167 matches
-
fi preluată de un alt agent sovietic Serghei Nikanov (care își va româniza numele Sergiu Nicolau). Pantelimon Bodnarenko, agent NKVD, de origine ucraineană, devine șef al Secțiunii Politico-Administrative a Partidului Comunist Român (cunoscut și sub numele de Pantiușa, își va româniza și el numele: Gheorghe Pintilie). La fel s-a întîmplat cu cel care va ajunge adjunct la Interne, Boris Grumberg care adoptă pînă la moarte numele de Alexandru Nicolski. În vara lui 1948 se înființează Direcția Generală a Securității Poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fie excesiv. Trebuie subliniat pare, deoarece reiese clar din propriile liste DGSP, privitoare la originea etnică a ofițerilor săi superiori, dorința consilierilor sovietici de a ascunde originea sovietică a trei dintre comandanții principali, Pintilie, Nicolschi și Mazuru, care și-a românizat numele. Totuși, o analiză de mediu etnic și profesional al ofițerilor superiori din DGSP (de la rangul de maior în sus) demonstrează că, dintr-un total de 60, 38 erau români, 15 erau evrei (inclusiv Nicolschi), 3 erau maghiari, 2 ucraineni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unității permanente. Cert este că țara Românească și Moldova au fost țări diferite, iar Transilvania, deși populată majoritar de români, ca stat (elită conducătoare, instituții), nu a fost românească, ci ungurească. După prăbușirea Ungariei, principii Transilvaniei, departe de a se fi „românizat“, s-au erijat În continuatori ai acesteia. De ce Însă țara Românească și Moldova au fost țări separate, s-au Întrebat unii istorici români. La această Întrebare, răspunsul cel mai simplu este: „De ce n-ar fi fost?“ Statele medievale nu s-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ana Pauker-Vasile Luca. Spre deosebire de „naționalistul“ Pătrășcanu, handicapul lor era „invers“, Ana Pauker fiind evreică, și Vasile Luca, ungur. De fapt, principiile invocate și acuzațiile formulate contau prea puțin. Se dădea o luptă pentru putere, atâta tot. Și, treptat, conducerea se româniza. Inițial, ponderea principală a avut-o gruparea moscovită, liderii care stătuseră ani de zile la Moscova, În preajma lui Stalin, și dintre care cei mai mulți nici nu erau români. Veneau Însă puternic din urmă cadrele din interior, care, prin forța lucrurilor, trebuiau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o explicație istorică. Mai Întâi, În micul partid comunist din 1944, românii erau minoritari, iar evreii numeroși. Chiar după ce partidul și-a Însutit rândurile și a devenit predominant românesc, cercul restrâns al liderilor și al comuniștilor de Încredere s-a românizat mai Încet. Și sovieticilor le-a convenit inițial o asemenea conducere „cosmopolită“, interesul lor fiind acela de a lovi În tradiția națională românească; nu numai evrei, dar și maghiari și persoane de alte naționalități ocupau posturi sensibile În aparatul politic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de cosmopolit. Localurile cele mai cunoscute purtau variate nume europene, precum Hugues, Riegler, Giovanni, Fialkovski... Bucureștiul atrăsese o mulțime de comercianți și meseriași, dar și intelectuali de tot felul, profesori, medici sau ingineri, veniți de pretutindeni. Astăzi, orașul s-a românizat; era Însă pe atunci una dintre capitalele cele mai cosmopolite ale Europei — și nu trebuie uitat că România s-a făcut și printr-o importantă infuzie de străini care au adus aici competența și dinamismul lor. Și parcurile aduceau o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ei că sunetele pe care le scoteam sună altfel. Până la urmă au mai învățat ei de la mine, eu de la ei, și așa s-a făcut că cei care până atunci mă înțelegeau au început să mă înțeleagă tot mai greu. Românizam, maghiarizam, germanizam și mai ales inventam cuvinte după cum mi se părea mie că mă fac mai înțeles. În acea perioadă cel care mă înțelegea cel mai bine era fratele meu. Ajunsesem la concluzia că "Concordia" (colonia în care trăiam), care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
afirma că "lângă o trebuie să fie un ҳ care s-a șters cu timpul, G2COX fiind o formă de locativ plural după prepoziția VZ. Formele de locativ plural Huso presupun un nominativ plural Husi, pe care românii l-au românizat sub forma Huși” (vezi și prima ipoteză din lista de față). Pentru Emil Petrovici era greu de acceptat ipoteza originii numelui orașului Huși de la husiți, având în vedere că Huși (< Husi) era la origine, așa cum am văzut, un hidronim, semnalând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au protestat, considerând că această solicitare este ilogică „tocmai din punct de vedere antisemit” : „Ei [= antisemiții] ar trebui să aibă un interes ca evreii să se Îndeletnicească cu agricultura, pentru ca să nu inunde - după cum spun ei - comerțul și meseriile. Vreți să românizați orașele, atunci Încurajați emigrarea evreilor din orașe la sate. Dar dacă vreți să excludeți pe evrei de la posesiunea terenurilor rurale, atunci continuați sistemul din Evul Mediu, care ne-a adunat În orașe, făcându-ne comercianți”. Acest discurs al deputatului Mayer
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-și numele când Weigreih, când Waigraih și, mai nou În „Raportul de activitate pe luna aprilie 1949” - Vagreich. Nu cunoaștem motivele dar știm sigur că unii evrei, mai ales din cei Înscriși În partidul comunist, căutau cu insistență să-și românizeze numele, cel mai sigur din cauze populiste și de disimulare. Acestui „raport” i-a fost atașat și un „Plan de muncă” din care nu vom extrage decât echipa de conducere și „greutățile” combinate armonios cu „lipsurile”. Cu toate că aceste documente nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-se cu adevărat acasă în ținutul Năsăudului și pretutindeni în Ardeal, scriitor român, căsătorit cu o română despre care are profunda, nestrămutata convingere că este cea mai minunată soție din lume - cu asemenea soție, patagonez să fii și tot te românizezi rapid! - s-ar fi putut considera liniștit cel mai verde român) am spus câtorva prieteni, în majoritate evrei, adevărul: iată cine sunt, ce origine (etnică) nesănătoasă am. Mai și glumeam pe această temă. Îmi amintesc că Lucian Raicu însuși a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în mod cert, exact reacția ei. De indignare. În orice țară există, pe lângă masiva populație majoritară și pe lângă una sau mai multe minorități bine conturate, și o categorie - restrânsă - de indivizi aflați în proces de metamorfozare etnică. Se rusifică, se românizează (cazul părinților mei și în faza finală a procesului - al meu), se maghiarizează. Nu poate fi decât în folosul societății respective ca, în cadrul ei, să se țină seama și de opinia, de optica acestor oameni, oarecum dedublați, dar atașați patriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
MARIA GHICITOAREA Aproape jumătate din populația satului Ghiduleasa era alcătuită din etnici romi. Erau veniți de prin alte locuri să muncească și s-au stabilit acolo, construindu-și casele pe marginea șoselei, unii cu autorizație de la primărie, cei mai mulți fără. Erau românizați și încercau să trăiască la fel ca românii. Unii lucrau prin orașe, pe șantiere, la munci necalificate, iar alții la fermele viticole sau în C.A.P.-uri. Profesorii de la școală mergeau adeseori pe la casele lor pentru a-i aduce pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lectură populară - romantică și ea - al acestui pelerin în toate ținuturile românești, al acestui tovarăș, la Blaj și la Viena, al feciorilor de țărani de peste munți, al acestui cititor de cronici și hrisoave - acest robust organism național a asimilat, a românizat perfect elementul străin, care l-a influențat. Și a asimilat nu numai elementul literar străin, dar și gândirea filozofică străină, căci Eminescu, cum se știe, n-a fost influențat numai de literatura străină, ci și de filozofia străină, și anume
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Farmacistul Rossignon - familie originară din Alsacia, se numea Alfred. A avut farmacie la Rădăuți și a fost căsătorit cu Bertha Gorgon, fiica pastorului Gorgon din Ilișeștii Sucevei și iubita lui Ciprian Porumbescu. Doctorul din Fălticeni, frate, se numea Ion (Jean), românizat complet. 255 Deoarece am părăsit definitiv „Galeria oamenilor de seamă” cu o lună Înainte, mutându-mă la Muzeul Județean Suceava, nu cred că am mai abordat această problemă, care presupunea reveniri la Fălticeni, contacte nedorite cu „colegi” din acel oraș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
altă parte în cantități mari, pe care apoi le-au vândut populației locale cu câștig bun; - Evreii bogați au plătit români, în locul lor, și au mers cu spiritul lor infernal atât de departe, încât au lansat versiunea că guvernul „va româniza și munca de interes obștesc”. d). În concluzie: La măsurile luate contra evreilor, riposta lor a fost rezistența și intervenții în toate direcțiile, iar acolo unde au găsit frontul slab, au pătruns și și-au ajuns scopul. Marele Cartier General
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
teritoriul respectiv se afla sub control britanic) și ale diplomaților francezi (Carol Iancu, Situația evreilor din România în perioada regimului antonescian reflectată în documentele diplomatice franceze) privind situația din România. Problemele diplomatice au apărut atunci când statul român a decis să „românizeze” proprietățile evreiești și când pașapoartele celor de religie iudaică au primit ștampila cu inscripția „Evreu”. Așa cum arată autorul articolului, cunoscutul cercetător Radu Ioanid, situația evreilor români, locuitori ai statelor europene, nu era diferită de soarta coreligionarilor lor. Evreii români din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
evreilor utilizați în cadrul muncii obligatorii. Dimpotrivă. Dealtfel, inclusiv o notă din 17 noiembrie 1943 întocmită de Marele Stat Major recunoștea în mod explicit faptul că românizarea forței de muncă evreiești eșuase, iar unele întreprinderi nu numai că nu s-au românizat, ci, dimpotrivă, ele s-au "iudaizat, deoarece au mai mulți evrei astăzi decât înainte de începerea românizării"123. Potrivit evidențelor Marelui Stat Major la 23 august 1944 numărul evreilor mobilizați la munca obligatorie se cifra la 31.463, din care 19
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
altă parte în cantități mari, pe care apoi le-au vândut populației locale cu câștig bun; Evreii bogați au plătit români, în locul lor, și au mers cu spiritul lor infernal atât de departe, încât au lansat versiunea că guvernul "va româniza și munca de interes obștesc". * d). În concluzie: La măsurile luate contra evreilor, riposta lor a fost rezistența și intervenții în toate direcțiile, iar acolo unde au găsit frontul slab, au pătruns și și-au ajuns scopul. Marele Cartier General
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Pentru a se tărăgăna această înlocuire, se angajează ca dubluri persoane, care nu au pregătirea intelectuală corespunzătoare, ori nu li se dă posibilitatea de a-și însuși cunoștințele necesare, fiind schimbate dintr-o funcție într-alta. Unele întreprinderi în loc să se românizeze, s-au iudaizat, deoarece au mai mulți evrei astăzi, decât înainte de începerea românizării. Astfel este "Tăbăcăria Românească" Bacău, care înainte a avut numai 6 evrei, iar acum are 108 din totalul de 217 angajați, adică 50 %. Această situațiune se datorește
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Nișcov servise drept refugiu pentru locuitorii Buzăului, care își mutaseră târgul aici în timpul Războiului Ruso-Turc din 1806-1812, când orașul a fost distrus. Satele cu numele de Săseni au fost populate prin secolul al XVII-lea de coloniști sași din Transilvania, românizați în decursul timpului. Comuna Gura Nișcovului avea o școală cu 48 de elevi, și 4 biserici, la Nișcov, Cârlomănești, Săsenii Noi și Săsenii Vechi. În 1925, cele 4 comune făceau parte din plasa Nișcovului, comuna Vernești fiind chiar reședința acestei
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
Măgura este un sat în comuna Cerchezu din județul Constanța, Dobrogea, România. Se află în partea de sud a județului, în Podișul Negru Vodă. În trecut s-a numit "Dokuz Agaç" ("Nouă copaci"), românizat în Docuzaci/Dokuzağaç. La recensământul din 2002 avea o populație de 148 locuitori, toți români. În secolul al XIX-lea, populația era majoritar islamică, dar ea s-a retras înspre Turcia în mai multe valuri succesive, începând de după războiul de
Măgura, Constanța () [Corola-website/Science/301142_a_302471]
-
unul maghiar: "Kis Omor" - acesta a fost primul nume al satului. Germanii l-au numit "Kleinomor". Numele își trage originea de la satul vecin "Omor", mult mai vechi, situat puțin mai la nord. După unirea Banatului cu România, numele a fost românizat și schimbat în "Omorul Mic". Acest nume a fost purtat până în 1964. Autoritățile comuniste au argumentat că numele satelor Omoru și Omoru Mic ar fi avut un semnificat ciudat în limba română și ca atare le-a redenumit. Prin decretul
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV, „pe un loc defrișat de valahi”.[2] La 1582 se menționează că aici locuiau și câțiva sârbi, dar aceștia fie au plecat, fie în parte s-au românizat. Acest lucru se cunoaște și din faptul că numele satului a fost sârbizat: Mali Szecsan (Secianul Mare) și Veli Szecsan (Secianiul Mic). În perioada interbelică făcea parte din plasa Vinga, județul Timiș-Torontal.
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
care a urmat anexării Banatului la coroana maghiară a determinat schimbarea numelui în maghiarul "Ujhely", de unde se trage și denumirea românească. Idem, după anexarea Banatului la România, în 1918, a urmat și un proces de românizare. Numele satului a fost românizat din maghiarul "Ujhely" în românescul "Uihei." Uiheiul este unul dintre satele de coloniști cele mai noi din Banat. El a fost înființat la 1844, la mai bine de o sută de ani de la începutul colonizărilor, de locuitori ai altor sate
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]