3,374 matches
-
care până atunci zburdau fără grijă pălesc. Deschidem la întâmplare și citim: și cuvâtul om e greșit și/ apă e greșit, speranță e greșit// rotund și pătrat/ și oblic/ (ploaia oblică/ din Olisipon)/, și cer și vânt și pom.// Nici o rimă nu stă locului.// și înțelegere e greșit și/ înțelepciune,/ cuvântul dreptate e strâmb.// Lista nu se mai termină,/ azi cuvintele sunt pe ducă// orbecăind// am nevoie de ele vii/ neparfumate/ să-mi spele/ greșeala cea cu fapta/ sau cu gândul
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
are perfectă dreptate să remarce în prefață "aerul de familie în explorarea dezinhibată a imaginarului". Ceea ce surprinde la această poetă foarte tânără este formidabila dexteritate prozodică și stilistică, naturalețea cu care comunică în formule poetice dintre cele mai diferite, de la rimele jucăușe, unele aflate în imediata vecinătate a versului popular, până la respirația amplă, majestuoasă, a poemelor în proză. Cultivată și sensibilă, Roxana Sicoe-Tirea este una dintre poetele tinerei generații căreia critica ar trebui să îi acorde o mult mai aplicată atenție
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
departe, câteva sute de kilometri, Dunărea se Înfățișează lumii ca singurul fluviu european ce curge de la vest la est, croindu-și drum pe un pământ sacru, Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să fie nuntă nuntă mare - ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În anii interbelici (1938) câteva traduceri În engleză (printre care și Luceafărul), luându-și Însă mari libertăți de interpretare textuală, cu scuza muzicalității - de fapt, combinând versul 1/2 și 3/4, și făcându-le să „sune” din coadă cu rime simple. Au urmat traducerile din timpul comunismului, realizate aproximativ Între 1960 -1975. Ele sunt influențate negativ de realitatea politică mai mult decât s-ar crede: poeții români scriau cu interdicții de tematica, ba chiar și de vocabular; Într-un climat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sau nu) veleități literare neconvingătoare În acest rol. (Judecata e retroactiva, căci la vremea respectivă - student la filologie dar fără experiență printre vorbitorii nativi - nu realizam acest lucru!). Din lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, În toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, „soluțiile” fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru vorbitorul nativ; În ultimă instanță, dând apa la moară cinicilor care Îl citează pe Robert Frost cu zâmbet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
căci la vremea respectivă - student la filologie dar fără experiență printre vorbitorii nativi - nu realizam acest lucru!). Din lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, În toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, „soluțiile” fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru vorbitorul nativ; În ultimă instanță, dând apa la moară cinicilor care Îl citează pe Robert Frost cu zâmbet În colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
puntea. striu că Amărăștii-ți sunt departe dacă vrei să-i vezi, ridică-ți fruntea! STIMATE PRIETEN la aniversarea scriitorului Ioan Barbu nu-ți zic BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe tine, poate tu mai știi, cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
puntea. striu că Amărăștii-ți sunt departe dacă vrei să-i vezi, ridică-ți fruntea! STIMATE PRIETEN la aniversarea scriitorului Ioan Barbu nu-ți zic BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe tine, poate tu mai știi, cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie o poezie patriotică cu asistența călăuzitoare a unui adult: "Zi o rimă la partid iubit" "Sunt fericit". Cătălin Mitulescu nu lasă nimic să devină tragic, fatal, printr-o reconversie magică a actului crud în farsă, o farsă din care nu lipsesc gesturile autentice, pregătirile pentru fuga în Occident, încercările de sinucidere ale
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
iubite, sau simple trecătoare, urmează rețeta avangardei: o schiță, un crochiu, fără forme, fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
învenină/ creastă,/ ochi/ și carne,/ carnea-i prea cupidă,/ prea de tot velină,/ dintre sîni și coapse (că,/ altfel, nu-i cu cale!),/ carnea care toapsecă/ măduvile tale, -/ amin." Filadelful, depărtat strămoș acvatic, e pus într-o poezie care combină rime și ritmuri eminesciene cu armonii matematice: Cît mai fi-vei, în sodomul/ apei, neam cu omul,/ dulfe,/ pește glasnic și neorb, - / dă, tu, curs chemărilor/ noastre, cînd afund ne sorb/ ochiurile mărilor!" La fel, de citit - și de citat integral
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
Constantin Țoiu Nomenclatura pârliților. Rime în premieră absolută. }iganii continuă să se bată orbește. Bătaie neagră, homerică... Să desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
ARTZI” (Tel Aviv, 2005). Este un poet minunat, care scrie despre sine următoarele: “Nu numai ca să mă includ în modernitate, încerc și eu versul alb - liber, și îmi cer scuze că pe ici, pe colo, mai “păcătuiesc” strecurând ritm și rimă. Lipsită de ritm și rimă, poezia - mi pare o vioară, chiar Stradivarius poate, dar văduvită de coarde, NU SUNĂ! Împărtășesc ideile estetice ale lui Ion Vinea.” (Scriitori de limbă română din Israel - generația contemporană, biblio grafie întocmită de Emanuel Aczel
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
un poet minunat, care scrie despre sine următoarele: “Nu numai ca să mă includ în modernitate, încerc și eu versul alb - liber, și îmi cer scuze că pe ici, pe colo, mai “păcătuiesc” strecurând ritm și rimă. Lipsită de ritm și rimă, poezia - mi pare o vioară, chiar Stradivarius poate, dar văduvită de coarde, NU SUNĂ! Împărtășesc ideile estetice ale lui Ion Vinea.” (Scriitori de limbă română din Israel - generația contemporană, biblio grafie întocmită de Emanuel Aczel, ed. Hasefer, București, 2003) Maestrul
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
judecați aicea în Banat!“ Muză: Revoluția De la Balconul Operei răsunau, des, rugăciuni, colinde, imnuri care să invoce grația divină, versuri. Coșbuc, Goga, Alecsandri, Eminescu au fost „poeții revoluției“. Dar și timișorenii înșiși s-au încumetat să-și spună gândurile în rimă. Sunt poezii-pamflet, cum ar fi cea în care ne sunt descriși conducătorii vremii: „Țesătoarea și cizmarul,/ Au avut noroc cu carul/Ea născută la Petrești îmbrăcată-n ie/A ajuns la București doctor în chimie,/El născut la Scornicești reparând
Agenda2004-51-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283166_a_284495]
-
ferește de "eroziunea de conștiință" cu ajutorul parfumului de levănțică, scrie scrisori unei "frumoase ursoaice naturale", arătînd veleități scriitoricești, rezolvă cazuri de competență juridică privind un conflict dintre Vulpe și Cocoș, conduce o interesantă ședință de cenaclu și face versuri pe rime date, dovedind încă o dată că "viața e complexă în totalitatea ei chiar și cînd hibernezi"; cei din jur se pătrund și ei de atmosfera încărcată pînă la refuz de fulgerele vieții spirituale: Bursucul este, s-a văzut, ultimul filosof agnostic
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
vieții sale însăși. Găsind acel nestemat al interferentei poeziei culte cu aceea populară el copiază în Cartea cântecelor. 99 de cântece de dor și jale scrise de poeții noștri moderni și contemporani. Transcrie totodată 76 de poezii ale căror ritm, rimă și conținut păstrează ceva din incantația versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi, de Credință și de Copil. Descoperirea Helladei și a artei grecești a fost un eveniment capital în viața
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
etranjeră, în slujba căreia aș fi. - Oltean, de altfel, sunt pe sfert, mama născându-se la Mannheim (cu un cuvînt joycian: Mamannheim!), din alsacieni și levantini. - Dupa simpleroze și tautofonii au venit holorimele, care pot fi considerate un fel de "rime totale". Ce metempsihoza poetica ar putea urma după holorime? Ne recomandați " Un castel în Spania pentru Annia" și "Caragialeta", volume anunțate la Editură Brumar? - Dupa Holorime, logic vorbind, nimic. Cronologic, însă, poate urma orice: Un castel în Spania... că și
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
se încăierează, transhumanțăm, sperez, borțoasă mică, hoit a-ntâia". (p. 44) În acest sens ar mai fi de semnalat caracterul aparent hibrid al multor pagini scrise după uzanțele grafice ale convenției prozastice, pagini compacte în care regăsim totuși preocuparea pentru rimă, ca și nota de subsol de la pagina 9: "poemul acesta închipuiți-vă că e scris în 365 de limbi și citiți-l ca atare." Nu mai este nevoie să stăruim asupra accentelor ironice și autoironice care fac ca multe dintre
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
spus, volumul este inegal. Pe lîngă poeziile scurte care se subordonează unei formule a conciziei, a "tăcerii", în care cuvintele umblă fără podoabe, "în pielea goală", întîlnim și poezii mai lungi cu o morală explicită, chiar scrise cu ritm și rimă, apropiate de exercițiul facil al versificației, cum este această Cît încă e timp, închinată copiilor săi, temă predilectă a autorului alături de cîteva clasice: iubirea, moartea, singurătatea, rostul poetului etc. - "Răsfoiți printre amintirile ce mai sunt/ Poate veți găsi despre mine
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
în jurul tău pînă cînd totul/ devine o banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții// Evul mediu dăinuie în văgăunile verbului/ știu, nu-i cîntec acesta/ iertați-mă că nu scriu în vechile dulci rime/ că ies în fața voastră din mîlul odăii ca/ un nufăr/ sau ca un trăsnet înflorit/ orice privire îi poate fi balta/ tîrziu într-o cafenea în fața paharului/ privindu-l îndelung/ pînă cînd eu însumi sînt una cu// lichidul amar din
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]