272 matches
-
să se vânture din gură-n gură și să molipsească lumea și tot cartierul ca de o boală, și până la urmă bine a făcut că n-a mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar i-a spus Roșioarei că pasămite d-aia îi hrănește ea copiii din rațiile concentraților, ca să i-l înfometeze ea pe al ei? Se certau uneori de n-ar mai fi avut mult până să se ia de păr. Fi-ți-ar curvele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când se-ncingea tărâța-n ele punea la bătaie câte trei-patru sticle de lichior și le dădea drumul acasă la două noaptea, sătule și cherchelite și cu sacoșele pline de provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee... Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îmbărbăteze, să-i dea curajul vieții, pe care, oricât s-ar fi străduit, nu l-ar fi putut dobândi de una singură și nici alături de prietene, păi, ce să ne facem, Mirelo și Vasilico, și Luminițo, și Viorico, Getuțo și Roșioaro, dacă așa-i femeia, slabă îndeobște și cel mai adesea lăsându-se la mâna cui nu trebuie, te miri ce nenorocit care să-ți ia tot, să te lase goală-pușcă. Știa și ea, învățase pe propria-i piele, dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jugul lui și deja n-ai mai fi în stare să-ți spui că, uite, muncesc, da’ știu pentru ce, mă descurc și le descurc și pe prietenele mele, și deja ți-au pierit cheful și curajul. Uită-te la Roșioara, bunăoară. Ei, cine să-i fi ținut treze curajul și cheful? Ba tocmai că într-o vreme Mirela încercase s-o ajute, luând-o la cantină și punându-și obrazul pentru ea la șefi, că-i fată bună, muncitoare, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ținut treze curajul și cheful? Ba tocmai că într-o vreme Mirela încercase s-o ajute, luând-o la cantină și punându-și obrazul pentru ea la șefi, că-i fată bună, muncitoare, tot în nădejdea c-ar ajunge sărmana Roșioara să se descurce pe cont propriu, da’ ți-ai găsit: după nici două luni, Roșioara mea, auzi, că doar n-am omorât-o pă mama ca să mă pedepsesc în ocna asta de cantină, că ea are copii de crescut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajute, luând-o la cantină și punându-și obrazul pentru ea la șefi, că-i fată bună, muncitoare, tot în nădejdea c-ar ajunge sărmana Roșioara să se descurce pe cont propriu, da’ ți-ai găsit: după nici două luni, Roșioara mea, auzi, că doar n-am omorât-o pă mama ca să mă pedepsesc în ocna asta de cantină, că ea are copii de crescut, nu vrea să putrezească de vie în aburu’ și-n umezeala asta, la care Getuța - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și s-atârne la te miri ce golan pentru o farfurie de mâncare și tot sub pretextu’ că d-aia n-are timp să-și ia o slujbă, că la copiii ei le trebuie supraveghere și educație. Umbla și atârna Roșioara, Mirelo, și ea ca orișicare, tot în nădejdea că ar da peste un fraier care să rămână lipit de ea, cel puțin pentru o vreme dacă nu pe viață, nu poți să știi de unde-ți pică. Orice zdreanță de sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că-i educă. De mult i-a scăpat din mână, după cum o țin ei tot într-un balamuc și-o teroare, cerându-i bani și tăvălindu-se pe jos ca posedații ca să le ia ce văd la alți copii, și Roșioara n-ar avea în veci de veci cum să-i mulțumească, și după toate astea nu-i puțin lucru la ce o duce capul să aiureze, povestindu-i Mirelei despre bărbatul ăla pricopsit care de bună seamă c-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
păi, chiar și ceva mai bătrân dac-ar fi și tot n-ar deranja-o, ba’ i-ar conveni, c-ar muri mai repede și ar lăsa-o-n averea lui, Mirelo, să-ți vină rău și mai mult nimic. Roșioara vorbea despre niște lucruri pe cale să se întâmple, de nu-ți venea să crezi cât e de dusă și rătăcită, iar pe de altă parte, pricepută de nu se poate să-ți intre pe sub piele și să se lipească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de rabă care o claxonează, cine știe cum, din obișnuință, de plictiseală ori mai degrabă din greșeală, dacă o vede de la depărtare ori din spate și o confundă cu una mai acătării. O doamnă-domnișoară ca tine, Mirelo, nu erai tu de teapa Roșioarei. La altceva ai fi tras nădejde, și uite că nădejdea asta aproape că ți s-a împlinit într-o duminică de august, când te scosese afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de august, când te scosese afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament, lăsându-se călăuzită de dispoziția sumbră ce-o rodea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
desigur, prietene de-ale prietenelor, care se adunau în alte părți sau se nimereau la soră-sa în lipsa lui. Păreau grăbite, plutea în jur un nor de precipitare haotică, un soi de mâncărime viscerală care le făcea să se hlizească. Roșioara parcă ar fi dat tonul, incitându-le la aluzii porcoase de doi bani, că hai mai repede, dragă, să dăm din craci cu nădejde, să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doi bani, că hai mai repede, dragă, să dăm din craci cu nădejde, să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine, fiind nelipsită de la soră-sa. Roșioara lătăreața și cu fundu’ ăla lăsat, ca o pară; o pară prea coaptă, gata să se borșească, și uitătura aia somnoroasă și încercănată. Vădană, deh, la aproape patruzeci cât o avea, cu trei copii făcuți cu te miri cine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trei copii făcuți cu te miri cine, cu doi sau trei bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să dai din craci, și pe urmă că noi, ca femei serioase ce suntem trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să dai din craci, și pe urmă că noi, ca femei serioase ce suntem trebuia să fi venit la șase dimineața, când s-au deschis urnele, și păi de ce, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că mai ie lume cu copii mici p-aicea și să vezi acuma-nghesuială dacă ne-a prins prânzu’ la vot... Mda, Geta, ar fi ceva de capul ei și-i merge mintea să se descurce, nu se compară cu Roșioara, măcar că-i și ea vai de steaua ei c-un copil, pe care l-a dat la mă-sa la țară, la Moldova, iar Vasilica uite-o cum se isterizează bătând din picior aiurea, ca să se afle-n treabă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde ți-ai putea încropi un rost cu banii ăștia... Femeile alea grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului lumea asta odată! A-nnebunit lumea, și Elenuța aprobând-o și hlizindu-se spre frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi primii, ba bine că nu, nu-s nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea dacă nu mai avea de unde s-o aprovizioneze... Peste toate astea, în septembrie i-l aduseră pe Mugurel de la Câmpulung, că se făcuse de școală. Copilul, da, încă o grijă printre atâtea altele... Care grijă, Mirelo, uită-te la Roșioara că nici cu trei habar n-are?!... Atâta că ea nu-i ca Roșioara, s-atârne și s-aștepte să-i pice. Unde ar ajunge dacă ar sta în nădejdea lui Velicu pentru posturi de dispecere și secretare? Ba tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-l aduseră pe Mugurel de la Câmpulung, că se făcuse de școală. Copilul, da, încă o grijă printre atâtea altele... Care grijă, Mirelo, uită-te la Roșioara că nici cu trei habar n-are?!... Atâta că ea nu-i ca Roșioara, s-atârne și s-aștepte să-i pice. Unde ar ajunge dacă ar sta în nădejdea lui Velicu pentru posturi de dispecere și secretare? Ba tocmai că, de-acum, atârna la Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui Velicu pentru posturi de dispecere și secretare? Ba tocmai că, de-acum, atârna la Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut cu nasul pe sus și s-ar fi crezut altceva decât este. Era la fel ca Roșioara până la urmă, chiar dacă asta atârna la mai mulți, iar copiii ei, tot trențăroși și nemâncați. Ce mai, trebuie să se miște și să se zbată să-și caute de lucru... Nu se zbătu prea mult până să nimerească, iarăși, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-și ia câmpii între patru pereți și așteptându-l cu coatele pe pervazul ferestrei pe făt-frumosul ei Velicu s-o scoată cu mașina la iarbă verde, așa că o lua cu sorcova pe la Getuța, Luminița, Viorica, Vasilica, și mai mult pe la Roșioara, ca să-i ghicească-n cafea când o da Dumnezeu să apară-n sfârșit Velicu și ce-o să se-aleagă de viața ei. Ce o să iasă din povestea asta a lor, despre care Roșioara n-avea deloc o părere bună. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]