249 matches
-
Adèle Haenel) își pierde mințile în fața bărbatului exersat în arta manipulării, arivist cinic (Guillaume Canet). Nimeni nu reușește să-i deschidă ochii, cu atât mai puțin mama, în ciuda autoritarismului femeii de afaceri. După ani și ani, ruinată, bătrână (Catherine Deneuve ridată și căruntă cu ajutorul machiajului) va cere redeschiderea procesului, convinsă de implicarea Mafiei în dispariția fiicei sale. În ciuda condamnării din a treia instanță, filmul nu se îndreaptă către nicio pistă polițistă, nu indică nimic. Și totuși, prezența repetitivă a scenelor de
Cannes 2014: Mondenul bate filmul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62207_a_63532]
-
1999). Prima secțiune a cărții, Cariera, este o poveste de copilărie relatată de o femeie la începutul unei maturități pe care o simte prea timpurie, aproape falsă, nepotrivită, de neînțeles: " Dimineața de acum e schița stîngace a celeilalte" (F), "dimineața ridată în care mecanic mă studiez în oglindă/ și nu mă mai pot întoarce spre panglicile lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
matern, Ioan Vintilă. Ideea că în ochii lui Caragiale s-a oglindit, fie și pentru câteva momente, figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al unui Caragiale viu mă încântă. Îmi place să cred că port în gene, prin bunicul meu, amintirea lui Caragiale. Pe linie paternă am avut un bunic regățean, Dumitru, căruia prietenii îi spuneau Mitică, iar unii chiar „nenea Mitică”. Multe
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
de oameni! Tu nici n-ar trebui să te atingi de femei! Escrocule ce ești! Împuțitule! Impotentule! Era o prostituată. Măcar de atâta lucru mi-am dat și eu seama. Nu era neapărat tânără. Părul i se lipise de gâtul ridat și rujul lucios i se întinsese până pe obraz. Rimelul îi cursese de la transpirație și lacrimi și i se adunase la coada ochilor. Sânul stâng îi ieșise cu totul din bluza descheiată, iar de sub fusta scurtă i se vedeau pulpele trandafirii
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
prin muzee. Am revăzut-o pe Nefertiti la Muzeul Egiptean și, pe lîngă binecunoscutul cap al reginei care te întîmpină de cum intri, am descoperit încă o Nefertiti "întreagă", cu totul diferită de cea de la intrare: o regină cu fața ușor ridată, cu trăsăturile alterate de griji, un trup obișnuit, pe scurt, o femeie reală. Nu știu care mi-a plăcut mai mult. Sîmbătă, 13 iulie, a fost Love Parade, care a devenit o banală manifestare de adolescenți scăpați de-acasă. Anul acesta și-
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
ce contradicție: devin, odată cu pierderea mamei, contrariul a ceea ce era ea. Vreau să trăiesc conform valorii ei și nu reușesc decât contrariul. 11 ianuarie 1979 ... durere de a nu-mi mai putea atinge niciodată buzele de obrajii ei proaspeți și ridați... 18 ianuarie 1979 De la moartea mamei încoace, nicio dorință de a mai "construi" ceva - decât în scriitură. De ce? Literatura = singura regiune a Nobleței (cum era mama). (Fragmente din volumul în curs de apariție la Editura Cartier)
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
Ideea că în ochii lui Caragiale, scrie Ioana Pârvulescu, s-a oglindit, fie și pentru câteva momente, figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al lui Caragiale viu mă încântă”. Și din nou : „Îmi place să cred că port în gene, prin bunicul meu, amintirea lui Caragiale”. Un mesaj primit, așadar, prin transmitere ereditară, răsfrânt, ne dăm seama, în acea specială fervoare care marchează
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a căzut, un alt sistem, democratic, s-a instaurat și că... e arestat. Inima stătea să-i sară din piept, broboane de sudoare îi invadaseră fața și... deschise ușor ochii... Razele soarelui după-amiezii de vară îi mângâiau din lateral fața ridată. Oh, Doamne, îți mulțumesc că a fost doar un vis!, imploră Idu divinitatea. Respira ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ea, atunci ți-e frică de mine. — E bătrână, am protestat. — Ești un prost, chiar dacă ai fost în Daghestan. S-a dus țintă la ferestruica din ușă. N-am auzit ce-au negociat șușotit, dar ușa s-a deschis. înăuntru, ridata zâmbea în continuare, părând deodată timidă. — Nu stăm mult, i-a zis Melissa, articulând repezit. Dumnealui poftește una mai tânără... Tu nu-i placi. Nu știe, nu nțelege. Te plătim pentru o pasă, nu dublu, dar nu facem nimic. Uite
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vorba într-adevăr de o femeie, o văzuseră ele, dar nu tânără de treisprezece ani, ci una bătrână și urâtă, care-i făcuse farmece de amor veneticului, să-i pară fătucă puberă și-și lăsa acum carnea flască și pielea ridată mângâiate și acoperite de mătăsuri fine și giuvaericale de peste mări și țări, de prin Persia și Palestina. La un moment dat, Dimitrios nu a mai apărut în port la zilele fixate și nimeni nu a știut ce s-a întâmplat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care despica o treanță albă de nor. O figură răsări brusc peste margine și-l privi. Era o față mică, rotundă, ridată, aproape fără sex, și șocul apariției aproape îl făcu pe Thaw să-și piardă echilibrul. îi trebui o clipă să-l recunoască pe domnul McPhedron, pastorul satului. — Te-ai blocat? îl întrebă pastorul. — Nu, mă pot întoarce. — Păi, drumul pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mă voi simți lezat. Diploma e utilă doar celor care doresc să devină profesori. Thaw se aplecă înainte să vadă mai bine sclipirea din ochii secretarului, total de acord cu el, dar fața acestuia era atît de compactă și ridată că se lăsă pe spate, simțindu-se singur. — în viața mea nu am mai auzit o asemenea manifestare de aroganță intelectuală, zise secretarul. M-ai făcut să mă simt cum nu m-am simțit de mulți ani. Stai acolo plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucire albă într-un boschet de liliac, mijea ochii și se-ndrepta-ntr-acolo silindu-se să nu vadă sculptura. Cu ochii-n pământ și, urcat pe scară, cu ochii-nchiși, lua în palme obrajii modelați cu dalta, își trecea mâinile peste fruntea ridată și urmărea cu degetul buclele aspre, iar apoi spunea cu siguranță: "A, Beethoven, tăicuțule, mata erai? Tot așa urât te uiți?" Îi știa absolut pe toți, erau deja colegii lui, îi bătea protector peste obraz sau pe chelii, apuca sânii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clepsidră pe care tu tocmai ai întors-o, iar noi, grăunțele de nisip care eram deasupra, am sfârșit acum sufocați de tot nisipul care a început să curgă peste noi... Abatele nu spuse nimic, dar aprobă din cap. Fața lui ridată exprima o mulțumire despre care bătrânul împărat își dădu seama imediat că nu putea fi legată de lecția aceea de istorie pe care tocmai o primise. - De ce rînjești? - Continuă raționamentul pe care l-ai început! Kasser medită câteva momente și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Oksana se obișnuise însă cu felul prin care operatorii cei mai experimentați puteau să se contacteze unul pe altul așa încît rămase pe loc, așteptând. După mai puțin de un minut, de ea se apropie o femeie cu un chip ridat dar deschis, care zâmbea forțat. - Mă căutați, doamnă? - Numai dacă ești Alaana Ferans. - Eu sunt... Putem vorbi în camera mea, dacă nu vă deranjează. - De unde știi că vreau să-ți vorbesc? întrebă Oksana. - A ști ce vor alții de la tine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unor resurse limitate. Ea zice că întreaga lor civilizație e tocmai opusul acestei idei. Atacând clonele, ei n-au făcut decât să fie unelte într-un război care nu era a lor. Bella își împreună mâinile și-și privi palmele ridate, de parcă le văzuse atunci pentru prima dată. - Mă tulbură faptul că nu mor niciodată... De ce? - Pe mine mă distrează, fiindcă demonstrează că, în prostia lor, călugării augustinieni au avut totuși dreptate. Bella ridică din umeri nedumerit. - Da, da, continuă Fargo
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de dragul jocului, ceilalți au transformat totul în meserie și bani. Am vrut să reiau spectacolul, mai ales că distribuția există, nu am dat colțul, cu alte cuvinte, și lumea s-ar fi amuzat să ne revadă, chiar dacă mai burtoși, mai ridați și mai chelioși. Nu s-a putut pentru că foștii mei colegi mi-au cerut bani, iar unii dintre ei au făcut-o într-un fel care nici nu le face cinste, așa că am lăsat baltă proiectul. Cine știe, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie să-ți dorești îndeajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
putea să treacă chiar ea pe aici, în dimineața asta - a, dar, desigur, dacă ar fi venit m-ar fi sunat să-mi spună ce se întâmplase și eu n-aș mai fi venit degeaba până aici. Pe neașteptate, fața ridată a tresărit, dar nu cu aerul de bârfă de mai devreme. Declanșasem o reacție mai intensă decât mă așteptasem. într-adevăr, arăta aproape speriată, nu de mine, de ceva ce-și amintea. A mai făcut un pas pe coridor, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
câte o pisică în brațe. O săruta după urechi și îi sufla în blană și îi zicea: „Mergem afară, iubita. Afară, afară, da“. N-avea mai mult de patruzeci de ani. Nu era căruntă, dar avea o față subțire, gâtul ridat și un nas lung. Când mergeam acolo, venea mereu la ușă îmbrăcată în capot. Chestia asta mă mira. Nici o altă femeie din oraș nu mai ieșea în capot. După ce îi dădeam ce comandase, spunea: „Intră, băiete, cât aduc banii“. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înfrumusețează chipul. Un om bun, cu gânduri pozitive are un chip frumos, fără riduri, plăcut la vedere, cu ochii strălucind de bunătate și îți produce o mare plăcere să-l privești. Un om cu gânduri negative are chipul întunecat, cenușiu, ridat, iar în ochii lui scapără scântei de ură, răutate, invidie, egoism și lăcomie. Când ne gândim la persoanele celelalte, să le admirăm pentru activitățile lor constructive și folositoare, pentru a le urma exemplul: să învățăm și noi ca cei mai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]