371 matches
-
douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc amețeala clipei regăsite. O femeie tânără, în fața mea, întreține, cu o grație foarte franțuzească, o conversație despre nimic. Îi privesc chipul surâzător și, din când în când, îi ritmez vorbele dând din cap. Femeia aceea îmi este foarte apropiată. Vocea ei, felul ei de a gândi îmi plac. Și îi cunosc armonia trupului... „Și dacă aș putea să-i vorbesc despre clipa aceea de acum douăzeci de ani, din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu tapet se înălța în mijlocul molozului. Atârnată pe bucata de zid colorată, o oglindă neînrămată reflecta profunzimea ușoară și insesizabilă a cerului. În fiecare dimineață, mă întrebam dacă aveam să regăsesc reflexul acela dând la o parte perdelele. Suspansul matinal ritma și el timpul imobil cu care mă obișnuisem din ce în ce mai mult. Și chiar ideea că într-o zi va trebui să termin cu viața aceea, să sfarm puținul care mă lega încă de zilele de toamnă, de oraș, să mă omor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
electron îl vînează pe altul, nimic nu se depune tangibil, nimeni nu-și bagă mîna-n foc. Televiziunea funcționează ca agent al unei coeziuni fără adeziune, pe baza aderențelor semi-pasive. Televiziunea are o funcție religioasă, și rendez-vous-urile sale, grila sa, jingle-urile ritmează timpul cotidian și hebdomadar, ca odinioară, la țară, clopotnițele satelor, sau, în mănăstiri, slujbele divine, de dimineață pînă după vecernie. Dar e o religie rece, a in-diferenței, a cărei singură rugăciune înseamnă: "Uitați-vă la mine mai întîi, restul nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
plasată neinspirat în partea mediană a unui volum a cărui coerență rămâne în cea mai mare parte axiomatică. Discheta de demaraj (1995), având subtitlul roman/ poeme S.A., nu schimbă coordonatele definitorii ale prozei lui I. De această dată formula care ritmează și articulează textul o procură suita operațiunilor de bază presupuse de manipularea unui computer personal. Ca să schițeze în linii frânte traseul de viață al personajului liant al cărții, Theodor Orheianu, autorul pedalează pe sensurile literale ale termenilor-cheie cu care se
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
altora. În schimb, Dan Petrașincu afirmă că romanul „este o carte revelantă aparținând unui gen nefamiliar literaturii noastre”, iar G. Călinescu opinează că „realitatea talentului său mi se pare a se găsi în poetica sa, adică în putința de a ritma, universalizând emoțiile”. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădește în evocarea sufletului adolescent „vibrație și simțul situațiilor lirice”. Reeditându-și mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediție, dând una nouă, definitivă (în 1991). M.
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atât vii, cât și morți, sunt amintiți și foarte prezenți. Augustin a prețuit mult prietenia, așa cum confirmă și epistolarul său, bogat în personalități de toate genurile. Narațiunea e ritmată de etapele vieții omenești, dar e greu de stabilit dacă fiecăreia dintre ele îi corespunde un grup de cărți, așa cum cred unii (câte trei cărți pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
solemne făcute de Flavian la Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancyra. Dialogul e utilizat în repetate rânduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare au opt kola și se încheie cu un refren: „aleluia” (un kolon poate fi înțeles ca o „fracțiune” regulată - literalmente: „membru” - a unui vers; în cazul acestui tip de imn, am spus-o de mai multe ori, versurile sunt ritmate). În schimb, strofele impare sunt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola, se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, adică „alocuțiuni de salut” care încep „salve” (chaire), o formulă care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare au opt kola și se încheie cu un refren: „aleluia” (un kolon poate fi înțeles ca o „fracțiune” regulată - literalmente: „membru” - a unui vers; în cazul acestui tip de imn, așa cum am spus de mai multe ori, versurile sînt ritmate). în schimb, strofele impare sînt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, „alocuțiuni de salut” care încep cu „salve” (chaire), o formulă care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
toate țările care l-au știut și carii nu l-au știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trecut de-a dreptul, pare-se, la acea dificilă experiență a ritmării respirației, pr³ñ³y³ma, fără să dobândească multă vreme rezultate Încurajatoare”. De ce? Zerlendi adaugă: „Am Înțeles, după două săptămâni de eforturi, că nu izbuteam nimic pentru că, silindu-mă să-mi ritmez respirația, În conformitate cu textul lui Patañjali, uitasem sa-mi concentrez mintea Într-un singur obiect”. Curios pasaj și curioasă experiență preparatorie incompletă (două săptămâni?), căci ceea ce uită Zerlendi nu e tocmai ultimul accesoriu sau un element de decor. Dimpotrivă, Patañjali spune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
El Începe prin a suprima obișnuințele vitale mai puțin esențiale: comoditățile, distracțiile, pierderea zadarnică de timp, risipirea forțelor sale mentale etc. El Încearcă apoi să unifice cele mai importante funcții ale vieții: respirația, conștiința. A-și disciplina suflul, a-l ritma, a-l reduce la o singură modalitate- cea a somnului profund - echivalează cu unificarea tuturor diversităților respiratorii.” 1 A rămas Însă deoparte cealaltă parte a primei confesiuni pe care o inventează și ne-o citește Eliade: „Pentru că numai după ce dobândești
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și cu intenție satirică, evocări. Încă demne de atenție rămân meditațiile lirice sub forma poemului în proză (gen ce atinge apogeul la noi în această epocă, sub semnul poeticii simboliste), construite în jurul unei propoziții-nucleu, reiterată astfel încât să centreze și să ritmeze dezvoltările descriptive și componentele narative. Toamna - crizantemele, Cei care se mută, Toamna..., Urma, Tăcerile, Primăvara sufletului și alte câteva pot fi incluse în sumarul unei antologii a poemului în proză simbolist. SCRIERI: Versuri, București, 1906; Departe..., București, 1914; Viața, București
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
în volumul Poeme, apărut în 1923 -, cu toate că, exersând, traduce din versurile lui Paul Verlaine, Francis Jammes, Rabindranath Tagore, nu lirica va fi definitorie pentru vocația lui S. Mai bogat ilustrată în reviste, poezia rămâne, totuși, doar rodul unei aspirații artistice. Ritmat în obsesii autumnale (Litanii pentru toamna mea, C-un paznic, în toamnă, Toamnă putredă ș.a.), versul se lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
brutalitate neînfrântă. Suntem în epoca marilor pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele, cu excepția lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din Transilvania. Narațiunea este ritmată de acțiune: călcarea jurământului de castitate de către un crijac, o aventură amoroasă mistuitoare, năvăliri tătare, tâlhării făptuite de țigani, evenimente înfățișate realistic, dar și cu o aură de mister - toate alcătuiesc substanța densă a unui roman captivant, scris de un
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
D. Nanu, comparabil sub anumite raporturi cu mai vârstnicul Al. Vlahuță, T. a scris versuri de factură mai degrabă neoclasică, însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
poetice (Să urc). Rafinată și constituind o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o „istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței poetice de zbuciumul îndrăgostitului când sfâșiat de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
tip oriental, multietnic, promiscuu, trăiește parcă în afara timpului. Instalat în cea mai bună cameră ce se putea găsi în localitate, un inginer venit de la București, se vede nevoit să se acomodeze condițiilor locale. Viața curge uniform, monoton, cenușiu. Existența e ritmată doar de succesiunea anotimpurilor. Iarna orașul este paralizat, nu circulă nici un vehicul, trenul zace în gară, înzăpezit, străzile sunt pustii, poșta nu mai funcționează, orașul pare o insulă uitată, „o arcă înțepenită în oceane nordice”. Alcoolul și desfrâul pun stăpânire
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
egală măsură o culegere de „bucolice” și o „carte a nunții”, o „cântare a cântărilor” cu figurație autohtonă. Pe parcursul tuturor etapelor, de altfel, universul liricii lui S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care „podgoriile ard”, „câmpul simplu pe care-l ar cu boii”, „câmpul plin de mure și de rugi”, muzicalizat „de sprinten țârâit de greieri mulți”, săgetat de „iepuri ce-ți arată cum să fugi”. Acest univers
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
se ridică pentru a schimba direcția; mișcări rigide și lente; - 5 - mișcări dezordonate, lipsite de vigoare, multe erori, slabă orientare. 3. Detenta picioarelor: subiectul, stând în picioare, execută mai multe sărituri cu picioarele apropiate. - 0 - sărituri elegante, vioaie, suple, bine ritmate; - 1 - ritm neregulat al săriturilor; deplasează lejer picioarele în sensul lungimii săriturii, dar fără ca acestea să fie în contact; - 2 - salturi scurte, joase; se desprinde însă de sol; - 3 - salturi lente, greoaie, defectuos amortizate, picioarele mai mult depărtate; - 4 - salturi
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
efectuate cu picioarele apropiate; rigiditate a mișcărilor; - 5 - nu poate executa salturi cu picioarele apropiate. 4 și 5. Săritura într‑un picior: sare cu un picior în timp ce piciorul celălalt este ridicat; apoi schimbă piciorul. - 0 - sărituri elegante, vioaie, suple, bine ritmate; - 1 - sărituri defectuos amortizate, scurte opriri în timpul săriturilor; - 2 - sărituri prea scurte, lipsite de eleganță; - 3 - sărituri greoaie, lente, înaintare cu latul piciorului; - 4 - din când în când se sprijină și pe celălalt picior; dezechilibrări; - 5 - nu poate executa salturi
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Semnând o prezentare pe coperta a patra, Ov. S. Crohmălniceanu vorbește de „o resuscitare originală a romanului picaresc”; rătăcirile personajelor în crepusculul lipsei de orizont ar justifica o astfel de etichetă. Cartea surprinde, într-un melanj ironic-melancolic, mecanica blazată care ritmează existența în anii ’80. Nimic nu pare să se întâmple, în afara unor nonîntâmplări (rutina unei slujbe inutile), a unor amoruri apatice sau a unor nesfârșite discuții. Majoritatea cărților de după 1989 - Copiii fiarei (1997), Timp mort (1998), România abțibild (2000), Un
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
de paisprezece silabe, dar folosește destul de frecvent și endecasilabul, uneori alexandrinul, din când în când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri, de sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
ecou deosebit au rămas alte două mici române, Povestea unei fete (1927) fiind mai degrabă un reportaj din viața mahalalei bucureștene, iar Veșnicul învins (1931) o încercare de analiză psihologică, schematica și cu multe elemente melodramatice, în pofida științei de a ritma alert narațiunea. Tot atunci a dat multe traduceri, cu deosebire din autori în vogă (Maurice Dekobra, Claude Farrère, Myriam Harry, Pierre Loti ș.a.), dar și din Jules Verne, Maxim Gorki, Émile Zola, Knut Hamsun, Anatole France, Lev Tolstoi, Victor Hugo
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]