5,274 matches
-
cere mantra oferită de Teodor. Liza Swift este arheolog, ajunge în China ca să descifreze mesajul armatei de teracotă, împărtășește cu soțul ei explorarea literei Shin, mărturiile din Evanghelii, rostul hranei, semnele onirice. Romanul este un palimpsest al mitologiei culturale, al riturilor și vârstelor literaturii. Descrierea magazinului parizian Cartier lasă loc unei relatări a carnavalului de la Veneția, cu spectacolul comediei dell'arte, dedesubtul căruia se află alt spectacol baroc al "iluminațiilor", prin inserția unor fragmente dintr-o scriere autentică a lui Vencloviș
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
magazinului parizian Cartier lasă loc unei relatări a carnavalului de la Veneția, cu spectacolul comediei dell'arte, dedesubtul căruia se află alt spectacol baroc al "iluminațiilor", prin inserția unor fragmente dintr-o scriere autentică a lui Vencloviș. Reminiscențe păgâne apar în rituri ca măsurarea fericirii cu ajutorul cântarului din Pompei, îngroparea amintirilor prin transferul între sânge omenesc și seva cucutei. Memorabilă este interpretarea celor două tablouri Bunavestire ale lui Leonardo da Vinci și Tintoretto: opoziția planurilor, muzicalitatea din numele pictorilor. Milorad Paviș se
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
1995: 363) Doliul este un ceremonial moștenit și, prin urmare, el respectă un anumit protocol. E un teatru jucat însă cu o implicare fizică totală, deși "în general nu există nici un raport între sentimentele resimțite și gesturile executate de actorii ritului." În numeroase exemple surprinse de etnologi, "în chiar momentul când li se adresează cuvântul pentru a-i întreține despre lucruri obișnuite, se întâmplă adesea să-și schimbe deîndată expresia și tonul, căpătând un aer surâzător, și încep să vorbească cât
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
care ne animă -, dar mai greu de explicat sunt ordaliile la care se supun îndoliații. Rezultă, din mărturiile cele mai vechi care au putut fi adunate, că există o componentă pioasă a doliului, dar și una, i-am spune, mascohistă. Ritul îi cere îndoliatului primitiv să suporte cumplite dureri fizice, să își asume corporal, nu doar mintal, durerea pierderii. E o participare mai mult decât activă, e împingerea în zona paroxismului a suferinței provocate de moartea cuiva apropiat. Pe bună dreptate
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
pozitiv, există și un aspect prin care li se aseamănă; și el este alcătuit din ceremonii colective care determină o stare de efervescență a participanților. Sentimentele surescitate sunt diferite; dar surescitarea este aceeași. Se poate prin urmare presupune că explicația riturilor vesele este susceptibilă de a se aplica riturilor triste, cu condiția ca termenii să fie transpuși dintr-o situație în cealaltă." (Durkheim, 1995: 365). Doliul se întrevede a fi, chiar bazându-ne pe aceste câteva exemple, un rit indus de
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
se aseamănă; și el este alcătuit din ceremonii colective care determină o stare de efervescență a participanților. Sentimentele surescitate sunt diferite; dar surescitarea este aceeași. Se poate prin urmare presupune că explicația riturilor vesele este susceptibilă de a se aplica riturilor triste, cu condiția ca termenii să fie transpuși dintr-o situație în cealaltă." (Durkheim, 1995: 365). Doliul se întrevede a fi, chiar bazându-ne pe aceste câteva exemple, un rit indus de societate. Extrema sa formalizare, statuarea pedepselor și consecințele
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
că explicația riturilor vesele este susceptibilă de a se aplica riturilor triste, cu condiția ca termenii să fie transpuși dintr-o situație în cealaltă." (Durkheim, 1995: 365). Doliul se întrevede a fi, chiar bazându-ne pe aceste câteva exemple, un rit indus de societate. Extrema sa formalizare, statuarea pedepselor și consecințele nefaste pentru cel ce se sustrage îndatoririi vorbesc despre profundul impact social al doliului. Nu e o exagerare să-l considerăm ca făcând parte în mai mare măsură dintre ceremoniile
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
despre istorie la feminin, de Dan Horia Mazilu.) Credințele legate de doliu sunt parte a unui sistem de gândire coerent ce depășește pragmatismul plin de sugestii al societăților tradiționale, contribuind la conturarea unei veritabile metafizici a existenței: Nu numai că riturile doliului determină unele din caracteristicile secundare ale sufletului, dar ele nu sunt, poate, străine de ideea că acesta supraviețuiește trupului. Pentru a putea înțelege practicile cărora li se supune la moartea unei rude, omul este obligat să creadă că ele
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
stranii - Costea Nebunul, Andrei Mortu, Duda Cruda etc.i - a căror biografie fabuloasă a ajuns, la rându-i, în punctul terminus. Obiceiurile sau practicile magice prezente în nuvele și în roman sunt ,,rezumate" în aceste poeme. Găsim aici referiri la riturile meteorologice specific românești în Duda Cruda și în Caloienii, la obiceiul răpirii fetelor în alergările de cai prefigurat în Lunca vrăbiilor sau la învestirea cu potențial magic a unor obiecte în Orz pe vatră în noaptea Anului Nou sau cântec
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Mircea Mihăieș Van Gennep desenează, de fapt, modelul extensiv al doliului. Acest corsi e ricorsi existențial nu e de întâlnit decât în societățile tradiționale. În modernitate, aplecată spre simplificarea agresivă, riturile au devenit simboluri hieratice, a căror încifrare e depășită doar de șocanta lor precaritate. Pentru etnologi și folcloriști, accentul cade îndeosebi asupra reflexelor comunitare, asupra cerințelor doliului extinse la nivelul rudelor sau al comunității în ansamblul său. Van Gennep consideră
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
însă felul în care se produce agregarea "societății speciale" își are originea în exercițiul comunităților primitive. Există o "matrice stilistică" asemănătoare și o semnificație derivată din nicicând pe deplin uitatele modele mentale originare. Ele sunt formule spontane de constituire a riturilor, de funcționare și de supraviețuire a lor. Elementul coagulant îl constituie durerea, regretul, nostalgia după cel dispărut. Când poziția socială a decedatului e una importantă, când moartea lui afectează o comunitate întreagă, doliul devine un eveniment oficial, care iese din
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
produce o dislocare tragică, o ruptură în logica socială și în coerența emoțională a grupului. Doliul se impune drept soluție în refacerea punților frânte, a reînnodării cu liniaritatea vieții de până atunci. Fiecare popor și-a dezvoltat un sistem de rituri ce-și propune să acopere momentele de intens dramatism presupuse de dispariția unei persoane apropiate. Aceste sisteme sunt cu atât mai bine conturate cu cât coborâm pe axa temporală. La vechii egipteni, de pildă, riturile de trecere "au ca scop
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
a dezvoltat un sistem de rituri ce-și propune să acopere momentele de intens dramatism presupuse de dispariția unei persoane apropiate. Aceste sisteme sunt cu atât mai bine conturate cu cât coborâm pe axa temporală. La vechii egipteni, de pildă, riturile de trecere "au ca scop agregarea la lumea morților." Unul dintre cele mai importante e ritualul osirian, unde zeul și cel mort alcătuiesc o unitate, după cum soarele și cel mort au o identitate comună: "Ca și Osiris, mortul este dezmembrat
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
mai importante e ritualul osirian, unde zeul și cel mort alcătuiesc o unitate, după cum soarele și cel mort au o identitate comună: "Ca și Osiris, mortul este dezmembrat, apoi reconstituit; este mort și renaște în lumea morților, de unde și seria riturilor de reînviere. Ca Ra-Soare, mortul moare în fiecare seară: ajuns la intrarea în Hades, mumia sa este aruncată și părăsită; dar seria de rituri prin care trece, pe timpul morții, în barca soarelui, îl reînvie și iată că dimineața este din
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
Osiris, mortul este dezmembrat, apoi reconstituit; este mort și renaște în lumea morților, de unde și seria riturilor de reînviere. Ca Ra-Soare, mortul moare în fiecare seară: ajuns la intrarea în Hades, mumia sa este aruncată și părăsită; dar seria de rituri prin care trece, pe timpul morții, în barca soarelui, îl reînvie și iată că dimineața este din nou viu, pregătit să-și reia călătoria zilnică în lumină, deasupra celor vii. Aceste renașteri multiple din ritualul solar au fost sintetizate într-o
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
reconstituire, a ritualului osirian, la sosirea în Hades a celui decedat astfel încât reconstituirea a ajuns să fie săvârșită zilnic. De altfel, acest fenomen de convergență răspundea concepției generale că sacrul, divinul, magicul, puritatea se pierd dacă nu sunt reînnoite prin rituri periodice." (Van Gennep, 1996: 140). Ne aflăm, prin aceste concepții, în plin miez de funcționare al mitului eternei reîntoarceri. Mai bine zis, de partea cealaltă a barierei ce leagă/desparte lumea de aici și lumea de dincolo. Perspectiva e stranie
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
lumea de aici și lumea de dincolo. Perspectiva e stranie: e ca și când ai vedea Pământul de pe o altă planetă. Primitivii au resimțit instinctiv această primejdie și n-au ezitat să dea o formă pregnantă obsesiilor care-i dominau: Toate aceste rituri îl împiedicau pe cel decedat să moară din nou în fiecare zi, fapt considerat posibil la numeroase popoare, și care se combină uneori cu ideea că, de fiecare dată, mortul trece dintr-un lăcaș în altul." (Van Gennep, 1996: 142
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
acest motiv, doliul a devenit un subiect de analiză mai ales pentru tehnici (ar fi o exagerare să le numim științe!), precum psihanaliza / psihologia abisală. Știm de la Durkheim că "o experiență, repetată de multe ori, a demonstrat că, în principiu, riturile produc efectul sperat, care reprezintă rațiunea lor de a fi. Sunt celebrate cu un sentiment de securitate, cu bucuria anticipată a fericitului eveniment pe care-l pregătesc sau anunță. ș...ț Dar există și sărbători triste, care au drept obiect
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
pe care-l pregătesc sau anunță. ș...ț Dar există și sărbători triste, care au drept obiect fie să facă față unei calamități, fie, pur și simplu să o amintească și să o deplângă." (Durkheim, 1995: 356) Denumirea acestor ceremonii - rituri piaculare -, propusă de marele sociolog francez, își are îndreptățirea nu doar în studiul formelor de viață religioasă, ci și în perspectiva înțelegerii filozofice a actelor umane. Între sensurile tari ale cuvântului piaculum întâlnim câteva din caracteristicile doliului. Cuvântul înseamnă și
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
convertită fie în ceremonialuri, fie în suferința exprimată în singurătate sau în cadrul organizat de comunitate. Funeraliile marchează, din acest motiv, o primă etapă din conglomeratul gestual-simbolic numit doliu. În terminologia asumată, între alții, de Arnold Van Gennep, doliul este asimilabil riturilor de separare, deși ele includ și elemente ale riturilor de prag și de agregare. Asta înseamnă că ele au în vedere și pe cei care pleacă, și pe cei rămași. Ritul constituie o punte cu două sensuri de deplasare, un
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
singurătate sau în cadrul organizat de comunitate. Funeraliile marchează, din acest motiv, o primă etapă din conglomeratul gestual-simbolic numit doliu. În terminologia asumată, între alții, de Arnold Van Gennep, doliul este asimilabil riturilor de separare, deși ele includ și elemente ale riturilor de prag și de agregare. Asta înseamnă că ele au în vedere și pe cei care pleacă, și pe cei rămași. Ritul constituie o punte cu două sensuri de deplasare, un mod al mijlocirii active între aici și dincolo. Van
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
între alții, de Arnold Van Gennep, doliul este asimilabil riturilor de separare, deși ele includ și elemente ale riturilor de prag și de agregare. Asta înseamnă că ele au în vedere și pe cei care pleacă, și pe cei rămași. Ritul constituie o punte cu două sensuri de deplasare, un mod al mijlocirii active între aici și dincolo. Van Gennep tinde să confere doliului statutul unui rit de prag, a unui mediator între lumi și stări: "... doliul reprezintă o perioadă de
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
că ele au în vedere și pe cei care pleacă, și pe cei rămași. Ritul constituie o punte cu două sensuri de deplasare, un mod al mijlocirii active între aici și dincolo. Van Gennep tinde să confere doliului statutul unui rit de prag, a unui mediator între lumi și stări: "... doliul reprezintă o perioadă de prag pentru supraviețuitori, în care se intră prin rituri de separare și din care se iese prin rituri de reintegrare în societatea generală (rituri de ridicare
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
un mod al mijlocirii active între aici și dincolo. Van Gennep tinde să confere doliului statutul unui rit de prag, a unui mediator între lumi și stări: "... doliul reprezintă o perioadă de prag pentru supraviețuitori, în care se intră prin rituri de separare și din care se iese prin rituri de reintegrare în societatea generală (rituri de ridicare a doliului.) În unele cazuri, această perioadă de prag a celor vii este opusă perioadei de prag a mortului, sfârșitul primeia coincizând uneori
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
Van Gennep tinde să confere doliului statutul unui rit de prag, a unui mediator între lumi și stări: "... doliul reprezintă o perioadă de prag pentru supraviețuitori, în care se intră prin rituri de separare și din care se iese prin rituri de reintegrare în societatea generală (rituri de ridicare a doliului.) În unele cazuri, această perioadă de prag a celor vii este opusă perioadei de prag a mortului, sfârșitul primeia coincizând uneori cu sfârșitul celei de-a doua, altfel spus, cu
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]