167 matches
-
contează). Povestea cu autonomia Ținutului Secuiesc e una tipic românească, chiar dacă personajele ei sunt de etnie maghiară. Am mai spus - și cred în continuare - că toate etniile cu care am conviețuit aici de sute de ani au reușit să se românizeze, astfel încât ne leagă mai multe și ne despart mai puține decât am crede. Pofta de autonomie a UCM și UDMR o confirmă. Din toate câte s-au vorbit și s-au scris în ultima vreme omul de rând nu cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de maneliști închiși în bunkere tapetate cu gresie ieftină. Mă opresc. Atunci când scrii despre kitsch, riști să devii kitch. Mirel 14 iulie 2006 O mică enervare sau, mai degrabă o situație amuzantă. Mirel, McDonald’s-ul din România s-a românizat! L-am învins, impunându-i cutumele noastre ancestrale. Pe ce mă bazez? (întrebarea lui Moromote). În restaurantul lor central din Ploiești nu mai poți folosi toaleta Mc Do, așa cum vrei tu, și de capul tău. Trebuie să fi consumat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să fac sala). Teribil era faptul că eram nevoit să intru din 10 în 10 minute, pentru a verifica gradul de mizerie. Nimeni, nici o multinațională nu are cum să reziste impresionantei noastre capacități de a asimila, strica, perverti, degrada adică româniza. Codruț (Adăugat anterior): Știam că vom balcaniza chiar și acest port-drapel al mondializării din momentul în care, prin ’97-’98, am văzut la Mac Doul’ din Kogălniceanu liceeni jucând cărți pe mesele minuscule din local. Fapt de negândit în Occident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
elucida un aspect privitor la numele de Mihailovici purtat mult timp În actele de stare civilă, În relațiile oficiale și În opera sa științifică. În 25 ianuarie 1942 părintele notează În jurnalul său: “Încep să adun material pentru a-mi româniza numele ca să revin la cel original - Mihail.” Pe baza documentelor, se precizează că În anul 1835, protopopul Sculenilor Mihail Sineacevschi adaugă terminațiunea “ovici” străbunului, preotul Dumitru, fiul lui Alexandru, fiul lui Mihail, toți preoți. Aceste documente i-au permis părintelui
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
iar În Moldova rușii și ucrainenii au fost moldovenizați? De către cine, dacă locurile erau pustii? Presupunând că forța de asimilare a românilor este așa de puternică, de ce nici o minoritate de la noi, venită În ultimii 300 de ani, nu și-a românizat limba și identitatea? Dacă slavii au precedat pe români În Moldova, ori În alte părți, ar fi existat obligatoriu bătălii, s-ar fi consemnat victorii și Înfrângeri, și În orice caz nume de voievozi și localități legate de momentul cuceririi
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ei că sunetele pe care le scoteam sună altfel. Până la urmă au mai învățat ei de la mine, eu de la ei, și așa s-a făcut că cei care până atunci mă înțelegeau au început să mă înțeleagă tot mai greu. Românizam, maghiarizam, germanizam și mai ales inventam cuvinte după cum mi se părea mie că mă fac mai înțeles. În acea perioadă cel care mă înțelegea cel mai bine era fratele meu. Ajunsesem la concluzia că "Concordia" (colonia în care trăiam), care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mici studii de caz asupra imaginii femeilor de tip reviste Cosmopolitan din România. Și că ele, cărțile noi, mă ajută prea puțin să înțeleg femeile între care conviețuiesc fizic, în proximitatea cartierului Berceni. Inserție. La noi până și soft-pornul se românizează. Într-un Playboy dâmbovițean din primăvara lui 2000 a apărut o pagină cu titlul și conținutul „Cum să-ți bați nevasta fără să lași urme”. Specific local, deh! Despre folosirea fundului de lemn aplicat pe ficatul cetățenei, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oameni, proiecte și, în mod fascinant, și trebi foarte personale. Ea a ajuns în America la 17 ani după ce aventurierul său tată fugise din țara noastră, România comunistă, și a reușit să își recupereze familia. Maria a apucat să se românizeze destul și să se americanizeze tot pe atâta. Dacă mai adăugăm ingredientul slav al mamei sale rusoaice și îi privim profilul blond și ochii verzi, de personaj de roman rusesc, avem imaginea acestei femei care a știut să decanteze genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toți trei evrei care aveau să facă mult rău țării noastre în perioada stalinistă). La Moscova, Leonte Tismăneanu a urmat cursurile Facultății de limbi străine. A fost repatriat în România din inițiativa NKVD, în anul 1948, și atunci și-a românizat numele în Tismăneanu (1949). S-a numărat printre "nomenclaturiștii" regimului, oamenii privilegiați din aparatul de stat: în anii 1948-1952 lucrează în aparatul de agitație și propagandă al PMR-ului, apoi îndeplinește funcțiile de director adjunct al Editurii PMR, ulterior Editura
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
străinătate, iar liberalii optînd pentru o "figură europenizată" a puterii satisfac "clientelele" și categoriile sociale care nu se recunosc în ierarhiile anterioare, în partidul boierilor (conservator) acuzat de rusofilie. Liberalii sînt patrioți. Carol este un străin, dar războiul l-a românizat. El întreprinde cîteva acțiuni simbolice menite să construiască imaginea unei dinastii naționale. Primii săi pași sînt nesiguri: prințul nu este popular. Legitimitatea lui se afirmă mai tîrziu. Monarhia este proclamată în martie 1881 printr-un vot unanim al Camerelor, iar
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
artificială, inexistentă”. Apoi, unii moldoveni s-au convertit în români, majoritatea însă „și-au păstrat mândrul nume etnic de moldoveni și limba moldovenească până în ziua de azi”. Apare legitima întrebare, dacă etnia românească nu exista în 1859, cine i-a „românizat” pe moldoveni? Oare valahii le-au impus limba valahă, adică o limbă aproape identică moldovenilor? Sau autoritățile au creat o nouă naționalitate și o nouă limbă pe care au impus-o și valahilor și moldovenilor? În acest ultim caz, care
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cercurile procomuniste de la Chișinău, circulă în ultima vreme următoarea lozincă: „6 secole de luptă împotriva româno-fascismului”. Absurditatea acestei formulări nu cred că mai trebuie comentată. Se pune întrebarea, întrucât adepții comunismului din Republica Moldova acuză minoritatea românească că ar dori să românizeze majoritatea moldovenească, cum se poate realiza românizarea unui popor pentru care până și cei mai acerbi apărători ai specificului acestuia mărturisesc că vorbesc limba română (de fapt o limbă identică cu limba română, dar cu o denumire diferită, ceea ce este
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a fundamentaliștilor moldoveniști. Pornind de la teoria aberantă că poporul moldovean, diferit de cel român, se întinde de la Carpații Orientali până la Nistru și dincolo de acesta, că teritoriul dintre Carpați și Prut este locuit tot de moldoveni sau, deși aceștia au fost „românizați”, totuși statul moldovenesc are un drept istoric asupra acestor teritorii, se proclamă uneori, mai voalat, necesitatea desprinderii acestor teritorii de statul român și recrearea „Moldovei Mari”. Așadar, discursul anti-românesc se edifică în mai multe etape: 1. susținerea identității și specificității
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
o bună carte despre Voltaire, alături de alte scrieri. Nu era firesc oare să se vorbească și de influența română în Apus? Se va spune mai târziu despre câțiva dintre cărturarii noștri care au scris în limba respectivă că "ei au românizat oarecum Franța". Fără fals orgoliu și dorința de a supralicita însușirile de care ne-am învrednicit în istorie (n-au fost toate bune), trebuie să constatăm o tendință de a se democratiza istoria prin deplasarea interesului de la eveniment și erou
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din Sinaia e numită ca într-o comedie ieftină M-me Fromage iar Coșbuc e, pur și simplu, Ghiță. Nu scapă nici marile nume ale artei europene: Brahms e Beethovențel, Maeterlinck (simbolist neagreat de Caragiale) Pontifex Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi era colaborator la Hatmanul Baltag, Iacob Negruzzi e înaintat la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi trebuit așadar să fie romane în esența lor, întocmai cum romani sunt în esență românii în numele cărora se fac ele18. Este de menționat în acest context "latinizant" sprijinul acordat uniaților (i.e bisericii greco-catolice) în acest efort de a "româniza" Transilvania. Biserica-soră, pe care mulți o vedeau "întoarsă" în 1918 la trunchiul din care fusese "smulsă" la 1700 (chiar cu un gest generos - din partea ortodocșilor - de acceptare a unui patriarh al României Mari provenind din sânul uniaților), putea sprijini acest
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mediteraneană în special au fost reconsiderate ca sursă pentru (o parte din) arhitectura modernistă. Acestei dimensiuni religioase a neo-românescului - ignorată aproape integral de istoriile arhitecturii din România de până la 1989 - i se adaugă în epoca studiată și efortul de a "româniza" o serie de sedii administrative locale, sau aparținând unui anume minister. Este cazul, de pildă, al sediilor financiare de sector din București, făcute în aceeași perioadă sub patronajul arh. Stație Ciortan. Maniera neo-românească devine de asemenea și retorică oficială a
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și artistică“, vol I, 1910, nr. 8, 28 februarie), cu titlul și personajele dictate de însuși Caragiale, titlul piesei este Titircă, Sotirescu & C-ie, iar eroul se numește Rică Venturianu. Radicalul numelui patronimic a rămas latinizat, dar desinența s-a românizat. Subliniind faptul că toate numele patronimice terminate în -eanu derivă de la nume de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el întemeiază o familie -, ci simplitatea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lectură populară - romantică și ea - al acestui pelerin în toate ținuturile românești, al acestui tovarăș, la Blaj și la Viena, al feciorilor de țărani de peste munți, al acestui cititor de cronici și hrisoave - acest robust organism național a asimilat, a românizat perfect elementul străin, care l-a influențat. Și a asimilat nu numai elementul literar străin, dar și gândirea filozofică străină, căci Eminescu, cum se știe, n-a fost influențat numai de literatura străină, ci și de filozofia străină, și anume
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pot fi adăugate ideea transmiterii ereditare a puterii și obiceiul asocierii la tron, inspirate din modelul bizantin pe care Dagron îl comentează în legătură cu instituția porfirogenezei (Empereur et prêtre 45-55). Titlul de autocrator (la Alexandru cel Bun, la domnii Țării Românești, românizat de Ureche cu referire la Ștefan cel Mare, "singur țiitor (însuși țiitoriu) preste toată Țara Moldovei", dar și în Învățăturile lui Neagoe Basarab (187, 189), ... acoperă nu numai eminența marelui basileu în raport cu asociatul său la tron, ci totodată o afirmare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a afirmat „că nu există o bucătărie românească, că totul este împrumutat și furat“. Între aceste două straturi, ca un fel de tampon, s-ar afla bucătăria „târgoveață“, cosmopolită și ea, dar izbutind să depășească importurile culturale prin inventivitate gastronomică, românizând astfel tot ceea ce a preluat de aiurea. Ea este mai veche decât modernitatea franțuzită a adstratului celui mai recent și pare a fi beneficiat de suficient timp pentru a asimila creativ influențele străine. În plus, în plan social, contactul ei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
eliminate din cărțile de bucate; același considerent credem că l-a îndemnat și pe Radu Anton Roman să le neglijeze. Este păcat, fiindcă folosirea acestor rețete ar fi dus cu siguranță la inventarea unor elemente originale, care le-ar fi românizat. Ghiveciurile sunt mult mai răspândite decât ar fi tentați românii s-o creadă: ghiveci la noi, ghiuveci la bulgari, djuveci sau dzuveci la sârbi (mențiune: ei pun și orez) și la slovaci, giouvetsi la greci - toate provin din cuvântul turcesc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
carne grasă), compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original. Tot „națională“ avem pretenția că este și tocana, deseori românizată prin diminutivare („tocăniță“). Radu Anton Roman ne oferă nu mai puțin de douăzeci de variante ale acestei rețete, maghiare 91 la origine. Ungurii cunosc cel puțin patru feluri de mâncare înrudite între ele prin tipul de gătire (fierbere îndelungată, la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
XIII-lea). În Palestina se face musakhkhan, dar e un fel de shaorma, foarte diferită de rețeta-mamă și de actualele musacale, pe care noi le-am luat de la turci (la fel ca Imam Bayaldi-ul și ciulamalele) și nu le-am românizat aproape deloc. Același traseu, de la arabi către noi via Turcia, l-a avut și marinata de pește, „conservă și mâncare citadină“ (Radu Anton Roman), foarte des întâlnită în târgurile de pe malul Dunării. Peștele (în special scrumbia) se taie în bucăți
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lea, mai ales spre finalul său, și la începutul celui de-al XIX lea, atunci când influența fanarioto-culinară a depășit perimetrul bucătăriei domnești și a coborât în stradă, unde decenii întregi de fierbere la foc mic i-a permis să se românizeze într-o oarecare măsură. La curți domnești, boierești sau ciocoiești Așa cum am amintit mai sus, Radu Anton Roman face referire la mai multe „straturi“ ale bucătăriei românești: un substrat, „marea bucătărie țărănească“, un fel de nivel intermediar, bucătăria „târgoveață“, și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]