26,768 matches
-
-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi, într-o seară sunet de santură. Și în loc să rămînă nepăsător, ca înainte, se pomeni ascultînd. Și ăsta i se păru un pas înapoi. Nu cînta un bărbat, ci
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cu santura cu coarde încinse fură repede uitate. Aruncă instrumentul pentru totdeauna, la fel cum Leandru cam tot pe atunci părăsise chirigia, sătul de munca aceea și prea plin de atîta frică și de banii cîștigați. Treptat Despina își însuși ritmul lui la mîncat, preluîndu-i cu spor vorbirea și mersul, învăță să-și folosească ochii cu repeziciunea amețitoare pe care el o folosea și erau momente cînd avea impresia că în fiecare zi a sa trăia două zile. Dar, în cursul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
întîmplat ca Leandru să știe cu cîteva ore înainte ce avea să se petreacă și, în momentul în care așteptările lui s-au adeverit, el a fost mai iute decît părtașa lui, încît nici n-au apucat să se atingă. Ritmul său a fost totuși altul decît al ei și pentru prima oară se înfrunta cu o strașnică presimțire care zăcea la fundul tainicei lui virtuți. Nici vorbă să se potrivească. În ultima seară Despina cumpără de la mănăstirea Sfîntul Naum două
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
unde artiștii își doresc să se întîmple, iarăși, ceva. Și cred, în acest sens, că spectacolul lui Măniuțiu este de bun augur, el ridică ștacheta lucrului regizorului cu actorul, al muncii în echipă, într-un timp precis stabilit, într-un ritm extrem de solicitant, reactualizează în limbajul teatral ideea performanței sau ce înseamnă să tinzi spre ea și, oricum, să te pregătești pentru ea. Mihai Măniuțiu nu a venit cu o propunere simplă. Sau comodă. Nici pentru el, nici pentru trupă. Asta
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
eu le sunt al nopții faur" și "Știu doar visul ca speranță ce la geam îmi bate seara/ când o licărire dulce îmi topește lumânarea". Aceasta dovedește că înclinarea dvs. spre literatură își face acum primele exerciții de muzicalitate și ritm, urmând mimetic, până la autoanulare, un mare model. ( Irinel Spiridon, Pojogeni, Tg. Cărbunești) * Dintre poeziile copilăroase trimise, firește, spre publicare, o transcriu aici pe cea mai întinsă. Nu pentru defectele ei evidente, nici pentru cumva firave semne cum că autoarea urmează
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
aparență de legalitate și onorabilitate. Vor fi, probabil, și victime colaterale. Câțiva tablagii mai greoi în mișcări vor fi sacrificați, câteva hahalere devenite balast își vor lua tălpășița, o seamă de incapabili ce nu mai bat pasul de front în ritmul cerut vor dispărea, dar sistemul va merge mai departe. Să nu ne iluzionăm că democrațiile occidentale, că americanii vor veni în mare grabă să pună lucrurile la punct. Atâta vreme cât țara va fi condusă cu o mână de fier, atât timp cât va
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
tempourile lente sunt aproape complet izgonite în favoarea celor rapide, ariile largi cu desfășurări melodice lipsesc, iar linia este fragmentată în replici - "un parlando vertiginos" care păstrează însă elanul și plastica melodicității. Spațiul muzical este animat de o infinită varietate de ritmuri, armonii, culori timbrale, motive melodice (unele țâșnite de-a dreptul din inflexiunile vorbirii); puținele intermezzi lirice înclină balanța de la râs la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
10 ani de integrare și dădăceală europeană a României și-a Bucureștiului, Gara de Nord va fi vegheată de polițiști, gardieni publici, ori angajați ai serviciului personal de securitate, care-i vor asigura oricărui călător dreptul sacrosant de a-și căra În ritmul lui valiza, spre casa de bilete? Sau poate că toți indivizii de felul celor doi se vor muta la Londra, venind acasă cu avionul doar de sărbători? Desigur, se vor Îndesi strănuturile În ceafă, În avion, dar măcar nu va
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
cele mai scăzute din ultimii 30 de ani". Problema crucială care se pune în fața noilor veniți în America este cea " defel simplă - a integrării. E cu putință oare o "americanizare" reală a imigranților? Dacă da, prin intermediul căror mecanisme, în ce ritm și cu ce preț? Procesul ilustrează un inevitabil impact dintre background-ul originar și cel al țării de adopțiune. Sînt unii indivizi care doresc să-l accelereze, dispuși a se rupe complet de "preistoria personală", a-și ascunde originile precum
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a personajelor caragialiene, în încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană," se concluzionează în capitolul final, "am putea spune că opera lui Caragiale se naște din mișcarea prezentului, obiectul său e în fond prezentul, descris în "momente" numai aparent întâmplătoare, în esență venind unele
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
galeriei, am văzut-o pe Susana întinsă pe pat, cu un șal albastru acoperindu-i umerii. Avea ochii închiși și capul dat pe spate, dar nu dormea și nici nu părea să sufere, fiindcă își mișca regulat brațul drept în ritmul unei muzici, de la radio fără îndoială. I-am anunțat pe Finito și pe Juan că urma să-i fac Susanei un portret la cererea căpitanului; la început nu voiau să mă creadă, apoi au devenit bănuitori și chiar s-au
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
loc în altă parte. Singură. Deși geamurile erau cumplit de murdare, am reușit să mă bucur, pînă la lacrimi, de splendoarea nobilă a Făgărașului acoperit misterios pînă la jumătate de zăpadă, de blîndețea peisajului divin pe care îl străbăteam în ritmul unei locomotive neelectrificate, în aburii ei care se amestecau cu ceața dinspre munte. Visătoare, plutind de-a dreptul, mi-am luat rămas bun de la "bărbații" mei și-am coborît la Sibiu. Aveam să mă întîlnesc cu bunul meu prieten sosit
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
o destul de grea încercare. Cu același sentiment de "încercare", am văzut la "Scala", într-o sală goală, alături de 4-5 spectatori, recentul film românesc Ce lume veselă (scenariul și regia Malvina Urșianu). În contextul actual, de sărăcie și de lentoare a ritmului de producție cinematografică, simpla existență a unui film românesc - și încă a unuia ca acesta, realizat cu profesionalism, de o companie privată, Ager Film - e o performanță. O performanță e și faptul că o regizoare ca Malvina Urșianu a reușit
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
de analiză a exprimării orale - în bună parte din cauza unei tradiții centrate asupra scrisului, perpetuate prin școală (multe persoane care accentuează perfect, în mod spontan, cuvintele limbii materne, nu reușesc să indice clar vocala accentuată; cu rezultate dezastruoase în perceperea ritmului unei poezii citite fără voce). Așadar, nu ne-ar fi de mare folos să întrebăm diverse persoane în ce măsură pronunță hiat ori diftong (sau am obține doar informații despre gradul de cunoaștere teoretică al normei și despre prestigiul acesteia). Observațiile de
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
clevetelile, scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete în confruntări. De aceea, miza spectacolului este adusă parcă de misterul însuși al mării, al timpului real în care pare să se întîmple totul: ritmul interior al reacțiilor fiecăruia, tăcerile, revolta, așteptarea, agitația, păruiala. Construcția din lemn pe care a realizat-o regizorul (el semnează și decorurile), pontonul propriu-zis, concentrează și acțiunea, și misterul - sîntem chiar pe malul mării - dinamizează ritmul succesiunii faptelor. Ideea aceasta
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
să se întîmple totul: ritmul interior al reacțiilor fiecăruia, tăcerile, revolta, așteptarea, agitația, păruiala. Construcția din lemn pe care a realizat-o regizorul (el semnează și decorurile), pontonul propriu-zis, concentrează și acțiunea, și misterul - sîntem chiar pe malul mării - dinamizează ritmul succesiunii faptelor. Ideea aceasta de spațiu imprimă alt nerv și altă atmosferă montării, salvînd într-un fel personajele dintr-un derizoriu absolut, din rutină. La malul mării și gîlcevile sînt altfel decît pe o uliță de munte sau de șes
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
de music-hall poate nu pe gustul tuturor, cu elemente de bîlci și de circ, îi implică, participativ, pe spectatori. Am văzut Pinocchio și după premieră, cu un public predominant mic ale cărui reacții i-au contaminat pe actori, modificînd chiar ritmul de pe scenă și pofta celor aflați acolo. Multe din apariții s-au nuanțat și și-au sporit savuoarea, altele au rămas neîmplinite. Cred în continuare că interpretele lui Pinocchio nu s-au acordat cu anvergura și năstrușnicia personajului, cu giumbușlucurile
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
să încurajez neglijențele de limbaj și nici nu cred în vreo virtute mistică a frazei stângace și a epitetului vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne sigur, notează Borges
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
poeme haiku intitulată Călătorind prin ziuă către noapte, apărută în Colecția revistei "Provincia Corvina", în Seria "Șapte plus unu", alunec cu mai mult interes spre cele 12 frumoase sonete, frumoase chiar dacă aerul lor specific impus de forma fixă, de rigoarea ritmului care împinge/ menține cadența în monotonie, cere la început un mic efort de adaptare. Transcriu aici Noapte de Sânziene: "La balul verii, gazdă e vișinul bătrân,/ Cu plecăciuni de ramuri primește invitații,/ Pe vișine - lumina de pe un alt tărâm,/ Amar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
acasă chiar în toate zilele, căci eu am zile cînd nu vreau să fiu privit în față nici de proprii mei ochi... Nu e ușor de trăit cu mine. Dar, cel ce e în stare s-o facă, trăiește toate ritmurile vieții. Spune-mi dacă o atare perspectivă nu te înspăimîntă?" (Din scrisoarea adresată Margaretei Izescu, 6 nov. 1930, n.r.). D.T.: - Și ați fost în stare s-o faceți? M.P.I.: - Da... și, într-adevăr, am trăit toate ritmurile vieții. D.T.: - Aceasta
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
facă, trăiește toate ritmurile vieții. Spune-mi dacă o atare perspectivă nu te înspăimîntă?" (Din scrisoarea adresată Margaretei Izescu, 6 nov. 1930, n.r.). D.T.: - Și ați fost în stare s-o faceți? M.P.I.: - Da... și, într-adevăr, am trăit toate ritmurile vieții. D.T.: - Aceasta e scrisoarea la care n-ați răspuns o lună? M.P.I.: - Da... și era îngrijorat. Mult mai tîrziu am aflat. Îi scrisese unui prieten: "După ce a citit scrisoarea, Marga a reflectat timp de-o lună, și nu mi-
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Iulia Popovici Sînt - sau au fost - universitari remarcabili, erudiți recunoscuți, conectați în cel mai înalt grad la ritmul actual al umanioarelor internaționale, activi, interesați de spații și culturi aproape bizare pentru restul României intelectuale. Sînt bănățeni (oriunde-ar fi) și preocupați de păstrarea memoriei acelor locuri. Cînd practică literatura mărturisirilor, sub oricare din formele ei, dovedesc un spirit
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
spectacolul extraordinar al lui Silviu Purcărete cu Titus Andronicus de la Craiova îmi defilau prin fața ochilor, incitîn- du-mi curiozitatea înaintea reprezentației. Și e greu să nu te gîndești la performanțele de acolo, la dimensiunea cinismului și la înfățișările lui, la ritmurile cu care își succed ororile într-o sublimă demonstrație a crimei susținută remarcabil de Ștefan Iordache în rolul titular. A fost una din mizele interpretării regizorale a lui Silviu Purcărete. Dincolo de cortinele albe, diafane, transparente și aproape inocente, în spatele lor
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
țîșnește din toate părțile, pe mîini, pe costume, în scena-arenă. Este un du-te vino acolo purtător de instinctualitate, fiecare val de personaje, de la un punct încolo, aduce sau lasă în urmă cel puțin o crimă, o mutilare. Există un ritm, un crescendo pe care Darie l-a calculat cu minuție. Ce mi se pare că nu i-a izbutit de data asta, este performanța actoricească, un atu recunoscut al modului de lucru al regizorului. Nu găsesc că există un rol
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
au reușit să rămână în viață au ieșit în marea lor majoritate grav amputați fizic, nu moral, din lagărele de exterminare comuniste. O generație de mare valoare, produs al unei Românii care, în ciuda dificultăților și carențelor se apropia într-un ritm rapid de nivelul european, a fost lichidată. Absența ei își face simțite efectele și în zilele noastre. În anii șaptezeci, anii în care a fost concepută și au debutat lucrările de construcție la Casa Poporului, n-au mai existat lagăre
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]