântul mă-ncărca de riduri apoi mă pustia condamnat la superbie și eu dădeam uitării lumina, torturat de vreme - mai târziu mă-ntorceam ca să plec devreme. De-a dreptul Absurdul, de pildă, era evident - pe când făceam saltul fără să intru în aspecte, fără să navighez
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de întinsă, de parcă ceva care se tot dilată pe dinăuntru se împotrivește dimensiunilor ei mărunte. Chiar ieri, are el impresia, a încetat să mai fie o femeie drăguță. Cu cele două riduri care i s-au săpat în colțurile buzelor, gura ei a început să arate lacomă, și părul i s-a rărit, așa că tot i se pare că-i vede țeasta printre șuvițe. Aceste mici avansări ale vârstei au efect imperceptibil
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
în orbitele contractate, și gura micuță îi atârnă deschisă, ca o crăpătură nătângă. Și de când linia părului ei a început să se retragă de pe fruntea lucioasă, el are senzația că e friabilă, mergând drept înainte, cu ochelari de cal, spre riduri tot mai adânci și păr tot mai rar. Se căsătoriseră relativ recent, când el avea douăzeci și trei de ani și ea terminase liceul doar de doi ani, abia ieșită din adolescență, cu sâni micuți și sfioși care se aplatizau
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță Fevronia, în a cărei proximitate minunile devin posibile. Dacă însă Fevronia este inocența întruchipată, fecioara cu riduri care a întors spatele lumii dedicându-și viața lui Cristos, Feofan e un fel de Pan, multiplicat fantastic, cu frunze și pești care i s-au lipit "pe tâmple, la subsuori, pe mâini și pe pleoape". Un poem excelent, în
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
a sensibilității poetice reprezintă, în logica mea, nu mai mult decât un alibi pentru lipsa de mobilitate teoretică a receptării. Mutația valorică pare să opereze astăzi, luată la bani mărunți, numai în planul capricioasei reacții imediate. Or, atunci când sunt invocate, ridurile unei anume poetici au, în mod necesar, nu atribute emoționale, ci - înainte de orice - culturale. Nu altundeva conduce primul poem din recenta continuare a Netrăitelor. Intuiția e splendidă: ,Copil etern, nu mă lovi/ dacă nu simți acolo sus infernul./ Fumul absoarbe
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
să o dai uitării. Frumusețea sovietică s-a născut pe sine. S-a și crescut, s-a și modelat ea însăși. Era suficientă sieși. Frumusețea sovietică își era propriul promotor de imagine și propriul visajist. Propriul chirurg plastic. Uneori, împreună cu ridurile, ea își tăia și capul. Frumusețea sovietică avea multe fețe și chiar poziții în spațiu. Ea totdeauna aluneca, scăpa. Era necesar să se stea permanent cu ochii pe ea. Uneori se afunda sub pământ, se îmbrăca în marmură și devenea
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
aceasta nu se îndură să-l calce - versuri din vara aceasta ori din veri mai vechi, unde poetul își apără tenace o formă gramaticală bizară, preferând subțioarei subsorul, și gata! (Dan Minoiu Ploiești) *Despre oboseala trecerii timpului în privirile, în ridurile femeii care cu modestie își aduce aminte până la urmă de singurătate, după ce a iubit, după ce a născut, după ce a pierdut speranța. Temele femeii care revine la uneltele acute din tinerețe, care revine la scris, sunt de o frumoasă simplitate. Pastel
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]