1,892 matches
-
parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mele. După accident căci existența mea se Împarte acum În două lungimi de... viață (sau În două vieți): cea de dinainte de accident și cea de după accident mi-am pierdut nu doar mare parte din piciorul stâng. După nenorocirea aceea (voi roși puțin la marginea acestei mărturisiri), mi-am pierdut și virilitatea. Potența. Așa cum a conceput-o și ne-a lăsat-o, Întru normalitatea hotărâtă atunci, la Începuturi, Însuși Creatorul. Pentru o femeie am devenit un bărbat inutil. Am găsit-o lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca să mă conving că nu mai este nimeni în cameră, vreunul din amanții ei. Nu, era singură și îmi dădeam seama că tot ce mi se povestise despre ea era pură calomnie. Cine știe dacă nu era chiar virgină? Am roșit de îndoielile mele, am roșit de mine însumi. Dar asta n-a durat mult: dincolo de ușă se auzi cineva strănutând, apoi un râs înfundat și sarcastic, de ți se zbârlea părul pe cap. M-am cutremurat. Dacă strănutul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai este nimeni în cameră, vreunul din amanții ei. Nu, era singură și îmi dădeam seama că tot ce mi se povestise despre ea era pură calomnie. Cine știe dacă nu era chiar virgină? Am roșit de îndoielile mele, am roșit de mine însumi. Dar asta n-a durat mult: dincolo de ușă se auzi cineva strănutând, apoi un râs înfundat și sarcastic, de ți se zbârlea părul pe cap. M-am cutremurat. Dacă strănutul ăsta nu m-ar fi reținut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să mă enerveze rău de tot, baba dracului! Da' asta e, domnule dragă, ce să ne mai dăm pe după cireș. Ce mi-e-n gușă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vreau. Puteai și tu să te gândești cât am ținut io la tine. Plus câte am făcut io pentru tine. Și tu? Uite cum m-ai răsplătit pentru toate, escroacă sentimentală ce ești..." "Io sunt escroacă sentimentală!?", se indignă domnișoara, roșind. "Nu ți-e, mă, rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid. Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de aproape patru ore fetelor, cînd în mod obișnuit s-ar fi cuvenit să fi ajuns deja acasă. Pe mine a-nceput să mă doară fundul de la atîta stat pe scaun, zice Angelica, numai eu sînt de vină, recunoaște Delfina roșind puțin în obraji, mă tem că ne-au dat dispărute, că o să ne penalizeze, n-avem și noi dreptul să mai tragem chiulul din cînd în cînd? întreabă Tușica, nu ți face probleme că nici naiba n-a băgat de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt, reluă Angelina, simțind că respirația îi revine la normal. Cred că am roșit pînă în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză. — Se mai întîmplă, pun pariu că în cîteva minute o să uitați cu totul ce s-a întîmplat, zise Poștașul, încercînd s-o încurajeze. — Mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aprobată: în 1941 ne-am mutat la Newark. Vărul meu Harold era scund și îndesat ca un taur - ca toți bărbații din familia noastră, cu excepția mea - și semăna izbitor cu actorul John Garfield. Mama îl adora și-l făcea să roșească mereu (e unul dintre talentele cucoanei) declarând în prezența lui: — Cu niște gene negre ca ale lui Heshele, oricare fată, credeți-mă, ar avea asigurat la Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-un colț al beciului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
douăzeci și patru de ore petrecute în Iowa nu răspund decât cu „mulțumesc“ oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există, apoi, în engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noaptea și să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat o chestie misterioasă. Când s-a defectat trenul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea! spuse domnul Stein, clătinând din cap. Cum știu ele să se dea pe lângă un bărbat. Ține de strălucirea scenei. Îmi amintesc că, pe vremea când eram un tinerel, așteptam ore Întregi la ușa prin care se ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vară de culoare deschisă, Într-un stil casual foarte plăcut. „Nu e chel“, remarcasem fericită observându-i claia de păr castaniu, o binecuvântare de care, din păcate, duc lipsă mulți bărbați de treizeci și patru de ani. „Zâmbet cuceritor“, m-am gândit, roșind fără să arăt atunci când mi-a strâns mâna. Avea o expresie veselă, iar ochii verzi Îi străluceau șăgalnic. „Are cel puțin 1,90 Înălțime“, calculasem eu, uitându-mă la el. Cred că, fără să Îmi dau seama, Îmi ziceam: „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o să mor. Iar doctorul mi-a spus: „dacă vrei să trăiești, trebuie să cumperi pandantivul“. Așa că l-am cumpărat după licitație de la Fred Leighton, la un preț dublu, și iată-mă aici, vie și nevătămată. Toată lumea se uită la Phoebe. Roșind brusc, spuse: Mă concentrez mult asupra afacerii mele. Știți, mostrele mele sunt la Shanghai. Da, știm, replică Salome. Hai cu mine să luăm niște desert. Salome și Phoebe dispărură, iar Lauren și eu am rămas cu Sanford. El s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă Întorc până În ianuarie. Ei, Îți place apartamentul? Îmi place la nebunie. De-abia aștept să-l vadă Hunter, am răspuns eu, fericită. — Ia uită-te la tine, câtă drăgălășenie, spuse Milton. Îl iubești foarte mult, nu-i așa? Am roșit un pic și am aprobat, dând din cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
petrecu. Sophia, cea mereu calmă, cea pe a cărei față scria „eu-cunosc-pe-toatălumea-pe-pământ-și-pe-toată-lumeachiar-și-pe-lună“, rămase, deodată, fără cuvinte. —Giles Monterey? Îl cunoaște pe Giles Monterey, șopti ea Într-un sfârșit, cuprinsă de uimire. Dumnezeule, Întotdeauna am vrut să... Îl cunosc. Judecând după cum roșise, putea la fel de bine să fi spus „Întotdeauna am vrut să mă căsătoresc cu el“. Tulburată, se uită la ceas și spuse: —Of, ar cam trebui să plecăm. Neapărat să Îmi povestești cum e Monterey, când te Întorci... Doamne, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
M-am uitat lung la ziar În timp ce lacrimile cădeau pe el, una câte una. În clipa aceea ceva alb mi-a apărut În fața ochilor: o batistă era Întinsă către mine. Cât de stânjenitor. M-am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu, ștergându-mi lacrimile cu batista lui Hunter. Eu am făcut ceva groaznic. Iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa e doamna Boyle, șefa mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Auraș, să respecți întocmai ce ți-am scris aici, măcar tu, care ești cadru medical: "viață normală", că-s sătul de alea: "hi-hi-hi, dom' doctor, vai, sigur c-o să mănînc de toate", că parcă le-aș opera la stomac. Nu roși rîde profesorul -, că dacă roșești tu, ce să mai zic de celelalte? Vii la mine după ce mai naști un copil, bine? Abia atunci totul va fi perfect. Profesorul se mai plimbă un timp, face semn Aurei să-și bea cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]