899 matches
-
își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care i-am putea umfla însemnătatea operei. Autor eclectic și risipit, aflat mereu în afara părții consacrate a culturii pariziene, Bataille atrage prin neconformismul preocupărilor, dar nu prin profunzimea lor. E genul de autor a cărui operă nu poate da naștere tematicii unui curs academic: Bataille e atît de heteroclit încît nu
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
Nobel (1975), Montale renunță la structurile articulate tematic, oferind culegeri în formă de note de jurnal, fragmente și diverse, titlurile acestora fiind pe măsură: „Jurnal din ’71 și din ’72” (1973), „Caiet pe patru ani” (1977), „Alte versuri și poezii risipite” (1981). Între „trâmbițele de aur ale solarității” Mediteranei și poezia ultimilor ani în formă de epitaf, sentențe, stoice mesaje exorciste, s-a scurs o viață de om. Concluzia: de vreme ce limbajul este doar pe jumătate zeu și nu aduce mântuirea fiindcă
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
niște umbre, umbre de zăvozi. Din loc în loc se opreau, amușinau, ascultau, apoi înaintau iar mai departe, mai departe... Pe cornișa pe care stătuseră aseară, în zăpada bătătorită rămase o baltă mare de sânge. Ici-colo câte-un smoc de blană, risipit. Blană de lup. Câțiva pași mai încolo, rostogolit de propria greutate, zăcea un cap uriaș de lup, un cap smuls. Maxilarul i se înfipsese în zăpadă, botul imens era căscat, de parc-ar mai fi vrut să muște. Ochii sticloși
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
trebuie, ca să facem operația. Între timp, starea sa se degradează, se pierde momentul optim de intervenție, când el ar avea cele mai mari șanse, iar costurile ar fi minime. Dar dacă vin 20 de pacienți, odată? -Se face risipă? -Sunt risipite resursele, dar și șansele oamenilor. Înainte vreme, după un accident, omul murea pe drum, până la spital. Am investit enorm în elicoptere, în ambulanțe performanțe, dotate cu sisteme de suport a vietii care fac posibil ca pacientul să ajungă viu la
Beuran: Noi nu puteam ce au făcut medicii din Muntenegru. Putem spune ”Bine că nu s-a întâmplat la noi” by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/61543_a_62868]
-
apărut în 1928 la Neochori, rod al sîrguințelor lui Eleni care se simțea ca un păianjen fără picioare (metafora textualistă este flagrantă). Această infirmitate imaginară este compensată prin antrenarea în activitatea de elaborare a enciclopediei a mai multor vechi prietene, risipite și ele în cele patru colțuri ale lumii, doamne cultivate, în vîrstă (comparabile cu niște Parce), intrate în posesia poveștilor de viață ale mai multor greci emigrați. Sub denumirea de „Slujitoare ale muzei Clio”, autoarele se concentrează în cele din
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
fabrici din funingine de cărbuni Pe genele mele tristețea negrului urșinic Văzul înrăirii lor cârpește indolent, În cerul gri hârcâind supărat. Aburi turmentându-se, sfărâmând uși putregăioase, Încleștară albi-surii bicepși de oțel, Giuvaiergii ceasuri montând minuțios. A fabricii înmiit-vorbitoare voci risipiți-vă. Clipind, se fâstâci la poartă electricitatea, Oboseala cu ziua sură cochetându-și-o, Zile și nopți întregi audiența la majestatea sa, Excepționalul dintre excepționalii Medici. (1913?) Serghei NELDIHEN (1891-1942) * * * ... Femeile păpuși dedouăorijumate arșine, hohotitoare, bolovănoasocorporale, buzemoi, limpedeochi, purtând fel
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
I se spune Mizzy, de la Mistake, Greșeală, căci a fost conceput la o vârstă înaintată, când până și cea mai mică dintre fetele Taylor era deja adolescentă. Tânăr, frumos (o frumusețe tipică pentru Evul Mediu, ni se spune), inteligent dar risipit și (fost?) dependent de droguri, a fost întotdeauna considerat oaia neagră a familiei. Urmează să sosească la New York după o călătorie făcută în Japonia unde ar fi trebuit să descopere sensul vieții uitându-se la niște pietre într-o grădină
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
de-ntuneric/ Pe râul sânt ce curge-n valea mare/ Care-i grădina cea din codri vechi/ A lui Miradoniz. - Insule sfinte/ Se nalță-n el ca scorburi de tămâie,/ Ca flori de aur, de smarald - cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie a-nfloririi lor,/ Vântul le mână, văluros le nalță,/ De flori troiene în loc de
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
nu le mai controlează alcătuiesc esența ambelor personaje. Obsedați de femei (în poemul lui Eliot, refrenul "In the room, the women come and go / Talking of Michelangelo" sfâșie ca un pumnal mătasea moale a autocompătimirii), ei simt presiunea vieții deja risipite, redusă la gestul ridicol, de a-și proteja oasele scurtate de trecerea vremii de efectele ploii ("I grow old... I grow old.../ I shall wear the bottoms of my trousers rolled"), pentru a se autostigmatiza, finalmente, în portretul subaltern al
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
atenția un articol destul de lung și bine documentat semnat de Loredana Opariuc, universitară din Iași, despre revista Albatros. O publicație bilunară efemeră, doar șapte numere apărute, primul în martie 1941, va aduna totuși nume semnificative din „generația războiului", o generație risipită („împrăștiată" scria Marin Preda), termen mai exact decît „amînată", pentru că destinul reprezentanților ei a fost foarte diferit. Ceea ce fascinează cititorul de azi la generația războiului este în opinia mea potențialul membrilor ei, valorificat parțial sau deloc, din motive istorice, valoarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
actuală, mult mai populară decât în cel catolic sau protestant, cercetările asupra legendei ei hagiografice sunt cvasi-inexistente. Motiv pentru care Gabriel Mihăilescu procedează, în capitolul IV (Versiunile românești), în primul rând la un demers de sistematizare a noianului de informații risipite, uneori contradictorii, ulterior identificând în manuscrisele românești 5 variante tipologice „lungi" și 3 „scurte". Repet, tipologia propusă de cercetător se bazează pe poetica legendei, nu pe criterii istoriografice (origine, datare, filiațiuni etc.). Sistematizarea sa este cu atât mai binevenită, cu
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
propagandei de a fixa spiritul și sensibilitatea într-o convenție, de a-și subordonă integral viața. Formele contestatare nu sunt programatice, fac parte dintr-o rezistență organică a viului în fața artificiului omogenizator și mortificant. Ceea ce este aici neînsemnat, aceste vieți risipite, destine mărunte nu se lasă apropriate, jocul de cărți își reia cursul asemeni respirației arhaice a transhumantei. Alte „caravane" se anunță, jocul continuă etern la acea margine de lume, și doar pe nesimțite jucătorii se schimbă.
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Doina Ruști În Târgul de Carte de la Leipzig se intră printr-o poartă de sticlă, risipită ca un evantai. Luminos si acoperit de o cupolă de spumă, spațiul Târgului arată ca o cutie de diamant, în care cresc în sir portocali si mese cochete, căci prima hală este destinată cu precădere cafenelelor si micilor restaurante. În
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
și moarte, deopotrivă, o presupun, și implicarea rituală a comunității, care li se atribuie. „Vorbele și iscodirile lucraseră cu hărnicie” așa încât, la sfârșit, din veștile împrăștiate se poate încropi o poveste. Răscumpărând, cum ar face-o cu bani potriviți, rosturile risipite ale lumii. Dacă în Miorița rânduiala era să nu se știe, mai ales de către cei apropiați, și întâmplările să rămână pierdute într-o ordine care nu are să-i mai dea vreo socoteală celei pământești, ambiția Vitoriei e tocmai să se
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
de intervenția dumneavoastră pentru a face un apel la românii din afara frontierelor în general, nu numai la cei din Șerbia, să stea uniți pentru a-și putea valorifica drepturile de minoritari într-o țară democratică. Cu cat vor fi mai risipiți, cu atat vor avea resurse mai putine și cu atât vocea lor va fi mai slabă", a spus Băsescu, informează . Șeful statului i-a îndemnat pe românii din Șerbia, cu care a avut o întâlnire, marți, la Belgrad, să fie
Băsescu către românii din Serbia: Fiţi uniţi, să fiţi reprezentaţi () [Corola-journal/Journalistic/47051_a_48376]
-
mai sunt divergente? „Era un fapt: provincia imperială apuseană care era patria șvabilor, rămăsese în urmă definitiv, pentru cei născuți aici, mai ales. Dincoace la sosire, era vastitatea amețitoare unde nimic nu semăna cu ce știau și ce visau. Cătune risipite ici, colo cu câteva case mici, parcă îngropate în pământ sub cerul străin și el pe care se fugăreau nori albi, iar noaptea se aprindeau alte stele decât cele știute dincolo. Altfel de azur, mai adânc, iarbă până la brâu și
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
nu poate fi depășit nici sub amenințarea pieirii. Oblomov nu muncește fiindcă nu are nevoie. El e bogat și stătut. A învățat să se complacă în a nu se da jos din pat întreaga zi. Pericolul de a-și vedea risipită averea de care nu se ocupă îl lasă nepăsător. S-a deprins dintotdeauna să nu miște un deget pentru nimic în lume, încât aproape a uitat la ce sunt bune mâinile. Această a doua concepție despre lene pretinde o stare
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
se poate greși. Supralicitând sau, dimpotrivă, subevaluând. Dar, de gafat, nu se prea poate gafa.) Cronica literară e, până la urmă, o chestiune de selecție. Vulgata e următoarea: din cincizeci și două de săptămâni, câte are un an, nici una nu trebuie risipită. Cu alte cuvinte, din cincizeci și două de cronici, nici uneia nu-i este îngăduit să fie susceptibilă. Dar de ce atâta prudență, în definitiv? Când, cu mai puțin de un deceniu în urmă, comentatorii en titre, de la România literară și nu
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
forme. Numai ambalaje. Cât de autonom și de interșanjabil e conținutul, se vede din reluarea câtorva eșantioane din Prolog (p. 16) în Marele șah (p. 198). Viziuni egal de interesante se găsesc, tot atât de numeroase, și în epistole, și în amintirile risipite vag, mergând de la copilărie și până dincolo de anii de facultate. Realitatea ca atare, cu și fără majusculă, e subminată din toate părțile. La acest nivel empatic, despre FEM s-ar putea afirma aproape orice. Dar lectura, atunci, n-ar mai
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
și în puțină măsură, cunoștință, îngăduie-mi să-ți retransmit nu numai recunoștința pentru amicalele dșumițtale gesturi față de mine, dar și încredințarea că anii, nenumărați, pe care i-ai consacrat Uniunii și trebilor scriitoricești îți vor fi, odată viesparul furiilor risipit, recunoscuți cu asupra de măsură 5. Cu cele mai bune urări de sănătate și voie bună, al d[umi]tale, Perpessicius * [București, 3 noiembrie 1967] Academician Mihai Beniuc, Mă asociez din toată inima sărbătoririi pe care Uniunea Scriitorilor și Academia
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
a frecventa biserica (cei care nu părăseau biserica nu puteau urca în ierarhia socială, neputînd face studii superioare sau negăsind loc de muncă), și în fine ridicarea zidului Berlinului în 1961, cu fuga celor doi copii în RFG. Cu familia risipită și cu căsnicie pe cale de ruptură, Gauck rămîne în RDG și treptat își creează renumele unui luptător pe cît de intransigent, pe atît de moderat. Nu provoacă autoritățile, dar nici nu se gudură pe lîngă ele. Nu face concesii, dar
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
nici eu nu sunt de acord, sau nu pînă la capăt). Însă cei care, vexați de opțiunile scriitorului, vor găsi în ele un motiv pentru a-i bagateliza literatura, merită compătimiți pentru ceea ce refuză: sunt pagini de mari frumuseți „răsăritene”, risipite nonșalant de un „florar” extatic și sufletist (impresionante apar, îndeosebi, secvențele despre mirajul ninsorii, unde regăsim - intactă - vraja unei cărți pentru copii din urmă cu cîteva decenii: Caii albi din orașul București ). Ar fi, cred, oportună o editare unificată a
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
autonomiei". Ea a adăugat că "Guvernul Ungariei sprijină intențiile de autonomie ale comunităților maghiare de peste hotare, dar că el nu poate acționa în locul acestora. Strategiile aferente autonomiei trebuie să fie elaborate de comunitățile respective, iar temerile legate de autonomie trebuiesc risipite". 2013, anul autonomiei Toro T. Tibor, președintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), consideră că în spatele CNMT se află doi ani dificili. Asta după ce, la ultima Adunare a Delegaților a înființat PPMT "în ideea că posibilitățile (politice) civice nu sunt
Oficiali din Ungaria și Laszlo Tokes cer protectorat asupra Transilvaniei și oprirea investiției la Roșia Montană by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34773_a_36098]
-
intuiești rețeta reportericească, a cărei intenție de senzațional face ca fizicienii să trăiască suspansuri trase de păr, care nu există decît în mintea lui Panek, începi să citești fragmentele în zigzag, sărind peste anecdota găunoasă și căutînd ideile cosmologice, așa risipite cum sînt în avalanșa de amănunte oțioase. Nereușita volumului stă în inadecvarea minții autorului la subtilitatea nuanțelor pe care e chemat să le explice, Panek comentînd controversele fizicienilor ca pe fazele unui meci de baseball. O carte de popularizare al
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
Pillat a fost și aceea de a-i fi fost cumnat. Fratele Nicu a venit să-l viziteze la Washington în 1980. Privesc o ultimă fotografie a lor împreună. Mihai Fărcășanu stă cufundat în fotel și toată ființa lui pare risipită, abandonată. Are privirea pierdută și viața pare pentru el a fi o formalitate îndeplinită cu greu. Expresia de pe chipul lui Nicu Fărcășanu este aceea a unui învingător.
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]