1,124 matches
-
prima și ultima literă a fiecărui cuvânt care denumește următoarele imagini: Prima literă Ultima literă Fișe de corectare a dislexo-disgrafiei Greșeli Caută greșelile și spune ce trebuie corectat: Citește propozițiile și corectează ce este greșit: Bunichii mi-au cumpărat o rochiță cu florichele colorate. Marchela și-a pierdut ocelarii. Pisichile prind șorichei. Vechinul meu este chel mai bun prieten. Pe cățelul meu îl ceamă Tedi. El are urechile michi și ocii frumoși. În povestea „Ridicea uriașă” șorichelul credea că este chel
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Mister K. O altă membră a companiei sale din Franța, Compania Kassen K, Marion Ballester, a interpretat piesa intitulată From... ages, mains tenant, un autoportret al interpretei, așa cum l-a prezentat coregraful. Personajul avea un corp feminin atrăgător, purtând o rochiță roșie scurtă, transparentă, cu multe mărgele sunătoare cusute pe ea și în picioare pantofi roșii cu toc înalt, iar capul pe care-l purta pe cap era al unei bovine albe, cu ochi plini de candoare. Nimic de comentat asupra
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
toți cei care ne vor vizita să se simtă atât de bine încât să devină dependenți", a scris Elena Udrea în dreptul imaginilor postate pe Facebook. În plus, liderul PMP a făcut publice și câteva fotografii de la eveniment. Îmbrăcată într-o rochiță albă foarte frumoasă, Elena Udrea a ciocnit un pahar de șampanie cu cei prezenți la inaugurarea Băilor Boghiș. Cei care au fost la Băile Boghiș în anii trecuți aproape că nu vor recunoaște locul. Încă de la intrare, schimbarea este spectaculoasă
Elena Udrea, la inaugurarea Băilor Boghiș-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81799_a_83124]
-
toți cei care ne vor vizita să se simtă atât de bine încât să devină dependenți", a scris Elena Udrea în dreptul imaginilor postate pe Facebook. În plus, liderul PMP a făcut publice și câteva fotografii de la eveniment. Îmbrăcată într-o rochiță albă foarte frumoasă, Elena Udrea a ciocnit un pahar de șampanie cu cei prezenți la inaugurarea Băilor Boghiș. Cei care au fost la Băile Boghiș în anii trecuți aproape că nu vor recunoaște locul. Încă de la intrare, schimbarea este spectaculoasă
Elena Udrea, la inaugurarea Băilor Boghiș-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81800_a_83125]
-
la un sărut pe gură și din ce În ce mai lung. Anii treceu, jocul cu bancnota continua, mă ruga să nu-i spun mamei de banii de pachet că mi-i confiscă și că el nu-mi mai dă alții. Ascundea bancnota În rochiță, În sân, acolo unde Întârzia mai mult respirând precipitat, eu Înțelegeam despre ce este vorba, știam că nu procedăm corect dar acceptam tacit, o sută de lei era foarte mare pe atunci și așa am ajuns să-mi scoată banii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai scurtă cale, trecând prin liane rochia ta s-ar putea murdări, sau și mai grav, agăța, treci numai prin câmpul deschis, te mai ajuți cu adierea caldă a khamsinului, te apropii. nouă în al treilea loc: din cauza strălucirii albului rochiței tale care îți vine ca turnată, te zărește cum alergi către bucata ta de fericire vrăjitoarea fuamnach, singura vrăjitoare care nu este oarbă, care de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, acum ea realizează cât de aproape ești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
di liwu, semn că suflețelul tău pereche a ajuns acasă, în grădina suspendată a dragostei tale. șase deasupra: cățelușii tăi de ciocolată, rin și ron, vor să sară pe tine când te văd, atât ar mai lipsi, să umple măiestria rochiței tale cu ciocolată, le dai tandru boturile la o parte, tigrul alb qilin, protectorul căminului tău, se dă peste cap de bucurie, furnicuțele albe bat tropa-tropa pe pământ, vulturii harpagornis fac loopinguri pe cer, broscuțele țestoase de galapagos dansează dezbrăcate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când mor le iau cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vis: Eram la stație și așteptam autobuzul. Era frig afară. Eu eram îmbrăcată în paltonul pe care îl aveam în realitate. Îmi plăcea mult acel palton. Printre persoanele care mai așteptau era și o femeie însărcinată. Nu avea decât o rochiță subțire pe ea și se vedea bine că îndura frig. Mie mi se făcuse milă de ea și îi dădusem paltonul meu, dar îi accentuasem că, pe urmă, trebuia să mi-l întoarcă. Mă trezisem. Copilul stătea aproape nemișcat în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sărbători, așa cum o gătea mama și apoi sora mai mare...” Hotărî să nu mai sufere și la urmă zise: - Să dea Domnul celor ce vor trăi în casa noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la urmă zise: - Să dea Domnul celor ce vor trăi în casa noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
celor ce vor trăi în casa noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să o arate vecinelor care, credea ea, se vor bucura pentru ea. Maică-sa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să o arate vecinelor care, credea ea, se vor bucura pentru ea. Maică-sa nu avea mașină de cusut, cosea cu mâna, dar făcea atât de bine acest lucru, că nimeni nu zicea că nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Copila se uita la degetele mamei care cu multă dibăcie făceau lucrul, iar acul, îi părea ei, intuia dinainte gândul mamei și făcea întocmai acele mișcări pe care ea le dorea. Încercă și ea într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea bune de a fi folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței, făcea câte un șorțuleț, o față de pernă nouă, o perdeluță pe ici pe colo... Știa să îmbine bucățile de pânză între ele după culori și calitate în așa fel, încât cine vedea lucrurile făcute de ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea nu putea să nu admire imaginația ei, lăudând-o. Chiar și nașa Varvara, când își vedea fina îmbrăcată în acele lucruri făcute de mâna mamei ei, nu putea să tacă și să nu zică ceva. - Ia te uită, ce rochiță ți-a mai cusut cumătra! Chiar îmi pare bine și nu-mi pare rău să-i las bucățile care-mi mai rămân, pentru că văd că știe a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-mi pare rău să-i las bucățile care-mi mai rămân, pentru că văd că știe a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase cu fierul de călcat și acuma era ca din magazin. O îmbrăcă pe copilă, îi zise să se învârteasă, o privi din toate părțile și exclamă fericită: - S-a făcut lucru bun, slavă Ție
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Acum las-o, ai să te îmbraci cu ea deseară când te vei duce la magazin să cumperi pâine, îi zise mama, vei trece și pe la bunică-ta să vezi ce mai face. Cum să se dezbrace ea acum de rochița pe care a așteptat-o atât de cuminte până la amiază? - Mamă, lasă-mă numai un pic, mă duc numai până în drum și imediat mă întorc, o rugă Ioana, care spera că măcar careva dintre prietenele vecine o va vedea, că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi chip să o oprească, îi zise să nu se ducă departe, să se întoarcă repede că avea nevoie de ajutorul ei. Ioana simți cum mama își admira cu privirea opera făcută de mâna ei, că îi plăcea și ei rochița. Îi zise iar: - Hai, du-te, dar vino repede, auzi? - Da, mamă, vin tot acum înapoi, spuse ea îndreptându-se spre poartă. Ieși în drum și ce bucurie! Chiar la câțiva metri de ea, erau cele două copile ale vecinei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îndreptându-se spre poartă. Ieși în drum și ce bucurie! Chiar la câțiva metri de ea, erau cele două copile ale vecinei, care aduceau cârdul de gâște cu bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere cu ea. Era sigură că ele vedeau rochița ei, dar nu ziceau nimic din părere de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere cu ea. Era sigură că ele vedeau rochița ei, dar nu ziceau nimic din părere de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se porni. Atunci una din ele o întrebă când își cumpărase rochia. Ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]