184 matches
-
ținutul Sorocii, și măcelăriți. Tătarii scăpați cu viață au fost luați prizonieri, între aceștia aflându-se fratele și fiul hanului, iar ceilalți au fost urmăriți până la Nistru. Puțini s-au putut salva. Din mâinile hoardei jefuitoare au fost eliberați locuitorii robiți și s-a luat întreaga pradă, care a fost trimisă în satele din care fusese furată. Mânios din cauza actelor barbare comise de aceștia, fără a ține seama de rangul celor luați prizonieri, Ștefan Vodă a hotărât pedeapsa cuvenită, refuzând orice
Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2244]
-
de moarte și acumularea unei mulțimi de păcate cu iertăciune<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, „Cuvânt despre moarte”, trad. de Alexandru Monciu-Sudinschi, Edit. Ileana, 1997, p. 104. footnote>. Este periculoasă și pierzătoare de suflet această mulțime a păcatelor mici, pentru că cel robit lor nu se pocăiește intens pentru ele. Deci, cel ce va fi atent la cele mici, nu va fi biruit nici de cele mari. Fiecare din noi trebuie să conștientizăm faptul că păcatul este călcarea voii lui Dumnezeu și prin
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
lăsînd lucrurile să se exprime liber în sintaxa lor (nu spune Valéry că "orice operă este opera mai multor lucruri decît a unui autor"?): universul prozei lui Gheorghe Crăciun este o lume de citate. Pe cine altcineva decît pe cel robit cărților, ficțiunii, "trucajului" cultural, îl mai poate emoționa marea, o ciutură în mijlocul cîmpiei, firul de iarbă, cerul, văzduhul "plin de cîntece ciripitoare" sau, iată, povestea lui Dafnis și Cloe? Realul nu e al celor care îl "trăiesc", ci aparține, ca
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală de fascinația acestei aventuri. Blestemam pauzele care întrerupeau brutal fluiditatea operei scenice. Și, ca orice om robit visului, pierdut în mulțimea din foaier, nu așteptam decât să-l reiau. N-am mai avut atunci nici o îndoială că Zholdak reușise de data asta să se apropie mai mult ca oricând de ceea ce constituie esența identității sale, iar acest
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
în cazul lui Eminescu foarte concordante). Se vorbește, așadar, mai ales despre poet - și mai ales despre poeziile sale postume, pe care "n-a apucat să și le publice singur", cum s-a solidificat șablonul - ziaristul Eminescu este un om robit muncii, orbit de idei naționaliste, xenofobia populând, ca termen, mai toate abordările din presa centrală ori centralistă ce i se dedică, boala din 1883 este una neapărat fizică - chiar dacă nu se mai vorbește de sifilis, ca în anii amintiți, se
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
unui film documentar despre vînătoarea de urși din Carpați. Dificultatea va consta în deprinderea ursului născut în captivitate cu traiul în aer liber, într-un țarc special amenajat: "Se cumpenea între ceea ce i-a rămas în amintire din viața lui robită și între cealaltă amintire, acoperită de ceață, amintirea adusă din strămoșii lui." (Ionel Pop, Ocolul Ursului) Pînă a cădea sub glonțul ucigaș, ursul învață cu greu să bea apă de izvor, să sfîșie oi și să-și încropească un bîrlog
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
o berărie, chiar dacă una pricopsită, în care un amic ieșit la pensie din poliție deapănă amintiri. Numele lui ? Rache, întregind o serie. Un Lache mai pedant, mai asprit, om de viață, dar și de lecturi solitare, proprietar și familist, dar robit farmecelor Masincăi. Construin-du-l, Mateiu se arată inconsecvent, poate cu metodă, poate din nebăgare de seamă, altoind pe un soi de-al tatălui propriile pretenții de rafinament. Tot așa o cotește și firul poveștii. Dintr-o conversație de pahar, despre ultimul
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
fundamental: cu o carte în mână, spre vie, spre pădure, spre parc. Așa de vreo 35 de ani", își nota în jurnalul său un intelectual căruia i se spunea că este uneori arogant, pe când, de fapt, el se considera un robit al muncii și un mare timid. La senectute, când a-ți întocmi un bilanț poate să însemne și un act de exorcizare încă mai mult decât sfidarea neantului, jurnalul din celelalte vârste servește, resuscitant, prin prospețimea datelor, pentru că un autor
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
aur și alchimist șugubăț". Arta, obișnuia el să spună, e o interpretare paranoică a realității. Așa că și darea de seamă a Ruxandrei Cesereanu despre mustăciosul Salvador Dali este, cum altfel, paranoică. Fascinată, adică, de cuvinte, mai mult decît de întîmplări, robită, cu bunăvoia ei, unei scotoceli chichiriciaose. Kikiriki este refrenul scurtei bazaconii/năstrușnicii care închipuie, așezată la începutul cărții, un fel de brîu al Andromedei. Mustața (care tot revine...) e a lui Dimov. Însă mașina de vise, ,instalația" montată pe modelul
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
ca pe o servitute, le-am echivalat cu o eliberare. Marele meu model a fost E. Lovinescu, ale cărui "neîmpliniri de carieră" n-au constituit decît o marcă a independenței de conștiință și comportament. Neîmplinirile derivă în resentiment la cei robiți contingentului, dornici de-a figura pe o scară a succesului social, și, dimpotrivă, se transformă într-un antidot al acestuia la cei ce optează pentru ordinea ideală a lucrurilor, nepăsători la eventuala injustiție, ignorare, marginalizare. Îmi place să-mi reamintesc
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
restul rămâne pământ domnesc. Moșiile cari se dau boierilor li se dau cu privilegiul de-a le coloniza cu ce condiții vor putea; favoarea cea mai mare pentru colonizări era aceea de-a forma " slobozii" (asylum ) - loc în care oameni robiți, condamnați la pedepse, străini, așezîndu-se, scăpau de urmărire. Roma chiar a fost la început o " slobozie" precum se știe, căci slobozie însemnează " libertate" Cine se așeza pe aceste moșii, originea proprietății cărora este dania domnească, se așeza în condițiile cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe aflarea obiceiului pământului din vremea lui, care-i asigura puterea militară formidabilă de care se bucura într-o vreme atât de depărtată îndrăznețul Domn al Moldovei. De aci am afla că munca omului de țară n-a fost nicicând robită, ci rezultatul unei tranzacțiuni în genere avantagioasă pentru el; că, chiar pământurile pe cari le avea în arendă, le - avea din neam în neam, nu pe un răstimp scurt; că beția era pedepsită ca un lucru de rușine și de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ei - și speranțele mele aleargă pe pașii umbrei fugitive. 8 2257 (O masă întinsă și coprinsă de boieri) [ȘTEFAN] Dragi boieri a noastră viață E ca noaptea cea cu ceață, Care, tristă, lungă, rece, Nesimțită fuge, trece, Pasul ei - vremei robit Și văzduhul ei - cernit, Pîn' se stinge-n drumul său, Vis al lumei umed, rău. Cupa-n spume mă-nsenină Cum revarsă luna plină Mândră mare de lumină Peste lume, peste șoapte, Peste stânci pierdute-n noapte. Astfel cupa ce-arde-n spume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări pe cetate s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
darde, Prin- fereastră se văd flacări... e Bizanțul care arde, Pentru veacuri de-azi-nainte i-au căzutu[-i] și lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și spahiii căpățîne duc în suliți, Iar mulțimea cea robită se-mpingea plângând pe uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile de pe pieptul și spinarea voievodului. — Mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zimmer), pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărți moderne, s-a târât în câteva mii de exemplare vreme de șapte-opt ani prin depozitele editurii. Două mii de exemplare din La apa Vavilonului a Monicăi Lovinescu, povestea celei mai robite adevărului conștiințe pe care a dat-o lumea noastră în ultima jumătate de secol, s-au scurs cu chiu cu vai într-un an și jumătate. Pleșu a scris recent cel mai devastator text din istoria culturii române dedicat unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puternic substantivizat (trup, suflet, gând, sărut, arbori, flori, lumina etc.). Lipsește ipostază ludica a demersului, ceea ce duce la o anumită monotonie și monocordie a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la o anumită monotonie și monocordie a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete mitropoliții tăcerii/ Rareori, pentru că nu aștept”. Comentariu acid, dar nu descurajant, pentru că adevăratul debut făcut În ,,Convorbiri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu pietre o desfrânată, el le-a spus: cel care se crede în sinea lui curat, să arunce primul cu piatra. Toată vorbăria lui Zarathustra nu atingea nici pe departe această înțelegere a naturii umane, violentă, răzbunătoare, plină de prejudecăți, robită instinctelor, infamă, cum a înțeles-o nazarineanul. Dionisianul era prea inferior în isteria cu care exalta el instinctele, ca să nu înțeleg că nu le cunoștea deloc, cum le cunoștea uriașul de la Iasnaia Poliana, care luptase împotriva lor cu toată forța
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o privire robită simulacrelor și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe tâmple. Șterge-mi hohotul regăsirilor și lacrimile prefă-le în albastrul care-mi robește în jurul meu. Numai soarele meu mai simte celula orbită a dragostei de unde se naște o altă viață viitoare pe surprizele tăcerilor. UN OM DE IUBIRE ROBIT În miezul zilei gustul aerului era prea aromat prin venirea ta în casa mea, cea a sublimuluiă M-am așezat la picioarele tale, și-aș fi vrut omule, să-ți împărtășesc despre viața mea, o viață ce se chinuie între
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
omul meu de ani, s-a răstignit într-o țigară de umbre și omul meu s-a răstignit într-o greșeală de unde. Ai venit să mă justific zgomotului de sens răstignit. Am băut în licoarea divină, un om de iubire robit și aș vrea să mă crezi în acest univers, cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]