165,466 matches
-
consumismo din italiană și din spaniolă, dar cum aceste limbi nu sînt principalele surse de împrumut actual, pare necesar să presupunem și o formare internă, de la consum, cu sensul preluat după modelele străine și cu forma adaptată derivării românești. Cuvîntul ridică și o problemă semantică: englezescul consumerism are două sensuri foarte diferite între ele: unul pozitiv - de "protecție și promovare a intereselor consumatorilor" - și altul mai curând negativ - de "preocupare (excesivă) spre achiziționarea de bunuri" (cf. Oxford English Dictionary, 1999). în
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
Constantin Țoiu IV În călătoriile cu metroul în perimetrul central, dacă ai de mers multe stații într-unul din vagoanele verzi ce nu se deschid automat, trebuind să ridici în sus cu putere un fel de clănțău, nu te plictisești deloc... După ce în primele zile îmi trecu aiureala specifică trecerii bruște dintr-un mediu în-tr-altul, încep să observ cu stupefacție - acesta-i cuvântul - că pe pereții vagonului nu sunt
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
în primele zile îmi trecu aiureala specifică trecerii bruște dintr-un mediu în-tr-altul, încep să observ cu stupefacție - acesta-i cuvântul - că pe pereții vagonului nu sunt scrise reclame ci poezii în toată regula din lirica națională sau internațională. Mă ridic, ținându-mă bine de peretele vagonului care se hâțână tare fiind mai vechi decât metroul nostru și silabisesc versurile unui poet indian, al cărui nume nu am reușit să-l rețin, dar care scria așa, citez din memorie: Când ziua
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
a doua, despre lansări de cărți ale prietenilor, totul pentru a mai putea adăuga o știre la acord și a nu fi dați afară. Nu e timp de eroism, de onestitate, de dreptate, nimeni nu pare să poată să se ridice deasupra unei mocirle în care se zbate de fapt o țară întreagă. Nu poți să nu te întrebi, citind printre rînduri și în cheie nonficțională aceste pasaje, de ce aceste personaje suportă atîta umilință, de ce se complac în această promiscuitate, de ce
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
personalități ale artei românești ca Tonitza, Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ressu, Dărăscu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre actul creației, despre limbaj și despre tehnici, ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
lui Rodin, Strategia lui Céline, Proust și experiența interioară, Nebunia Saint-Simon, Islamul sub voal, Montaigne, călătorul mascat, Misteriosul Voltaire, etc. - iată o înșiruire a numai câteva din titlurile care dau coerență acestui demers. Luptând cu morile de vânt, inversând decorurile, ridicând vălurile, Sollers reconstruiește statura umanismului provenit din antichitatea grecească. Și, într-adevăr, europeanul care elaborează sisteme, care demonstrează că în proiectul apropierii omului de ființă, limbajul joacă un rol determinant, care vizează mai puțin țintele sociale decât mizele existențiale ar
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
și obișnuite "întâmplări" (cam ca la noi, cu găina care naște pui vii): o femeie lovește în pământ cu o nuielușă de velniș și atunci câinii care în acea localitate erau "din moși strămoși" muți, încep să latre. Un bărbat ridică o piatră de pe țărm și o aruncă în mare: piatra era însă foarte mare și distanța la care a aruncat-o, incredibilă. Altul "simte" în clipa sciziunii un cutremur, deși nici un seismograf, nici cel mai sofisticat, nu-l percepuse. Altul
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
de esența extazului religios. Numai așa se explică faptul că numeroși poeți moderni, fără să "atace" temele convenite ale credinței, comunică un fior de natură religioasă prin sensul misterului de care sînt stăpîniți". Să observăm apropierea pozițiilor. Fără a se ridica împotriva "poeziei pure", înrudite cu extazul religios, precum, bunăoară, Paul Souday (criticul francez cu care-l asemăna E. Lovinescu), autorul Aspectelor lirice contemporane vădește, dimpotrivă, în ciuda vocației sale intelectualiste, "laice", o remarcabilă înțelegere pentru o asemenea perspectivă "de adîncime". Henry
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
gloriile scriitoricești, cine e prost la Capșa nu poate fi deștept în altă parte etc. (Camil Petrescu era dintre cei care doar lansau idei: surzenia a fost un handicap care a lucrat în favoarea lui). Orice cîrciumă sau cafenea postcomunistă e ridicată azi la rang de Capșa și orice criticastru crede că îl are pe Arghezi în el cînd se desparte de amici și se apucă de scris. Conversația de cafenea devine text critic astfel încît, citind o recenzie, de pildă, nu
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
1-14 august al publicației clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
acest nărav în ziua cînd va îmbrăca o uniformă civilă. Mai ales că angajații acestei instituții nu sînt la prima schimbare de uniformă. Mulți dintre ei au schimbat ținuta de milițian cu cea de polițist: în noua ținută și-au ridicat vile și alte acareturi, stîrnind perplexitatea presei față de fabuloasa lor capacitate de a face economii, din salariu. * Săptămîna trecută pastorul Laszlo Tokes a acuzat conducerea UDMR afirmînd că o clică a monopolizat fondurile Uniunii, citim în mai multe ziare centrale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
ne-uitare, iertare sau ne-iertare, unde sunt limitele, cum trebuie să ne comportăm ca să păstrăm o poziție de responsabilitate atît față de trecut, cît și față de prezent și de viitor. În clipa în care uităm, acel "balaur" blestemat își va ridica din nou capetele. Prin urmare nu avem voie să fim pasivi în fața unui astfel de fenomen. R. B.: Mi se pare că ceea ce se petrece în Germania, felul în care Germania își asumă cele două trecuturi totalitare de fapt, ca
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
ochiurile de geam. Se clatină. Buza îi sîngerează. Scoate dopul sticluței pe care-o ține în mînă. Se pregătește să-i arunce conținutul spre Meaume care s-a desprins de trupul gol și alb al fiicei lui Jakobsz. Meaume se ridică în picioare, sexul încă îi este vinețiu și bălos, încearcă să se lupte cu Vanlacre, înaintează, se trage într-o parte, se dă înapoi. Încercare pe cît de rizibilă pe atît de zadarnică. Logodnicul fiicei lui Jakobsz a aruncat acidul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
îi spune ea. - Ce pot să fac? - Zău, nu te vezi cum ești! Își vîră batista în mînecă. Îi spune: "Voiam să te ucidă. Acum nu mai vreau." Abia își termină vorbele, că Meaume se smulge din brațele ei. Se ridică, se îmbracă, coboară două etaje, intră în apartamentul meșterului, discută cu el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie, există și o pictură de
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
imaginilor, care șochează, nu de puține ori prin aspectul hibrid, rezultat din aglutinarea de organic și mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți în noaptea cu farurile stinse/ și trîmbiți înăbușite de cîlții umbrei/ văd pești despicați le atîrnă carnea transparentă pe frînghii/ cactușii cresc în riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
ea ca o siluetă întunecată, prea puțin diferită de rochia de pe umeraș. Nu era nici o deosebire între ceea ce era viu și ceea ce era mort. Deci asta eram într-un ochi de sticlă al Dulapului. Acum nu mai aveam decât să ridic un picior și să intru înăuntru. Am făcut-o. M-am așezat pe reclamele cu lânuri și mi-am auzit propria respirație amplificată de spațiul închis. Atunci când mintea rămâne singură cu sine însăși începe să se roage. Așa e natura
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
conflictuale "în decor casnic" (se apără familia!), la comportamente antisociale. În plus, pînă la 16 ani, copiii nu vor mai putea apărea la t.v. ca martori ai unor evenimente, ca infractori ori ca victime ale abuzurilor sexuale. Hotărîrea CNA ridică mai multe semne de întrebare. Primul este chiar acela referitor la cei care stabilesc gradul de intensitate a violenței, în funcție de care bulina roșie are în burtă indicativul A.P., 16 sau 18. Cine s-o facă? Și după ce criterii? Ce vrea
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
pe Mariana Mihuț? Pentru că este, într-adevăr, o actriță mare. Banal, nu? Pentru că este un profesionist, pînă în vîrful unghiilor, capricios, vulnerabil, deschis la tot ce înseamnă teatru de calitate, la valoare, pentru că în templul din sufletul ei există altare ridicate pentru oamenii de teatru - modele, repere, pentru că fidelitatea față de scenă este scheletul ființei sale pe care l-a umplut cu carnea voluptoasă a rolurilor. Mariana Mihuț este o alcătuire dominată de paradoxuri. Mița în De ce trag clopotele, Mitică? celebrul film
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
un război împotriva statuilor. O întreagă lume de imagini și de forme a fost dizlocată, compromisă și, finalmente, aneantizată, pentru a fi înlocuită cu alta, purtătoare a acelorași mesaje cvasitranscendente, dar stocată în alte repere iconografice. Astfel, unde altădată se ridicau statuile lui Ferdinant, Brătianu, Pache Protopopescu etc.etc., au început să prindă viață magico-simbolică monumentele impenetrabile și ostentative ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Groza etc., apostoli, cu toții, ai unei noi mitologii cu aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu Maniu al lui Mircea Spătaru, Monumentul infanteriei al lui Ion Bolborea, toate din
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
remarcabil, unic pînă acum în spațiul artei noastre contemporane, este cel realizat de Alexandru Chira în localitatea Tăușeni din jud. Cluj. În acest climat general și în acest context particular poate fi așezată și inițiativa AFDP, filiala București, de a ridica în fața Casei presei, în locul lui Lenin, o lucrare a lui Mihai Buculei. Discuțiile publice, fără precedent pînă acum, pe care le-a stîrnit acest eveniment, cer, pentru a scoate subiectul din zona amatorismului și a populismului vulgar în care el
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
Mihai Buculei. Discuțiile publice, fără precedent pînă acum, pe care le-a stîrnit acest eveniment, cer, pentru a scoate subiectul din zona amatorismului și a populismului vulgar în care el a fost adus, cîteva clarificări elementare. Prima problemă care se ridică aici privește chiar necesitatea acestui monument, cu alte cuvinte dacă el trebuie sau nu să se facă în acel loc, iar, în al doilea rînd, întrebarea este dacă proiectul lui Buculei poate funcționa și dincolo de scopul imediat al comanditarului, adică
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
hotărât ca imediat, la primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă, scot banii și când să ajung la casă vine o doamnă, mă i-a de gât, mă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
am fost curat complet și miroseam extraordinar de frumos, mi s-a dat un pachețel și am fost condus de un clovn În lojă la locul meu apoi clovnul a căzut, Împiedicându-se, i-a roșit și crescut nasul, a ridicat obiectul de care se Împiedicase și l-a arătat la public - un fulg de păsărică. De acolo am văzut spectacolul până la sfârșit bineînțeles că am fost servit cu limonadă Împreună cu orchestra. Am ieșit afară la terminare dar un domn din
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]