2,886 matches
-
Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii, câteva vase și șterguri rituale). Ele contrastează sau se topesc una într-alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către care omul se îndreaptă prin zbucium și durere - iată care sunt, cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
în copilărie. Variantele sunt în egală măsură posibile, atâta vreme cât Maria Ellis ne lasă, dezinvolt, îndeajuns de multe indicii pentru ambele ipoteze. Și cât investigația ei se păstrează într-o deloc ancorată realist aglomerare de povești. O anume magie a gestului ritual primitiv, pe filiera nuvelelor lui Ștefan Bănulescu, se simte în tot textul, numai că motivația compozițională e cu mult mai rudimentară aici: "Uriașa, pe pământ, era făcută din carne și oase, ca și el. Ca și Pela. Trăia în trupul
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
în literatura hermetică antică. Luminița Munteanu discută "tăierea capului" în civilizația turcă, ca motiv cultural. De reținut, legat de tabuuri și de mituri, studiul Rodicăi Pop despre foc în tradiția mongolă, pornind de la Bachelard și Eliade, spre interdicțiile și comportamentele rituale specifice mongolilor de ieri și de azi. O revistă de citit ca o carte, pentru oricine vrea să "facă pace", fie și pe calea literelor, cu zone geografice și culturale care, e drept, nu ne preocupă în fiecare zi, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
ale aceluiași model. Planuri de secțiune ale unei iubiri care se recompune, ca întreg, din unghiuri, din mărturisiri neduse la capăt, dintr-o dorință de normalitate și de fericire. De "liberul popor pe libera cîmpie". Ce altceva, dacă nu libertăți rituale, asumate în rînd cu tribul, sînt aceste sărbători ale culturii? Ferice de capitalele lor. Clișeele comerțului de carte Cronicarul a fost la Diverta să-și cumpere "rechizite". Din câteva plicuri și pixuri, s-a dus suta de lei (noi!). Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
bărbat în serie cu alți o sută în jurul aceleiași femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piața Palatului și mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire ratată, într-un parc pustiu, iarna."(pag. 9) Deși nițel bovaric, gestul ritual invocat de Cosașu nu e tocmai, pentru grăbita lume de azi, unul venit din alt, straniu, univers. Îl mai fac poate câțiva dintre noi, cu gândul la matinala cafea aburindă și la fotoliul plușat; îl întrețin fără s-o știe
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
un exemplu de stiluri alternate (pe aceeași pagină), mai convingătoare în succesiunea lor decât orice argumentație. Stilul Simona Popescu: "Mă-ntreb ascultând pe unul ca tine de nu cumva/ ciorba "realității" reîncălzită de fiecare generație nu face parte, uneori,/ din ritualul Fight/ (lupta pentru afirmare, putere și funcții).../ Păi nu mai bine să urmezi pe Kindlichkeit?/ Prietene, dă-mi voie să-ți dau, la subsol, un citat/ din autorul lui Sebastian Knight". și stilul Nabokov: "Am încercat să fac din voi
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
și ți-l imaginezi în alte locuri. În seara inaugurării muzeului de pe Quai Branly, pe cînd trăiam șocul acelei experiențe nocturne a artelor primordiale, pe cînd înaintam înconjurat de tenebre și mă confruntam cu puterile ascunse ale măștilor și obiectelor rituale, mi-am spus că acolo ar trebui dat spectacolul cu Odaia Isabellei... acolo ar trebui să-i ascultăm cîntecele și să-i vedem dansurile, să ne bucurăm de Viviane și să privim fiul care "stă deoparte". Acolo, pe Quai Branly
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
absolută) - restituie, sub forma dedicației, o afectivitate ivită din memorabile întîlniri cu persoane care i-au împodobit unele clipe ale vieții. Muzicalizarea textelor poetice (aparținînd lui Octavian Goga, Radu Stanca, Lucian Blaga, Tudor Arghezi orin Iuliana Paloda) surprinde posibile rădăcini rituale ale sincretismului artistic. Cuvintele înseși în zborul lor vorbit devin sunete, iar sunetele în aventurile lor îmbrățișează cuvintele pe care le ocrotesc și le livrează în deplinătatea semanticii lor originare. Prin atitudinea-i discretă, altruistă și responsabilă, sunetul întărește cuvîntul
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui Grigore în fața spaimei de absolut (cât ar părea de ciudată la o babă analfabetă!) și laconismul său pot face restul: "Ți
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
de Crăciun, atacată mai departe. Și pe ea o știm, rătăcind pe străzile orașului, cu singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de imitatori sîrguincioși e pusă pe seama teoriilor domnului... Eugeniu Lovinescu. De la el ni se
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
insistînd pe cărțile pehlevi ale Avestei, care "se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor" (ceea ce nu i s-ar potrivi în nici un caz lui Nietzsche!) și ale căror idei "sînt amestecate într-un talmeș-balmeș de texte și comentarii rituale". O altă aserțiune a lui Papini primește de asemenea o replică: "Nietzsche a trăit cu obsesia a trei-patru idei pe care le-a repetat, demonstrat, amplificat, ilustrat și imprimat, fără a reuși vreodată să le schimbe sau să le îmbogățească
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
fost. Această memorie se regăsește în lucruri, cele pe care le împarți pentru a arăta ce ai făcut, dobândind respectul comunității și în cei tineri care-ți urmează. Într-o carte excelentă, Nunta mortului, Gail Klingman realiza o adevărată fenomenologie rituală a morții în societatea țărănească având drept reper în primul rând satele din nordul Moldovei, din Maramureș și Bucovina. Cercetătoarea reușea să configureze o întreagă matrice spirituală, ceea ce cred că reușește pe cu totul alt palier și Andrei Dăscălescu cu
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
sunt japonezii, cehii, francezii și sud-coreenii. S-a constatat deasemenea, că popoarele mai sărace sunt mai credincioase decât cele care au venituri peste medii. Despre religie Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Conceptul de religie poate fi definit ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a
Poporul român, printre cele mai religioase din lume by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81966_a_83291]
-
același profil sadomasochist de teroare dus la apogeu în Experimentul Pitești, unde ex-studentul }urcanu, cu concursul vinovat și interesat al forurilor superioare, a inaugurat un program de Ťreeducareť demn de ficțiunea sadiană. Ceea ce regizorul surprinde excelent în film este caracterul ritual al acestei inițieri, punctată ce-i drept de intempestive brutalități și caracterul ocult al acestei societăți paramilitare posedînd gnoza ei și, așa cum unul dintre seniori numește sardonic un anumit l'esprit de finésse. Acest l'esprit de finesse este cu
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
pentru măcinici există în restul timpului un soi de interdicție alimentară. Oricum, pe 9 Martie trebuia să mâncăm. Imperativ inexplicabil, dar pe care îl acceptai pentru că n-aveai încotro. Pentru a nu da cumva de bănuit. Nu aveam o atitudine rituală față de masă. Luam ca pe o bizarerie că tocmai asta trebuie să consumăm. Convențional. Până la urmă, măcinicii puteau fi înlocuiți cu orice altceva. Îmi amintesc o zi de 9 Martie 1987 sau poate 1986. Undeva pe acolo. Dimineața, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
N-am. Religii de fabrică E foarte adevărat că de multe ori se folosește abuziv termenul de ritual pentru un amestec extrem de eterogen de fapte sociale. Ar trebui analizate chiar acrobațiile intelectuale ale antropologilor care încearcă să identifice anumite comportamente rituale profane în aproape orice activitate umană ce implică repetitivitate, un oarecare grad de elaborare și dramatizare. Totuși, această tendință de a încărca cu un anume sens ritual cea mai banală activitate produsă de om ar trebui să dea de gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trebui analizate chiar acrobațiile intelectuale ale antropologilor care încearcă să identifice anumite comportamente rituale profane în aproape orice activitate umană ce implică repetitivitate, un oarecare grad de elaborare și dramatizare. Totuși, această tendință de a încărca cu un anume sens ritual cea mai banală activitate produsă de om ar trebui să dea de gândit, ar presupune sau ar fi o probă că există o reală nevoie de mit și rit. Nu neapărat o nevoie a antropologului care bineînțeles că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
magice sau care evocă magia în societatea de azi. Practici asimilabile magiei. Sigur aici avem de-a face cu un sens extins al termenilor de mit, rit și chiar de religie totuși, omul va rămâne, dincolo de toate astea, un animal ritual. „Dacă suprimi o formă a ritului, el va apărea sub o altă formă“ spunea Mary Douglas și nu am de ce s-o contrazic. WC-ul. O abordare cât se poate de științifică Un text dedicat WC-ului nu este automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și rituale". O violență ce ar reprezenta un fond perpetuu al relației omului cu mediul cultural: "Actul care ne este potrivnic, cu rînduielile lui, e cultura omenească, reflex teribil al violenței noastre. El aduce împotriva noastră o mărturie pe care nici măcar n-
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa e doamna Boyle, șefa mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în picioare, bronzat și musculos, și-și plimbă privirea de la inel, de-a lungul brațului, până îi întâlnește ochii și zice: — O piatră atât de pătimașă i-ar apăsa pe mulți cu puterea ei. Și sărută inelul. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, dar nu trebuie să vă simțiți obligați. Chiar nu trebuie, să știți. Dă din cap spre bucătărie și zice: — Stridie, hai să mă ajuți un pic. Hainele însemnă lipsă de onestitate în cea mai pură formă. Zâmbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
diferite și așa mai departe. Pumnale cu plăsele negre, numite athame. Vrabie pronunță cuvântul astfel încât rimează cu „mami“. Îmi arată poze cu legături de buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe catalogul deschis, acoperind paginile pe jumătate. Lângă mine, în picioare, cu mușchii săltându-i pe grumaz, strângând amândoi pumnii, Stridie zice: — Știi de ce majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului sunt vegetarieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Știai că, pentru producția de ouă, cocoșii sunt malaxați de vii și pulverizați pentru fertilizare? Vrabie răsfoiește prin catalog și îmi arată ceva, zicând: — Dacă o să comparați un pic, o să vedeți că noi avem cele mai bune oferte pentru instrumente rituale în segmentul mediu. Următoarea ofrandă pentru Zeiță o beau eu. Și următoarea o dă pe gât Helen. Stridie dă roată camerei. Se întoarce ca să zică: — Știai că porcii nici nu apucă să moară înainte să fie opăriți cu apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ales în construcția de avioane, dar ce mă încîntă pe mine asta!? Stau în uzină, zi de zi, și nu-mi mai dau seama cînd trec zilele, nopțile, verile, iernile; iar primăverile și toamnele sînt punctate doar de mici evenimente rituale: primăvara e Paștele, cu ouă roșii, cu noaptea de Înviere cînd merg acasă, la biserica din sat și mă uit lung, ca-n Tolstoi, la fata aceea frumoasă, Violeta, care vine la slujbă împreună cu nașa Zînica și nașul Ion ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]