412 matches
-
bilă, și-și lasă coada. Șoriceii, prin găuri. Iepurii și-au adus aminte că nu li se făcuse frică de atâta timp. Atunci, regele tripoului a oferit jocurile dulăilor și vulpilor. Căpitanii s-au certat repede, că Basset-ul bassa, că roșcovanul e argintiu. Au trecut veverițele cu greierii, ăștia dădeau cu vioara în bilă și cântau de s-a enervat organizarea. Și-au trecut la rând leii și tigrii care s-au mâncat imediat unii pe alții. Și se vedeau că
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
în joacă noastră de- a viața. Eu așa cred, ca- i dădeam o stare de bine, noi, două fetițe în rochii de vară și sandalute, puse pe joacă din zori până- n seară. Seară era ocupat. Urcau gureșele găini, cocoșii roșcovani în crengile care se- ndoiau sub greutatea lor. Și vorbeau, vorbeau în limba lor păsăreasca până ce li se încețoșau ochii. Mă apropiam de ele și de copac să văd mai bine. Și le speriam. Unele cădeau de pe ramuri. Se lasă
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la prânzul meu, fii sigură! Prea puțin îmi pasă că ești
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
pe cei mici la școală, iar la mine nu mai ajung. Eu stau într-un apartament, dat de ei. Iar singură, nu mă lasă să vin, continuă fata. • Păcat! A spus profa de română că ești deșteaptă! spuse un băiat roșcovan. Tu ești cea care pierzi! • Dacă tata era om, eram bine acum... continuă adolescenta cu durere în glas. Aveam de toate! Străbunica ne-a lăsat un apartament de patru camere și ea s-a retras într-o garsonieră. Dar bunica
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
în căutarea hranei. Mingea-ciupercă, uitată lângă un copăcel, încremenise cu ochii ei albi ridicați spre albastrul năucitor al cerului fără pată. - Încearcă să îți aduci aminte pas cu pas pe unde ai umblat. Dora îl îmbrânci pe Horică, deși băiatul roșcovan care locuia în blocul alăturat o întrecea în înălțime cu mai mult de un cap. - Nu am umblat pe nicăieri! Am avut-o când am venit aici la joacă și nu am plecat nicăieri, nici o secundă. - Eu nu mai caut
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
cealaltă parte de livadă. Nu poate să fie o coincidență chiar atât de mare că Hărnicel a dispărut tocmai când melcii au trecut prin partea noastră de livadă. - Ruța doarme, spuse cu glas pițigăiat Ginuța sora mai mică a furnicuței roșcovane care descoperise urma melcilor, dar mi-a povestit despre ciudata urmă din livadă. Costică Cosașul, se oferi imediat să meargă să cerceteze partea cealaltă de livadă, iar Viorel Greierașul îl însoți de îndată. Ascunse printre florile de trifoi, căsuțele melcilor
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Țach we-adom, lilevușo adom / Purah be-darekho be-vo’u me-Edom”) ar fi o aluzie la împăratul german Friedrich I Barbarossa (1155-1190) și la un pogrom organizat de el și armata lui în Italia și ar urma să fie tradus: „Strălucitor și roșcovan, îmbrăcat în haine purpurii / Pogromizează (împotriva neamului lui Israel) pe drumul lui din Edom” (respectiv din Italia, sau Țara lui Roșu Împărat) (spre Germania). Este vorba de revenirea împăratului german din una din campaniile din Italia, în perioada 1158-1174, sau
ŞIR HA-KAVOD – CÂNTEC DE SLAVĂ de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372560_a_373889]
-
Pus e în loc de picioare, Corpul bătucit, apoi, Din alt mare bulgăroi. Iar mai mic și îndesat, Frumos, capul am format, Pe el, așezată bine, Drept căciulă, oala-i vine. Ochii negri, rotunjori - Doi cărbuni ce dau fiori, Nasul lung și roșcovan Este-un morcovoi lungan. Gura mare, dragii mei, E făcută din ardei, În mâini mătura o ține, Omul nost` arată bine! Îl privim, ne amuzăm, Cu noi am vrea să-l luăm, Însă asta nu se poate, Dar va fi
OMUL DE ZĂPADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375944_a_377273]
-
Pus e în loc de picioare, Corpul bătucit, apoi, Din alt mare bulgăroi. Iar mai mic și îndesat, Frumos, capul am format, Pe el, așezată bine, Drept căciulă, oala-i vine. Ochii negri, rotunjori - Doi cărbuni ce dau fiori, Nasul lung și roșcovan Este-un morcovoi lungan. Gura mare, dragii mei, ... Citește mai mult Iarna cea multașteptată,Cu zăpadă încărcată,Poposește bucuroasăși la noi, pe lângă casă.Mulți copii ne-am strâns grămadă,Facem un om din zăpadă,Bulgări mulți rostogolim,Cât mai mare
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
cum saliva îi inundă gura. Boabele rotunde și cărnoase, păreau să plesnească sub încărcătura unui must luminos și secret, care promitea un răsfăț pe cinste papilelor gustative. O vânzătoare mărunțică apăru pe trotuar, scuturându-și părul prins într-o coadă roșcovană. Îi aruncă o privire admirativă tânărului masiv, cu părul blond răvășit de vânt și ochii albaștri, oprit lângă stiva de lăzi: - Deschid imediat după ce preiau marfa, nu durează mult! Mihai se oferi să o ajute. Își lăsă geanta la intrare
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
autorul îmi dăruia cartea lui... și atît. Ce puteam să-i spun? Am văzut că lipsea autograful. "Îmi scrii și un autograf?", l-am îndemnat zîmbind. Da, a zis, aveți un creion?". "N-am". Și l-am invitat pe insolitul roșcovan să-mi facă, într-o zi, o vizită la atelier (unde aveam și creion...). Chiar a doua zi, cioc-cioc în ușă: era el, debutantul fără creion, la fel de roșcovan, la fel de viking, la fel de... I-am întins exemplarul pe a cărui copertă era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zis, aveți un creion?". "N-am". Și l-am invitat pe insolitul roșcovan să-mi facă, într-o zi, o vizită la atelier (unde aveam și creion...). Chiar a doua zi, cioc-cioc în ușă: era el, debutantul fără creion, la fel de roșcovan, la fel de viking, la fel de... I-am întins exemplarul pe a cărui copertă era tipărit: Cristian Irinescu, Biblia poetică sau Întoarcerea în eden și am așteptat să-mi scrie autograful. Rugîndu-l să nu exagereze: " Scrie cam așa: lui Val Gheorghiu, cu interes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
1998; Mărturii în contemporaneitate, București,1938; Cântecul destinelor, București, 1939; Sam, Oradea, 1939; Sufletul soldaților de plumb, București, 1940; Miss, București, 1942; Bariera, pref. Florence G. M. Zamfirescu, București, 1946; Teatru, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; Isprava duhului roșcovan, îngr. și pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1974; [Scrieri], vol. I: Teatru, vol. II: Mărturii în contemporaneitate, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1974; Corespondență, îngr. și pref. Claudia Dimiu, București, 1988; Domnișoara Nastasia și alte piese, Cluj-Napoca, 1989; Teatru, îngr
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
1982) ș.a. - și memorialistica din Oameni, fapte, amintiri (I-II, 1981-1985) completează o bibliografie personală amplă, dar care ratează șansa de a deveni o operă. Menționabile, în afara conformismului politic, sunt scenariile filmelor Valurile Dunării (în colaborare cu Titus Popovici), Pistruiatul, Roșcovanul, Hoțul. A colaborat la „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a Mult comentat în epoca proletcultismului, întrucât aborda teme „centrale”, „de cea mai acută actualitate”, înfățișând mediul industrial, satul în curs de transformare socialistă, conturând
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Hotel Tristețe și alte povestiri, București, 1965; Reîntoarcerea, București, 1967; Profesorul de muzică, București, 1968; Încotro?, București, 1970; Testamentul și alte povestiri, București, 1972; Strada semaforului, Cluj, 1972; Pistruiatul, București, 1976; Dacă toți copacii ar fi la fel, București, 1977; Roșcovanul, București, 1979; Profesorul de muzică, București, 1979; Hoțul, București, 1980; Povestiri de război, București, 1980; Oameni, fapte, amintiri, I-II, București, 1981-1985; Filiera Prahova, București, 1982; Patru zile fierbinți, București, 1983; Dincolo de ziduri, București, 1983; Cocorii zboară fără busolă, București
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
solară, București, f.a.; V. I. Lenin, Boala copilăriei comunismului, București, [1921]; Alphonse de Lamartine, Graziella, București, 1923; Maxim Gorki, Mama, București, 1923 (în colaborare cu Sărina Cassvan), Pe coastele Italiei, București, [1928], Cateva povestiri, introd. trad., București, 1936; Jules Renard, Roșcovanul, București, 1924; Alexandr Kuprin, Bordelul (Iana), București, [1924]; Émile Zola, Bestia umană, București, 1924, Adevărul, I-II, București, 1925, Spovedania unui tânăr, București, [1926], Greșeală abatelui Mouret, București, [1927], „La fericirea femeilor”, I-II, București, f.a., Munca, București, f.a.; Upton
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
de balene practică ex-officio încălcarea Sabatului. Vasul Pequod, cel imaculat ca fildeșul, se prefăcu într-un fel de abator, iar toți mateloții deveniră casapi. Ai fi zis că sîntem pe punctul de a aduce jertfă zeilor mării zece mii de boi roșcovani. întîi și-ntîi uriașele palancuri, precum și alte instrumente grele, printre care un ciorchine de macarale vopsite îndeobște în verde - instrumente ce n-ar putea fi ridicate de un singur om - fură suite pînă-n gabia mare și legate zdravăn de gîtul coloanei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care intra. Namila care apăruse în ușă îi aruncă o privire aspră apoi, cu o față îndulcită și prevenitoare, se apropie de procuror. Deși mult mai în vârstă decât femeia, bărbatul era încă în putere, cu capul gros și fața roșcovană pe care tuleiele cărămizii suriseră. - Strașnic frig în iarna asta, coane Ștefane, făcu el cu glas intim. Noroc de omătul gros, s-avem grâul bun la vară. Fără chef, Zalomir îl susținu : - Aveți pământ bun prin părțile astea. - Bun, cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-te și tu în direcția aceea, Nord-Est, se vede un pisoiaș, l-ai zărit? Da, l-am observat, tocmai cățărându-se pe un gard și coborând în grădina alăturată. - De ce crezi că a venit aici? - Că sunt oameni și pisoiașul roșcovan nu vrea să fie singur. - Dar de ce crezi că miaună atât de amar? - Îi e foame cu siguranță. Dar vezi, oamenii aceia îi dau lapte într-un vas micuț. Iar pisoiul cu limba lui roz mănâncă laptele cu mișcări rapide
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pe pământ fără ploaie! - S-ar usca pomii și florile! - Chiar și pământul, nar mai rodi nimic! - Iar oamenii n-ar avea ce mânca! - Vezi cât de multe poți afla, dacă explorezi lumea din jurul tău. - Să vedem ce face pisoiașul roșcovan după ce a mâncat laptele și bucățelele de salam? Se linge pe bot, uite Mamă, se curăță pe blana ei roșcată. - Da, pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
siluete pe trotuar și strălucirea obiectivului unui aparat fotografic. — Vă așteaptă de o oră. Nu sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan, celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aveau multe În comun. Dar dacă te Întâlneai cu ei pentru prima dată, ai fi putut crede, cum mi s-a Întâmplat și mie, că erau un cuplu destul de nepotrivit. Ea era musculoasă și Îndesată, cu fața rotundă și tenul roșcovan și o atitudine În același timp inteligentă și prietenoasă. El era lung, avea fața unghiulară, ceea ce-i dădea un aspect ușor răutăcios, iar ca atitudine era mai degrabă combativ și arogant. Ea prezenta Încredere, iar el adoptase rolul complexatului agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]