903 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > POEM TÂRZIU Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am să scriu cu o mână de gheață Un poem ca un fum risipit, Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și
POEM TÂRZIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1466489033.html [Corola-blog/BlogPost/375377_a_376706]
-
poeți. -Există în unii ziariști o răutate atavică.De această boală nu pot scăpa prin educație,fiindcă frustrarea de care suferă nu poate umple lipsa de inactivitate și talent. -...Poetul e un răsfățat al închipuirii lui,un nabab și un risipito de lucruri mărunte,spune Mihai Gafița în Flautul lui Marsias.Acceptăm poziția regretatului critic numai dacă Poezia i-ar aduce un venit Poetului,măcar pentru supraviețuire,altfel poetul este o victimă a sărăpciei și a închipuirii omului ce privește din
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ SĂ NU RĂTĂCEASCŞ-7 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Metafore_ce_tin_de_mana_sa_nu_rata_al_florin_tene_1327676038.html [Corola-blog/BlogPost/362276_a_363605]
-
insucceselor noastre din prezent e dezbinarea. Apoi trădarea; am avut în istorie aproape permanent parte de conducători turcofili, habsburgofili, rusofili, simțindu-ne mereu încolțiți și în parte pervertiți de imperiile „limitrofe”... Atâta timp cât cei ce constituie fruntea țării vor fi aiurea risipiți și neuniți în ideea progresului sociouman și de neam, cât vor trage jeratic doar la turta lor, vom continua să fim restanțieri în istorie, ne vom bălăci la o margine a civilizației, devenind un fel de boschetari ai Europei... Încă
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1483881224.html [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
care au dăinuit între mine și titularii epistolelor, chiar de va stârni cuiva interesul să se aplece peste acele rânduri, nu va putea cuprinde focul care a întreținut prieteniile noastre. La picioarele mele se ridica un morman de file rupte, risipite, vieți autentice mărturisite în scris și traversate în perioade diferite. Oameni așezați la scris în momente cruciale, în suferințe nemărturisite, în bucurii neîmplinite, iluzii, dragoste, izbânzi și-atâtea dezamăgiri mărturisite cu subtilitate și precauție. Prindeam cuvintele răzlețite de viață și
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Oameni așezați la scris în momente cruciale, în suferințe nemărturisite, în bucurii neîmplinite, iluzii, dragoste, izbânzi și-atâtea dezamăgiri mărturisite cu subtilitate și precauție. Prindeam cuvintele răzlețite de viață și răvășite prin mormanul masacrat al hârtiilor disparate, împrăștiate ca flori risipite din care se desprindea mereu o altă petală veștejită, ca un parfum de viață terminată. Am purtat cutia pe brațe, cu simțământul că îmbrățișam coșciugul cu morții dragi și cu acest gând i-am condus pe ultimul drum în pasul
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
a mămucilor și tătucilor surogat”. Mai vorbește și de “verdictul primului ministru (Petre Roman-n.m.) asupra industriei românești ca fiind un “morman de fiare vech” ce trebuia lichidat”, ce a constituit semnalul (așadar, “măcel economic-financiar premeditat”) la: luați, furați, risipiți . Totul cu complicitatea guvernelor, “indiferent de natura lor” “în mutuală înțelegere, să guverneze cu orice preț, salvându-se reciproc la fiecare 4 ani”. Totul sub deviza istorică “dacă nu acuma, atunci când, dacă nu noi, atunci cine?”. Etc., etc. În “Al
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1398272356.html [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
o margareta din care rup petale Chiar eu ning oare? Și iarna sunt frumoasă, îmi spui, stii De ce nu mă tem de moarte? Am un singur zbor Ferecat în cuvinte. E prima oară când pot să mă înalt în jos Risipita printre fulgi. Pe obrazul tău a înghețat o lacrima Acolo patinez cu zeii Pe umărul tău stâng s-au făcut pârtie Suișuri și coborâșuri înspre inima Îngerii au deschis sezonul de schi. Mi-ai promis un sărut Pune-l sub
VREAU SĂ NING de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1451032588.html [Corola-blog/BlogPost/370382_a_371711]
-
dezvoltăm întrucâtva contextul, pentru a vedea cât de întemeiat a fost protestul. Mai întâi, iată motivația guvernului, privitoare la gestul său, vis-a-vis de ICR: pentru simplul fapt legitim și logic că Institutul Cultural Român „păstorește” românii din diaspora, adică pe risipiții în lume ai poporului român din Țara Românească și nu pe supușii președintelui său episodic, acest Institut trebuie să fie îndrumat, controlat și sprijinit de Parlamentul României, neintermediat de nici un alt interes privat! Ei, faptul acesta n-a convenit actorilor
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_elitele_cu_papion_versu_alexandru_oblu_1341925829.html [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum, Dar aspre răni în suflet
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape,Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum,Dar aspre răni în suflet
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lasă prinși în ghearele ei,căzând neputincioșiîn inima tăcerii.În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. Am să scriu cu o mână de gheață Un poem ca un fum risipit, Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir / lângă mare. Devastate, / pietrele dăinuiau / în aerul cald. / Dăinuiau, tăcute, / șterse. Au naufragiat / în lumină. Le-ai văzut / rezistând, încă, asemenea astrelor. / Soarele / Ștersese numele / risipite, sub cer, / în lumina flăcării”. Un poet foarte interesant. Un altul, Elkin Restrepo, - precizează traducătorul - “poet, prozator și desenator, s-a născut la Medellín, Columbia, în 1942. În 1968 a câștigat Premiul Național de Poezie Vanguardia cu volumul său Bla
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/A_sti_sa_descifrezi_cu_inima_ganduri_si_sentimente_cronica_la_vol_eugen_dorcescu_talmaciri_.html [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
-n desișu-i, Ci nu în uscăciunea-i ne vom pierde... La fel și-n legi de stat, în stufărișu-i: Se-ngroașă și corpuția e verde... 13. Junctis viribus (Unirea face forța) Dintotdeauna pentru totdeauna, Un neam cu fii și fiice risipite, E mai puternic, mai semeț când una Și veche îi este limba, mai unit e! 14. Amicus certus in re incerta cernitur (Prietenul bun la nevoie se cunoaște) Ci drept e: încă-i mare trebuință De-un aliat nerisipit în
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI...! CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA UMANITĂŢII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1405195219.html [Corola-blog/BlogPost/349220_a_350549]
-
m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste piept lăsată. În jur cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea mea despre ”a fost odată ...” Adoarme
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1481953179.html [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
sapă,îl trec parcă prin cantare și prețul plătit îl știe doar vântul Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământa aceasta țină știind să îndrăgească tunetul, care pe altii spăimânta Dăruirea lor, cometă arzând pulsatila risipită-n câmpie, reincarnata în mac înhamă raiul la a țarii grădină leagănul carpatic al strămoșului dac Din ce au, se mulțumesc cu un strop lor le aparține aici statornicia nu-i cumperi cu marfă din shop ei sunt cei ce
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dacia_regasita_elena_armenescu_1341582812.html [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
o discuție calmă, nelimitată de timp, simțea cum secundele se scurg fără să-și găsească cuvintele potrivite. O urmărea cu o privire mută, mai grăitoare decât un discurs bine pregătit, fără să-și poată descleșta gura, conștientă de fiecare minut risipit: - Noi așteptăm de la tine nepoți, ești unica noastră bucurie, ai rămas mândria noastră și nu mai ai douăzeci de ani ca să nu gândești lucrurile în miezul lor. Ai toate calitățile ca să fericești un bărbat! În urechile Aialei stăruia acum glasul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. 2-Turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă în zbor dezarticulat cu aripi risipite. Bolnav pasărea sapă în cercul înfierbântat al aerului otrăvit, se rup cuvintele pământului care frânge cerul rănit în compasul incandescent. Inimi planează și se strivesc de betonul încins tremură carnea lăsată să curgă cu izvor tăcut se împlinește destinul plecării
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1412233004.html [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
care străbate aproape toate poeziile lui. La el “toamna alunecă pe frunze,/ un gotic târziu printre raze difuze, /feștilele ard printe brazi și rozele moarte cad la pământ...” ...“ dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre, răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,...” “toamna cade în pahare/...bate vânt, lacrima pică,/plânge inima amară, după câte-o veronică/ până pe la primăvară.” Toamna străbate ca o obsesie poezia lui: “ de-atâta toamnă/ îmi vine să mă-mbăt,/să prind la fluturi orbi, /loviți
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
adolescență goală, ivită și trecută ca roua de dimineață într-o zi caniculară. Pe colțurile foilor, însemnări prescurtate ce mă pregăteau de ieșirea de pe o scenă asediată de neliniști. Am devenit o femeie prudentă în dreptul inimii, o listă de nume risipite, în care mă refugiez doar la nevoie. --------------------------------------------------------- GÎFU Daniela, născută la 10 ianuarie 1973, în orașul Bârlad, Vaslui, România. Stabilită în Cluj-Napoca. Studii: Facultatea de Fizică a Universității „A.I. Cuza” din Iași (UAIC) - 1997; Master în Comunicare și Relații Publice
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_gifu_1426419121.html [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
cu amabilitate. Iar pe o masă dintr-o cofetărie din centru am scris poezia de mai jos: Dimineață după dimineață Orașul mestecă gânditor străzile ce păstrează urma călcâiului tău. Guguștucii vin la ferestre ciugulind cea mai rămas după atâtea gânduri risipite ... doi nuci joacă tenis cu semințele în spatele curții îmbâcsită cu iluzii stau după ușa dimineții ca motanul ce-și pândește pasărea și mă simt gardianul care și-a uitat zâmbetul dincolo de gratii dimineață după dimineață zidesc în central orașului catedrale
TIMIŞOARA, ORAŞUL MULTICULTURAL ŞI LIANTUL CONVIEŢUIRII PAŞNICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407731823.html [Corola-blog/BlogPost/349406_a_350735]
-
a redevenit liderul națiunii. Bărbații, femeile uitate nu vor mai fi uitați de aici încolo. Ați venit cu miile de a face parte din acest moment istoric, moment pe care omenirea nu l-a mai trăit. - Vorbim de fabrici părăginite, risipite, un sistem de educație plin de resurse financiare, dar care ne privează tinerii de adevărata pregătire, nu mai vorbesc de drogurile care au furat prea multe vieți, răpindu-le posibilitățile. Acest carnagiu se oprește acum și aici. Suntem o națiune
DONALD TRUMP, primul discurs de președinte al SUA- LIVE TEXT by Vladimir Neagu () [Corola-website/Journalistic/104172_a_105464]
-
Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului aplec eternitatea spre tine, iubito, copil suav al dragostei dintâi, aș vrea să-ntind mâna prin vreme să te -alint frumos, să te mângâi. avem trecutu-n față și visul risipit, văpăile ș-au stins misterul, dragă, se-ntoarce amintirea insipid, cu chipul și făptura ta întreagă. mi-e dor de trupul tău trandafiriu, obrazul tău ca merele de toamnă și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu, și gura ta de
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Aplec_eternitatea_c_tre_tine_ion_ionescu_bucovu_1344324605.html [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Copacul inimii tale,e-o împletire de frunze nedeslușite culori de vară și toamnă ,înghețate sau împietrite cad de nicăieri sentimente,ploi reci și învechite cad lacrimi de iubire,petale de flori risipite. La poala sunt spinii vieții și ierburi demult încâlcite cerul e o imensitate de stele zugrăvite raze de viață de nicăieri venite susțin o fascinație a lumii nedefinite! Te-ntorci un curcubeu în ape tulburi ,pe mari nesfârșite în ceață
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1491852947.html [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
Versuri > Ipostaze > IARNĂ TRISTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului o mare de șesuri fardată de cețuri văzut-am pe cale nămeți impozanți ca niște amanți se-așează pe vale copaci risipiți de frunze goliți se-nchină agale o cioară pătează zăpezi ce pictează câmpiile goale ici-colo prin case lumini somnoroase și fum rotocoale doar gările triste mai cată-n batiste saluturi formale tablou autist sumbru și trist ca vorbele goale o
IARNĂ TRISTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422082678.html [Corola-blog/BlogPost/384559_a_385888]