184 matches
-
cu pietre o desfrânată, el le-a spus: cel care se crede în sinea lui curat, să arunce primul cu piatra. Toată vorbăria lui Zarathustra nu atingea nici pe departe această înțelegere a naturii umane, violentă, răzbunătoare, plină de prejudecăți, robită instinctelor, infamă, cum a înțeles-o nazarineanul. Dionisianul era prea inferior în isteria cu care exalta el instinctele, ca să nu înțeleg că nu le cunoștea deloc, cum le cunoștea uriașul de la Iasnaia Poliana, care luptase împotriva lor cu toată forța
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vieții primul colț. De-asupră-i se-ndoiră a cerurilor bolți, Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere, A cărei haină-i farmec, cuprinsul e durere. O genii, ce cu umbra pământul îl sfințiți Trecând atât de singuri prin secolii robiți, Sunteți ca acei medici miloși și blânzi în viață Ce parcă n-au alt bolnav decât pe cel de față. Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare. În orice veac
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pune sub obroc! Și Decebalus per Scorillo a preferat moartea în locul captivității, vere. Aici nu-i vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în mâna romanilor. Nu putea să-și vadă nația robită. Ai dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să acceptăm demnitatea la care a ajuns și să-l invidiem (respectuos) pentru răbdarea și disponibilitatea sa. Poemele bune recuperează deci handicapul milosteniei și fac din cerșetor nu doar semenul nostru, ci un fel de pildă vie pentru ceea ce noi, robiți muncii și prea țepeni În demnitatea noastră, putem atinge mult mai greu. Sau deloc. un cerșetor orbîn palma Întinsă doar fulgi de nea Ana Udrea Orbul de aici pare să fie mulțumit numai cu dărnicia cerească. În palma Întinsă, fulgii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par false acele cuvinte, încerc eu marea cu degetul, dar atunci, Nu te-a șocat, mă întrerupe el, o oarecare expresie din întrebarea retorică a drăcușorului? mirat, eu, Nu! ce anume? Robit formelor cvasiperfecte ale naturii umane, sau cam așa ceva, Revăd fraza asta ultimă din caietul lui, Da! așa ai spus! Ei bine, habar n-am acum în ce împrejurare am scris aceste cuvinte și ca urmare a căror evenimente, data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe tâmple. Șterge-mi hohotul regăsirilor și lacrimile prefă-le în albastrul care-mi robește în jurul meu. Numai soarele meu mai simte celula orbită a dragostei de unde se naște o altă viață viitoare pe surprizele tăcerilor. UN OM DE IUBIRE ROBIT În miezul zilei gustul aerului era prea aromat prin venirea ta în casa mea, cea a sublimuluiă M-am așezat la picioarele tale, și-aș fi vrut omule, să-ți împărtășesc despre viața mea, o viață ce se chinuie între
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
omul meu de ani, s-a răstignit într-o țigară de umbre și omul meu s-a răstignit într-o greșeală de unde. Ai venit să mă justific zgomotului de sens răstignit. Am băut în licoarea divină, un om de iubire robit și aș vrea să mă crezi în acest univers, cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de la Chiev pentru că a încercat a scrie asupra limbii malorosiane. Și dacă o asemenea soartă așteaptă pe slavi chiar în împărăția Moscului, ce soartă va aștepta oare pe bieții români din Basarabia! Cu toate că o străinătate neagră și nendurătoare, barbară și robită și-a întins ghearele asupra unei părți din țara noastră, Camerele actuale au autorizat, neautorizate ele înșile, cedarea provinciei, fără a crede de cuviința de a consulta poporul. La ce trebuie să știe poporul sub ce soi de stăpâni va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un model de înțelepciune și de virtute, o icoană cu totul opusă celei zugrăvite de Shak[e]speare în Shylock sau de Alesandri în Lipitorile satelor, N. R. {EminescuOpX 402} astfel fierb mereu cuvintele de hulă asupra "îngîmfatei fiice a mumei robite", asupra "Dumnezeului răstignit", asupra,, abisului pe care creștinismul l-a săpat între sine și rațiune". Apoi se susține de-a dreptul că "e cu totul neadevărat cumcă creștinismul predică generală iubire de oameni și frăție" (197) și apoi: "în realitate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin liniște și fermecătoare grădini, poteci de dealuri printre turburătoare păduri! În altă parte! Departe, unde totul e nou și gonește amintirea și aduce uitarea. Revelația mea însă nu mă îndemnase la fugă. Deși adânc turburat, sufletul meu fusese greoi, robit unei puternice reprezentări, cu toate că iubirea mea pentru ea nu era totală, sau poate tocmai de-aceea... încă de la începutul trezirii mele la viața afectivă o pornisem greșit, gata să mă căsătoresc cu Nineta, și apoi reprimind-o pe trădătoarea Căprioară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
3 și jum [ătate ] milioane; La 1854............. 4 milioane; La 1859............. 4 și jum [ătate ] milioane. {EminescuOpXII 151} La 1859 mureau 57 la sută de născuți; la 1878 mor 101, 7/10 la sută de născuți. Iată dar un popor robit care sporea repede sub reacțiunea împilătoare, și care scade repede, sub domnia unei înfiorătoare mortalități, dar sub regimul îngăduitor al libertății. Ciudată pare a fi fost robia neamului românesc. Care să fie însă cauza acestei scăderi? Noi credem că următoarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
polemic În realitățile crude ale timpului său. El afirmă răspicat că „În mod artificial s-a dezvoltat o morbiditate În satele noastre cum nu s-a mai pomenit nicicând, nici În vremea epidemiilor. Până și sănătatea fizică a poporului nostru robit de uzură, stors de corupția administrației, otrăvit de băuturi contrafăcute, e compromisă până Într-atât Încât trebuiesc spitale la sate” (Spitalele rurale - Timpul, 20 august, 1881). Reticența lui Eminescu față de spitale se justifică prin concluziile la care ajunge analizând contextul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ce-au făcut copiii și cu ce ți-au mai greșit, C-așa brusc și fără milă Tu din nou i-ai părăsit? Ți-au făcut vreo mâhniciune copilițele-mi iubite, Cum îngăduiești Tu raptul, cât mi le mai lași robite? O, preabunule Părinte, amintește-ți iar de noi Prin puterea Ta cerească, dă-mi copilele-napoi! Pentru orice român, Basarabia a fost, este și va fi pe vecie provincia românească ruptă din trupul României, din țara lui Decebal și a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
români ar avea șansa redescoperirii unei teme predilecte pe la 1800: poezia ruinelor. "O, ziduri întristate! O, monument slăvit!/ In ce mărime-naltă și voi ați strălucit / pe când un soare dulce și mult mai fericit / Își revărsa lumina pe-acest pământ robit" se tânguia Cârlova. Călinescu observa că "fiece poet din preajma lui 1800 își are ruina sa" în care vede "de cuvinte și idei izvor." Ca procedeu general, îngroșându-se tezist-romantic contrastul între micimea contemporaneității și magnificența vremurilor trecute, evocată prin mărturia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
veche însemnare așternută lângă litera tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ura, puterea fizică, pornirea de-a ucide, asupra unora din semenii lor. Scrisul bădiei Eugen Dimitriu reprezintă rodul descoperirii și folosirii acestei forțe spirituale salvatoare care încearcă să opună celor stăpâniți de ură și răzbunare mai ieri, dar și celor robiți azi de lene, necinste, minciună, lăcomie sau nepăsare lumea celor ce pot spera, iubi, crea ceva, care să dăinuie dincolo de viața efemeră și firavă a trupului, dând astfel, un preț oricât de modest, dar onest, o picătură din această forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era eliberat Chișinăul. Relevând semnificația momentului, ziarul “Universul” consemna: “Hotarele ciuntite acum un an au fost reîntregite de ostașul neînfricat al României. După Bucovina, eliberată de sub jugul străin acum două săptămâni, iata că, numai dupa alte câteva zile, cealaltă provincie robită - Basarabia a revenit la matcă.” Momentul a dat lui Iuliu Maniu, președintele PNȚ, prilejul de a adresa un memoriu mareșalului Antonescu, prin care iși exprima bucuria și satisfacția pentru că “am recâștigat două provincii frumoase și că am readus milioane de
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
era eliberat Chișinăul. Relevând semnificația momentului, ziarul “Universul” consemna: “Hotarele ciuntite acum un an au fost reîntregite de ostașul neînfricat al României. După Bucovina, eliberată de sub jugul străin acum două săptămâni, iata că, numai dupa alte câteva zile, cealaltă provincie robită - Basarabia a revenit la matcă.” Momentul a dat lui Iuliu Maniu, președintele PNȚ, prilejul de a adresa un memoriu mareșalului Antonescu, prin care iși exprima bucuria și satisfacția pentru că “am recâștigat două provincii frumoase și că am readus milioane de
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai agitată, stârnind praful; avea și cum, căci atâta praf ca la Medgidia, reziduuri picate parcă direct din fierbințeala solară, n-am mai văzut. Sărmana Abibé! Nimic în figura ei nu interzicea presupunerea că, demult-demult
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
femeie. Frumusețea ei strălucitoare, fie că femeia e feciorelnica Aglaia sau păcătoasa Nastasia Filippovna, eroinele romanului, nul lasă în nici un caz rece. Dar el o apreciază într-un chip cu totul altul decât, bunăoară. Rogojin, personaj diametral opus, chefliu și robit orbește de patima erotismului. Pentru Prinț, frumusețea feminină e ceva ce nu se poate defini. „Eu, zice, nu sunt pregătit pentru asta. Frumusețea e o enigmă”. Admirația pentru chipul fermecător al Nastasiei Filippovna îl duce cu gândul în regiuni supralumești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ambele fiind comite Andrei, fiul lui Lackfy, și în Țara Bârsei pe la Oituz. Regiunea Ciucului și întreaga Țară a secuilor au fost prădate și devastate, cetățile sătești de la Râșnov, Christian, Vulcan, Cumidava (Orlenburg) și altele au fost dărâmate și populația robită. Însuși Brașovul a avut de suferit, pierzând toate privilegiile care au trebuit reînnoite de către Ludovic mai apoi. Istoricul saxon pune data acestei incursiuni în anul 1345, când s-a făcut prima campanie contra lor. Dar, după amploarea distrugerilor și faptul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
detașament comandat de pașa Iakub, pradă cetatea și încă două orașe, luând în robie mulți locuitori. Într-o scrisoare din 25 octombrie 1469, Mengli-Ghirai, exprimându-și adâncul respect față de sultan, ruga în același timp să fie puși în libertate locuitorii robiți, deoarece „paguba pricinuită Caffei este, totodată, o pagubă pricinuită nouă”. Când și cum a putut fi prădată Caffa numai de un detașament turc, din moment ce era sub protecția Hoardei Mari, nu este greu de aflat, dacă ne gândim că Mamak și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
puternic substantivizat (trup, suflet, gând, sărut, arbori, flori, lumina etc.). Lipsește ipostază ludica a demersului, ceea ce duce la o anumită monotonie și monocordie a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la o anumită monotonie și monocordie a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete mitropoliții tăcerii/ Rareori, pentru că nu aștept”. Comentariu acid, dar nu descurajant, pentru că adevăratul debut făcut În ,,Convorbiri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]