6,157 matches
-
dă un click”, față de 1.980 „dă click”; 586 „dați un click”, 4.160 „dați click”; 13 „fă un click”, 190 „fă click”. Englezismul este chiar adaptat în scris, probabil prin raportare la grafia tradițională a onomatopeii deja existente în română și cu corepondente în multe limbi (în DEX 1996: clic = „cuvânt care imită un zgomot sec, scurt”; cf. fr. clic, it. clic, engl. click): a da/a face (un) clic, a da clicuri - „dă clic pentru a vedea imaginea mărită
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
în vavil(l)onică transcripție, un exercitiu intertextual absolut, gratuit și suficient sieși, o capodoperă lingvistică. Iată ce poate scrie poetul magician lăsat, nesupravegheat, singur în biblioteca! Voi cita integral: „Sag mir welch’ ein Ort ist Miss / Italien, Floră la Română / îAëêéâéÜäçò káß Èáßò, / Sua cugina gran germană; / Ed Eco, pronta mă lontana, / Desus rivière ou sus étang / Der’n Schönheit war plus quam humana, / Aber wo sind die Schneiges d’antan? // Where is the wise girl Heloïs / Because Whose aberlardiana
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR, tomul X, Litera S, partea a 5-a, 1994 - forma struțocămilă e înregistrată, dar ca simplă variantă a substantivului stratocamil. Stratocamilul sau stratocamila - variante care atestă filiera slavonă de pătrundere în română a termenului grecesc pentru struț (strouthokamelos) - sînt ilustrate cu citate din secolul al XVII-lea. Despre pasăre se vorbea în Fiziolog și în diverse florilegii ale vremii - „Stratocamilul iaste pasăre mare și când oao oul, îl lasă în apă” (Floarea
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
iar pe de alta, o plăcere, mai ales cînd se publica ceva din ceea ce traduceam. Cînd am fost pregătit să scriu Rădăcinile..., am tradus tot ce a publicat Eliade pînă în 1945, și nu numai. În felul acesta am învățat româna. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
nuvele să public. Chiar traducerea Nopții de Sînziene a fost începută la inițiativa doamnei Stevenson (o distinsă doamnă, azi în vîrstă de 90 de ani, cu probleme de sănătate) și a mea. Am început amîndoi în același timp să învățăm româna și sînt sigur că amîndoi (sau numai eu) am putea realiza acum o traducere mai bună. Au apărut doar cîteva recenzii referitoare la această carte, semnate mai ales de foști studenți și adesea însoțite de o recenzie la volumul al
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
limbă. Cum s-a modificat - completat - nuanțat imaginea pe care v-ați format-o despre profesorul și omul Eliade, după aventura Dvs. românească din 1981? - Da, cred că s-ar putea face o paralelă între faptul că eu am învățat româna și Eliade italiana în tinerețea sa pentru a-l citi pe Papini. Cu deosebirea că eu nu mai eram tînăr (în 1971 aveam 40 de ani) și nu am reușit niciodată să învăț româna atît de bine pe cît a
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
între faptul că eu am învățat româna și Eliade italiana în tinerețea sa pentru a-l citi pe Papini. Cu deosebirea că eu nu mai eram tînăr (în 1971 aveam 40 de ani) și nu am reușit niciodată să învăț româna atît de bine pe cît a reușit el să învețe italiana. Cum mi-a schimbat călătoria mea în România imaginea pe care mi-o formasem despre Eliade? În primul rînd prin faptul că mi-a oferit informații pe care nu
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
contractul meu a expirat și am fost nevoit să-mi găsesc altceva. M-am mutat la un colegiu, la distanță de o oră de mers cu mașina de Duke. Aici, avînd mai puține responsabilități academice, am avut timp să studiez româna. Astfel, „ghinionul” meu m-a condus spre lucruri pe care altfel nu le-aș fi făcut. Lui Eliade i-au plăcut unul sau două articole pe care le-am scris despre el. I-am scris despre activitățile mele curente și
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Rodica Zafiu Tratatele și studiile care se ocupă de formarea cuvintelor înregistrează omonimia existentă în română între prefixul para-, de circulație internațională și uz preponderent științific - cu sensul „adiacent”, „asemănător” - și dubletul său familiar, identic ca formă, împrumutat direct din grecește, cu sens superlativ, intensiv: “puternic”. Primul para-, cu sensul fundamental „lîngă”, „dincolo de”, provine, în limbile
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
ce poate fi mai bun în domeniul stocării de imagini de date” (fotomagazin.ro). Cu totul nouă e astăzi amploarea de folosire a termenului paranormal și a dezvoltărilor sale lexicale. Împrumutat din limbi moderne, de circulație internațională, dar analizabil în română, cuvîntul e absent din prima ediție a Dicționarului explicativ (1975); înregistrat în DCR (1982), a fost introdus în Supliment și în ediția DEX 1996. Prezent azi în titluri de reviste, pagini de Internet, emisiuni de televiziune - constituie un domeniu (și
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
cruciații cucereau Constantinopolul, prilej cu care s-au furat la greu tehnologii nemaivăzute până atunci de europeni" (zi-de-zi.ro). Oricum, pentru cei cărora o schimbare de construcție prepozițională li se pare un fleac, am putea propune exerciții de traducere din româna standard în limbajul familiar-argotic actual; de pildă, a se odihni bine devine a băga odihnă la greu : "așa că am băgat odihnă la greu, am învățat să nu mai pun totul la suflet" (eva.ro).
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
cu nume cu tot al protagonistului, o calomnie ordinară. întîmplarea face să-l cunosc pe calomniat, care mi-a fost student, și pe care l-am inspectat pentru gradul didactic unu, înainte de revoluție. A fost pînă în 1989 profesor de română și director al Școlii Elementare din comuna Muntenii Noi, județul Tulcea. Doar ubicuitatea l-ar fi putut ajuta să fie în același timp în două locuri despărțite prin cîteva sute de kilometri. Să mă întorc la informația lui Laszlo Alexandru
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
de impunere indiscutabilă a normei explicite (chiar dacă la origine criteriul de decizie poate fi considerat arbitrar) l-ar constitui modul de formare al genitiv-dativului articulat la substantivele feminine cu terminația în -ie postconsonantică (familie, primărie, educație etc.). Acestea reprezintă în româna actuală o excepție de la regula de bază a femininelor, care cere ca articolul hotărît să se atașeze formei de genitiv-dativ (omonime cu pluralul), stabilind o legătură clară între formele (unei, aceste sau niște) case și casei. La substantivele din subclasa
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
Rodica Zafiu Despre haosul pronunțării siglelor și al abrevierilor în româna actuală am mai scris în această rubrică, cu cîțiva ani în urmă. O nouă repede privire asupra domeniului arată că situația nu evoluează în nici un caz spre simplificare. Să rezumăm datele problemei: mai întîi, există un grad de imprevizibilitate în
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
chiar preferată de vorbitori: tendința mai veche (care a produs pentru sigla CEC forma rostită cec) se confirmă și în multe cazuri mai recente: RADET (radet, nu re-a-de-té), PUR (citit pur, nu pe-u-ré) etc. Desigur, siglele cu succesiune impronunțabilă în română se supun obligatoriu celuilalt model, de rostire a numelor literelor: RATB devine re-a-te-bé. Totuși, la siglele pronunțabile nu se poate stabili o regulă de citire: e suficient să comparăm SAI: sai cu MAI: me-a-í. În evitarea unor "citiri legate" ar
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
Dicționarul explicativ (DEX 1996) numărul cuvintelor cu inițiala k a crescut la 80. E interesant că influența rusă oficială din anii '50 nu a forțat în acest punct ortografia, preferînd să prezinte împrumuturile recente din rusă ca perfect asimilate de română: dicționarele noastre includ formele colhoz "cooperativă agricolă" și culac "chiabur", în timp ce în franceză grafia acestor rusisme este kolkhoze și koulak (Petit Robert 1990), iar în italiană kolchoz și kulak (Zingarelli 1995). Decizia politicii lingvistice a făcut deci ca termenii rusești
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
Paul. "Și mie mi-a adus un milion de stegulețe", zicea Nicușor"; disputa continuă cu numerele un miliard, un catralion, cinci milioane de sute de catralioane, un infinit, un milion de infinituri... Care sînt totuși cifrele hiperbolei numerice preferate în româna de azi, în funcție de situație și de registrul de comunicare? Desigur, cifrele rotunde (dar aproximative) indicate de substantivele-numerale zece, o sută, o mie, precum și formele de plural cu sens nedeterminat ale acelorași numerale: zeci, sute, mii. Aspectul cel mai surprinzător al
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
din jurnalele și memoriile altor doamne (Sabina Cantacuzino, de exemplu, dar și Zoe Cămărășescu), notarea periodică a întîmplărilor zilnice fiind o practică (de disciplină și autoevaluare) curentă în lumea bună ante- și interbelică. Scris în franceză (e limba de cultură, româna folosește doar comunicării triviale) de o tînără cosmopolită și perfect emancipată la cei 24 de ani ai săi (siguranța și voluntarismul ei pun sub semnul întrebării multe teorii feministe), jurnalul Elisabetei Odobescu din 1916-1918, chiar fără a avea permanent sub
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
multe atestări ale sale în spaniolă sau franceză, dar numai italiana pare să-i fi admis intrarea în dicționare (bip, substantiv invariabil, în Zingarelli 1995). Interesante sînt evoluțiile și specializările semantice ale cuvîntului, care țin de specificul fiecărei limbi; în româna actuală colocvială, de exemplu, se bucură de o mare circulație expresia a da bip (prezentă, de altfel, într-o asociere ludic-absurdă, în textul de larg succes internațional al unei melodii a formației O-Zone: ,}i-am dat bip / și sînt
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
epocă - este "soție de ministru". Varianta ministresă, considerată o adaptare după fr. ministresse, era folosită, cam în aceeași perioadă, de Vlahuță. Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (DCR), înregistrează compusul femeie-ministru, atestat în 1984 și reluat ceva mai tîrziu. Româna formează cu destulă ușurință feminine de la masculine; există însă unele tensiuni între posibilitățile lingvistice și evaluarea culturală a formelor. În Tendințele limbii române (1968), Al. Graur amintea forme precum președintă, directoară, doctoră, pictoră, ingineră (desigur, azi ne poate surprinde alăturarea
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
contrară înmulțirii derivatelor feminine: "astăzi se folosește puțin femininul numelor de meserii"; "în general, se formează mai puțin feminine de la masculine"; "se folosește deci masculinul și pentru feminin: tovarășa inginer" (p. 258). E interesant, ca întotdeauna, să comparăm situația din română cu cea din alte limbi romanice: dicționarele franceze înregistrau în genere doar masculinul ministre (de exemplu: Le Petit Robert 1991), eventual și femininul mai vechi ministresse (Trésor de la langue française). Pentru italiană, Zingarelli 1994 cuprinde formele (marcate ca glumețe, ironice
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
în franceza din Canada forma la ministre pare a fi curentă; în Franța a avut loc, de prin anii 1980 - 1990, o polemică asupra formelor de acest tip, folosite de presă și admise oficial, dar contestate de Academie. Și în româna actuală, în presă și în Internet, se constată în primul rînd răspîndirea destul de mare a formei ministră: formată cu sufixul moțional cel mai productiv (care a creat și formele ingineră, studentă, președintă etc.); sînt peste 300 de citate, cu sensul
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
stîngul în plus". l Zilele petrecute la Cluj au fost însă reușite. La Simpozionul național de didactică a limbii și literaturii române (tema celei de-a cincea ediții a fost Lectura, cu toate problemele ei actuale) au participat dascăli de română din toată țara, veniți pe banii lor, din pur interes profesional, de asemenea universitari din Cluj, București, Timișoara și, ca special guest star, Dl. Basarab Nicolescu. Cronicarul a constatat că, în ciuda criticilor cu care sînt adesea gratificați, profesorii - măcar cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
toți erau genii și fiecare era pe cont propriu. Am învățat, așadar, din răsputeri limbi străine: facultativ, am urmat poloneza și germana și, separat, tot acasă, m-am ocupat de franceză. C.B.: Cum ați învățat românește? A.S.: Ca să fiu sinceră, româna a fost pentru mine limba cea mai dificilă. La un moment dat, mă temeam chiar că n-o să-i dau de capăt. O piedică de neînvins mi se părea dublarea pronumelui personal în forma lui accentuată și neaccentuată: Mie îmi
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
unor cuvinte și forme românești, a căror circulație am verificat-o cu ajutorul său. Avînd de la început o sonoritate voit comică, conținînd o combinație fonică onomatopeică, expresivă, numele însuși al motorului de căutare Google evocă limbajul copiilor. Termenul e supus în româna actuală juvenilă unor modificări prin joc de cuvinte: de la autohtonizarea Goguleee, dintr-o parodie recentă, pînă la transcrierea fonetică gugăl (aceasta apare de obicei ca gugal, din cauza absenței semnelor diacritice, ca de obicei refăcute în citatele reproduse mai jos): "am
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]