419 matches
-
reușesc, și nici el cîteva secunde, mai bine mănînc, lividă ca și tartina cu luminile albe din copertina peronului, reflexe albăstrii ambele trenuri, ieșind din fagure pe liber, sticla de bere, ea cu apă otrăvioară "Hanta", ceferistul era femeie, cîrlionții roșcovani îi strică albastrul scînteierilor, bolta sare în grade de luminozitate de sub peron, turnuri spațiate de sus cît să mute piesele pe careuri fără să le lovească, crucea în vid de becuri aprinse, biserica de cartier pe coasta Păcurariului, a prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se umplu cu mere, DN 2H 24 km pînă la Putna, în decența lucrurilor, văile se încovoie în confirmări, șoseaua încălecată în același sindrom de tip Rădăuți al intimității, să împungi în culcușul depresionar venind cu țara crescută de el! roșcovan în parbrizul Daciei sub cîțiva centimetri, drumeagul noduri de brădui, pantă lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată roșu-carmin, să n-o ia vîntul, tălpile pe scuter, i-am dat cu var! scoteți-i din fierberea amestecurilor terestre, rohmani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
CHIRIAC, Vlad (12.X.1936, Mălăiești - Transnistria), istoric literar. Este fiul Liubei (n. Roșcovan) și al lui Simion Chiriac, țărani. După ce urmează școala elementară și medie în satul natal, va studia la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1954-1959). Între anii 1972 și 1975 și-a făcut stagiul de doctorand la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286207_a_287536]
-
În ce privește scrisorile primite sau trimise de Nicolae Labiș între anii 1951-1953 câteva comentarii ar fi necesare. Iscălită „Ștrulică”, prima scrisoare 1 datează din 23 septembrie 1951. Coleg de clasă la „Nicu Gane”, Ștrul Ștrulovici era fiul unui croitor din Fălticeni. Roșcovan și pistruiat, băiatul avea ochii verzi și părul creț; se remarca printr-un pronunțat accent idiș. În mai, înainte de a încheia anul școlar, a emigrat în Israel - primul dintre colegii evrei de la Fălticeni. Din scrisoare reiese că s-a stabilit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
venit pentru specializare, În concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de ani. E Înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare Își ia notițele. Amândouă mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ștrul, hangiu evreu din Fălticeni (nordul Moldovei) - o colecție de Însemne identitare considerate specifice nației : el are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșcovane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id=" (263, p. 169)"/>. Marcu Goldstein, curelarul dintr-un roman al lui Gala Galaction, are și el „nas uscat și Înco voiat” <endnote id="(435, p. 150)"/>. Formula pare să fie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
va naște din o jidaucă” <endnote id="(259, p. 214)"/>. Pentru că Iuda Iscarioteanul - considerat În popor „strămoșul iudeilor”, dar și ipostază a Diavolului - avea părul și barba roșii (cel puțin așa era Întruchipat În iconografia medievală) <endnote id="(vezi 235)"/>, roșcovanii erau considerați ființe ale Diavolului (numit În povești Le Seigneur-Rouge) <endnote id="(34, pp. 26 și 243)"/>. De aceea, În unele regiuni din Franța oamenilor roșcați li se interzicea meseria de preot <endnote id="(63, pp. 125 și 152)"/>. Chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o nuvelă a lui I.L. Caragiale (La conac, 1900), protagonistul se Întâlnește pe drum cu o Întrupare a Diavolului (În final, dispare la semnul crucii). „După chip și port”, duhul rău are trăsăturile (stereo)tipice ale unui evreu : e roșcovan, e negustor „de cari umblă pân sate după daraveri”, oferă drumețului „un șip cu rachiu” etc. Întâlnirea pe drum cu acest demon se dovedește a fi de rău augur. În afară de faptul că este „om roșu”, el este și „șașiu”. Ambele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În literatură și politică Clișeu al literaturii populare, „evreul roșu” a fost preluat și În literatura cultă. La Gogol (Taras Bulba, 1835), de exemplu, printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșco vane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id="(263, p. 169)"/>. „Barbă roșcovană” are și cârciumarul evreu Avrum din romanul Ion, publicat În 1920 <endnote id="(737, p. 41)"/>. Nici evreii moldoveni din proza lui Mihail Sadoveanu nu arată altfel. Jupânul Iosub - crâșmarul din povestirea Comoara dorobanțului (1905) - are perciuni rituali, „barba roșie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clasică a mediilor antisemite românești. Bătându-și joc de scriitorii evrei sau „jidoviți”, cu „rasa lor” și „taraba lor”, Vintilă Horia Îi numește „criticaștrii pistruiați” (Sfarmă Piatră, nr. 48, 22 octombrie 1936). Într-o altă revistă legionară, Elena Wolf-Lupescu (poreclită „Roșcovana”), metresa regelui Carol al II-lea, era percepută „cu părul roșu «ca cărămida», ce Încadra o față pistruiată și cu buzele mari, groase și roșii, proprii și ele rasei” (Timpul eminescian, nr. 219, 8 octombrie 1940). Tot În acea perioadă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor politici. „Tot un evreu obraznic”, scrie „grupul de intelectuali”, este și... [urmează numele unui parlamentar], păduchiosul ăsta cu barbă roșcovană și cașcaval cușer Între dinții galbeni” <endnote id=" (158)"/>. Regula este simplă, dar operează cu eficiență la nivelul subconștientului colectiv. Adversarului politic i se atribuie vina de a fi (ce oroare !) „străin”. În felul acesta, el nu devine doar un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
erau ceva mai relaxate În spațiul românesc. Câteodată, spațiul În care se consumă relația erotică interetnică este cârciuma (orânda), luată În arendă de regulă de vreun evreu : Frunză verde odolean, La crâșmuța din meidian [= maidan ; din tc. meydan] Bea Costachi Roșcovan Și cu frate-seu Buzdugan Cu trii fete de jâdan <endnote id="(224, p. 233)"/>. Colo-n vale la priloage, Țin orânda trei jidance <endnote id="(99, vol. I)"/>. Uneori, clienții o hărțuiesc sexual pe tânăra soție a cârciumarului evreu sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
birou de schimb, mi-am amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
băiat cu mașina, stai să ți-l prezint", dar sacul era lîngă mine și Jackie plecase. POPAS ÎN ALPI Îmi permiteți să citesc și eu " Le Monde", doamnă? Asta se întîmpla în 1964, pe plajă la Mamaia. Un bărbat îndesat, roșcovan, cu o chelie strălucitoare și ochelari cu ramă subțire, se oprise în dreptul meu, privind ziarul pe care tocmai îl lăsasem pe nisip pentru a profita cu ochii închiși de una din razele de soare ce scăldau în acest august plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
familia Monor - domnul, director la fabrică, doamna, învățătoare; familia Avram - domnul, inginer-șef la fabrică, doamna, învățătoare; Nelu Munteanu - învățător - profesor de sport - mai întâi la asociația sportivă din Frasin, apoi la școală. Nelu Munteanu, un tip nu prea înalt, roșcovan cu părul roș și creț, un tânăr foarte îngrijit, care-și făcea manichiura la salon și despre care noi, la vremea aceea, credeam că se vopsește și-și face permanent; dar ne era drag tuturor celor din sat și ne
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
a apărut Viorel, și nu cu mâna goală. Motorul adus de la Steagul Roșu din Brașov, spoit tot cu vaselină și Înfășurat În folii de polietilenă, era ancorat cu sârme răsucite de obloanele unui Aro condus de un băiat solid și roșcovan pe care-l chema Cezărică. Andrei fremăta parșiv și pervers și, după prostu-i obicei, tot Întindea labele lui jegoase după stăpânul nostru cel tânăr. — Bine că te-ai gândit să vii, Viorele. De când te-așteptam cu fiarele-n drum. Dacia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l pe Carol Întorcându-se și noi grămadă pe el să-l Întrebăm ce-a fost. - A tras un dobitoc În aer. Cică n-a vrut unul să se oprească la control. Trage aiurea ca să sperie lumea. - E unu’ așa, roșcovan și cu mustață? Întreabă Ortansa. - Da, ăla, tot ăla. - Ăla trage din oră În oră. Parcă special o face. Să sperie lumea. - Nu-i de joacă cu ăștia, zic. Te sperie ce te sperie, până-ți zboară creierii. - Ba s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-o fac să mi se spovedească. Știam că ele-și petrec multe ceasuri pe zi Împreună, la asistentă acasă sau aici, În lipsa mea. Abia de apucasem s-o văd În câteva rânduri preț de câteva minute pe fetița aia roșcovană, și asta pentru că nu țineam chiar deloc să le surprind. Îmi era probabil frică de felul cum aș fi reacționat, sau mai degrabă Încercam să savurez pe Îndelete o plăcere amânată la nesfârșit, așa că apăream mereu la ore previzibile acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
i-a cedat. Dacă nu cumva m-o fi mințit din nou, sfiindu-se să-mi mărturisească o perversiune de zece ori mai atroce decât aceea de a se lăsa bărbierită la fund și dezinfectată cu limba de asistenta aia roșcovană. Totuși n-o prea vedeam coborându-se până Într-atât Încât să strângă Între picioare bâzdâgania aia de om, și-n pofida atâtor revărsări teatrale, cică nici Restoiu n-a insistat cine știe ce, tot oful lui zbuciumându-se Într-o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
1998; Mărturii în contemporaneitate, București,1938; Cântecul destinelor, București, 1939; Sam, Oradea, 1939; Sufletul soldaților de plumb, București, 1940; Miss, București, 1942; Bariera, pref. Florence G. M. Zamfirescu, București, 1946; Teatru, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; Isprava duhului roșcovan, îngr. și pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1974; [Scrieri], vol. I: Teatru, vol. II: Mărturii în contemporaneitate, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1974; Corespondență, îngr. și pref. Claudia Dimiu, București, 1988; Domnișoara Nastasia și alte piese, Cluj-Napoca, 1989; Teatru, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
boleșnițe sau o incompatibilitate măcar pentru unul din fața sa pe listă. Colentina a înțeles și a înțepat o găină, o păpușă, a privit globul de sticlă și a văzut în viitor. Unul va părăsi locul lu' matale, dar este unul roșcovan, cu mustață care nu prea vrea... Șeful, ghicește repede Donose. Ăsta nu prea ar vrea, trebuie să-l tolomonesc. Ba o să vrea, se repede bietul om. Trebuie să mai dai pentru... Lasă, doamnă Colentina, de asta mă ocup eu. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la 15 kilometri distanță. Te sărut, draga mea, al tău - Petia. Primele zile ale lui august 1956 ...Histria... Constanța... Costinești... Dureroasa curio zitate de a trăi! Augustul, din Costinești, Augustei la Vatra Dornei 8 august 1956 Draga și iubita mea Roșcovană, Petia a sosit pe neașteptate duminică și apariția lui m-a bucu rat tare mult, căci altminteri începusem de-acum să mă plictisesc și să mă gândesc la plecare. Acum voi pleca probabil doar pe data de 15. Astăzi l-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru ca „diferențele“ - ei, vezi? aici e aci: diferențele! - să intre pe nemuncite În buzunarul intermediarului cu rezoluția ministerială la mână, adică În buzunarul tricolor al tipografiei Răsăritul, cum și În cel al complicelui său, samsar la asemenea afaceri, evreul cel roșcovan, băgăcios și isteț, cu nume schimbat pentru ocazie În Coman, dat afară de mine pe ușă și intrat pe fereastră prin insistențele generalului - a groisăr purăț-ul, a groisăr ganef-ul din inima acestor afaceri - și ale fiului său, Dodu cel bâlbâit și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]