364 matches
-
Irodalom”, „Ethnographia”, „Studia Slavica”, „Acta Litteraria”, „Foaia noastră”, precum și la „Revista de folclor”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „România literară”. D. cercetează literatura română din secolul al XIX-lea, folclorul literar românesc și est-european, legăturile literare româno-maghiare și traduce în limba maghiară din proza și dramaturgia românească (Nicolae Bălcescu, I.L. Caragiale, I. Creangă, I. Agârbiceanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, N. Velea). În antologia literaturii universale, redactată de Kardos László, selectează textele și semnează notele biografice
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
care a luat parte poetul, documentele de înființare și cele privind activitatea redacțională a revistei „Luceafărul”, notele inedite ale lui Goga la corectura traducerii sale după Tragedia omului de Madách Imre. D. s-a înscris în istoria cercetării relațiilor literare româno-maghiare cu cele două volume ale bibliografiei maghiare a literaturii române, A román irodalom magyar bibliográfiája. Primul volum, editat în 1966, prelucrează materialul adunat din intervalul 1831-1960, cel de-al doilea, publicat în 1978, cuprinde datele dintre anii 1961 și 1970
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
bibliografiei maghiare a literaturii române, A román irodalom magyar bibliográfiája. Primul volum, editat în 1966, prelucrează materialul adunat din intervalul 1831-1960, cel de-al doilea, publicat în 1978, cuprinde datele dintre anii 1961 și 1970. Tot de domeniul legăturilor literare româno-maghiare se ocupă volumul de studii Magyar-román irodalmi kapcsolatok (1985). Ca folclorist, a întocmit antologia baladelor haiducești ale popoarelor est-europene (Betyárok tüzénél, 1959), a publicat mai întâi o broșură (1963), apoi un volum de basme populare culese de el însuși de la
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
Vasile Gurzău din comuna Méhkerék, comitatul Békés (Vasile Gurzău magyar és román nyelvű meséi, 1968). Prezentând pentru prima oară repertoriul întreg al unui povestitor bilingv, textele populare oferă pentru D. posibilități necunoscute până atunci de cercetare a relațiilor folclorice reciproce româno-maghiare, de analiză științifică a metodei și psihologiei povestirii bilingve și, totodată, de studiere a rolului și importanței unei personalități creatoare marcante în păstrarea și înnoirea tradițiilor populare. SCRIERI: A román irodalom magyar bibliográfiája [Bibliografia maghiară a literaturii române], I-II
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
1947), apoi al cotidianelor „Romániai Magyar Szó” (1948-1952) și „Elöre” (1953-1972) și al revistei „A Hét” (1973-1989) din București. După pensionare, s-a stabilit în Ungaria. Călător pasionat pe drumurile țării, B. s-a orientat constant spre problemele relațiilor culturale româno-maghiare, căutând urmele, semnele și manifestările unui destin cultural comun. Reportajele sale, adunate în mai multe volume, continuă tradițiile cele mai bune ale scriitorilor sociografi maghiari din anii ‘30, făcând parte dintr-o categorie care a primit în acest secol drept
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
în literatură. În opera lui B. un loc deosebit îl ocupă lucrarea Fără interpret (1972), apărută simultan în limba română și în limba maghiară (Tolmács nélkül, 1972), care cuprinde convorbiri cu 56 de scriitori români și maghiari despre relațiile literare româno-maghiare. Cartea este o mărturie despre prietenia literară și un document al respectului reciproc, al solidarității umane. B. s-a dovedit un traducător devotat al prozei românești. În sfera preocupărilor sale intră atât proza literară, cât și cea științifică, atât proza
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
unde N. Iorga l-a invitat pentru prima oară în 1923. Până în 1937, B. a fost prezent la Vălenii de Munte în fiecare vară, ținând aproximativ o sută de comunicări despre literatura, cultura și istoria maghiară și despre legăturile literar-culturale româno-maghiare. Ca istoric literar, B. n-a reușit să realizeze mari sinteze reprezentative. În schimb, a contribuit la studierea interferențelor spirituale româno-maghiare cu multe date noi, pe care le-a publicat sub formă de articole, note, materiale documentare în „Dacoromania” și
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
în fiecare vară, ținând aproximativ o sută de comunicări despre literatura, cultura și istoria maghiară și despre legăturile literar-culturale româno-maghiare. Ca istoric literar, B. n-a reușit să realizeze mari sinteze reprezentative. În schimb, a contribuit la studierea interferențelor spirituale româno-maghiare cu multe date noi, pe care le-a publicat sub formă de articole, note, materiale documentare în „Dacoromania” și în „Erdélyi Irodalmi Szemle”. A scris cu predilecție despre personalități ale trecutului cultural maghiar care au avut legături cu viața și
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
simplă organizație economică interguvernamentală, dar care, cel puțin deocamdată, nu poate contribui într-o măsură semnificativă la dezvoltarea unei identități comune a membrilor săi. Legătura dintre organizațiile internaționale și dezvoltarea unui sentiment identitar comun poate fi studiată urmărind evoluția relațiilor româno-maghiare. Tradițional încordate pe motive de ordin național, ele au fost ținute sub control din perioada celui de-al doilea război mondial, mai ales datorită sistemului hegemonic în interiorul căruia evoluau împreună - inițial german, apoi sovietic. În condițiile slăbirii și, apoi, ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
împreună - inițial german, apoi sovietic. În condițiile slăbirii și, apoi, ale sfârșitului dominației Moscovei, pentru o perioadă ce a început din anii 1980 și a durat până spre mijlocul anilor 1990 s-a putut constata o răcire accentuată a raporturilor româno-maghiare. În căutarea unor mecanisme internaționale prin care să-și urmărească obiectivele de securitate, ambele state s-au adresat NATO. Atitudinea organizației nord-atlantice față de aceste cereri a fost clară: cele două state pot fi acceptate doar dacă își rezolvă tensiunile dintre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Sándor. De la sfârșitul deceniului al patrulea, locuiește la Timișoara și colaborează la reviste și ziare românești și maghiare. În „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Familia”, publică articole despre literatura maghiară, despre legăturile literare și culturale româno-maghiare, iar în „Keleti Újság”, „Napkelet”, „Korunk” este prezent cu revista revistelor românești și recenzii despre cărți românești. Este unul dintre redactorii revistei bilingve româno-maghiare „Aurora” (1922-1923), editată de societatea „Cele trei Crișuri”. Pe lângă activitatea publicistică, K. este realizatorul primei antologii
KERESZTURY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287709_a_289038]
-
noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Familia”, publică articole despre literatura maghiară, despre legăturile literare și culturale româno-maghiare, iar în „Keleti Újság”, „Napkelet”, „Korunk” este prezent cu revista revistelor românești și recenzii despre cărți românești. Este unul dintre redactorii revistei bilingve româno-maghiare „Aurora” (1922-1923), editată de societatea „Cele trei Crișuri”. Pe lângă activitatea publicistică, K. este realizatorul primei antologii în limba maghiară a poeziei române moderne. Volumul Új román költők antológiája, apărut în 1922, prezintă cititorilor maghiari, în traducerea și cu prefața lui
KERESZTURY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287709_a_289038]
-
și noile politici educative. Cursurile de îndrumare misionară și socială (Bogdan Moșneagu) 225 Țărăniștii și problema agrară din România, 1935-1946 (Dumitru Șandru) 245 VESTUL DE LÂNGĂ NOI Principatele Române în raporturile franco-ruse, 1861-1866 (Dumitru Ivănescu) 281 Despre unele „planuri“ de uniune româno-maghiară, 1919-1942 (Lucian Leuștean) 303 Relațiile româno-polone și politica britanică din estul Europei, 1938-1939 (Bogdan-Alexandru Schipor) 331 ROMÂNII NOȘTRI, ROMÂNII ALTORA Românii din Bucovina habsburgică, 1774-1918 (Constantin Ungureanu) 353 „Ausgleich“-ul din 1910, o încercare de rezolvare a problemei naționalităților în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aici și atitudinea refractară față de noul domnitor, care va fi recunoscut cu foarte multă greutate de către Alexandru al II-lea. • V. Russu, România în relațiile internaționale, p. 209. • C. P. Russie, dosar 236, f. 402. DESPRE UNELE „PLANURI“ DE UNIUNE ROMÂNO-MAGHIARĂ (1919-1942)* Lucian Leuștean Mulți dintre istoricii care au scris despre România și Ungaria din perspectiva relațiilor internaționale în perioada dintre cele două războaie mondiale au făcut referiri, mai scurte sau mai lungi, mai vagi sau mai substanțiale, cu privire la anumite idei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la aceste lucruri, însă în calea unei abordări sistematice a subiectului existau - și există încă - câteva obstacole ce păreau inhibitorii sau de-a dreptul descurajante. Este vorba, în primul rând, de aspectul psihologic: de-a lungul întregului secol XX, relațiile româno-maghiare au fost atât de tensionate, încât părea inimaginabil ca niște oameni politici și diplomați români și maghiari să se fi gândit la o uniune între cele două țări, sub orice formă ar fi fost aceasta. Singura soluție, psihologic vorbind, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gândit la o uniune între cele două țări, sub orice formă ar fi fost aceasta. Singura soluție, psihologic vorbind, ca respectivii oameni politici și diplomați să nu fie categorisiți drept imbecili sau/și trădători, era aceea ca propunerile de uniune româno-maghiară să fie etichetate drept diversiuni ale inamicului. Aceasta a fost, de altfel, și soluția adoptată de către cei mai mulți dintre istoricii români care au scris despre această problemă. De * Acest text reprezintă o variantă revăzută și completată a subcapitolului I.8 din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
problemă. De * Acest text reprezintă o variantă revăzută și completată a subcapitolului I.8 din lucrarea noastră România și Ungaria în cadrul „Noii Europe“ (1919-1923), Iași, Editura Polirom, 2003. • Era vorba despre o potențială uniune „politică“, „economică“, „vamală“, „personală“ sau „dinastică“ româno-maghiară. altfel, acest verdict nici nu se abătea, credem noi, de la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. În al doilea rând, un alt obstacol, în opinia noastră mai important, era - și este încă - acela privitor la precaritatea surselor pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
abătea, credem noi, de la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. În al doilea rând, un alt obstacol, în opinia noastră mai important, era - și este încă - acela privitor la precaritatea surselor pe care se poate baza istoricul în chestiunea uniunii româno-maghiare. Cu prea puține excepții, datorită eșecului evident al demersurilor respective, posibilii participanți, români și maghiari, la negocierile care s-au purtat, printre altele, și pe tema unei apropieri între cele două țări nu și-au recunoscut public acțiunile în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alte cuvinte, erau surse ce lăsau un loc mult prea mare presupozițiilor, ipotezelor și întrebărilor, oferind, în același timp, prea puține certitudini. Acestea sunt motivele pentru care, în istoriografia română, sunt atât de reduse numeric referirile la planurile de uniune româno-maghiară. Practic, nimic semnificativ nu s-a mai scris după cele consemnate de Gheorghe Brătianu, cu peste 60 de ani în urmă. Considerând ideile referitoare la o federație între România și Ungaria drept „zvonurile cele mai fantastice“, Gh. Brătianu scria: „Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Csaba și Mako la revărsarea Mureșului, pe care într-adevăr Brătianu le socotea necesare de revendicat“2. Alți istorici români au comentat și mai laconic zvonurile despre discuțiile purtate în perioada ocupației românești din Ungaria cu privire la realizarea unei „uniuni personale“ româno-maghiare, considerându-le „bizarerii lipsite total de suport istoric“3. Un cercetător american, care a prezentat relațiile dintre • Gheorghe I. Brătianu, Acțiunea politică și militară a României în 1919 în lumina corespondenței diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu, ed. a II
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
provoca cele mai mari resentimente la maghiarii din toate clasele, se complăcea în a-și înfățișa o alianță ungaro-română, pe care ar cimenta-o unirea celor două coroane“5. Și unii dintre istoricii maghiari au scris despre proiectele de uniune româno-maghiară, fără însă a putea articula o imagine coerentă despre discuțiile care au avut loc în mai multe rânduri, în vara și toamna anului 1919, în toamna lui 1920, la sfârșitul lui 1921 și ulterior 6. Însă, probabil nu întâmplător, singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dedicat în exclusivitate acestei teme nu aparține vreunui istoric din România sau Ungaria, ci unei cercetătoare din Germania 7. Din păcate, deși textul respectiv este mai izbutit decât altele în privința trasării unei evoluții a problematicii legate de planurile de uniune româno-maghiară, există două handicapuri ce s-au dovedit insurmontabile pentru autoare. În primul rând, utilizează doar o singură categorie de surse - rapoarte ale diplomaților germani și austrieci de la Budapesta și București -, nereușind în destule momente să se distanțeze de relativismul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
personalitățile românești -, ce denaturează uneori concluziile 8. Ceea ce putem noi face în cadrul cercetării de față este să armonizăm unele dintre prezentările istoriografice uneori contradictorii, să recitim unele dintre documentele publicate ce fac referire la problematica privitoare la planurile de uniune româno-maghiară și să adăugăm, făcând apel la unele acte • Sherman David Spector, România și Conferința de pace de la Paris, Diplomația lui Ion I.C. Brătianu, Iași, 1995, p. 285. • History of the Roumanians, Cambridge, 1934, p. 545-546. • Mária Ormos, From Padua to
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al lui Constantin Diamandy (Ibidem, p. 99). inedite, noi elemente ale acestui puzzle extrem de complex, însă atât de departe de a fi complet. Este greu de stabilit când a apărut pentru prima oară și cui a aparținut ideea unei uniuni româno-maghiare. Afirmația conform căreia în mai 1919 regina Maria a României i-ar fi solicitat regelui Angliei să susțină o unire a Ungariei cu România 9 pare o simplă fabulație. Până la proba contrarie, este greu de crezut că într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Maria peste politica lui Ion I. C. Brătianu și a afirma că „România a propus regelui englez... să unească Ungaria, ca regat autonom, cu România, sub aceeași dinastie“ este o operațiune rizibilă. În realitate, sursa ideilor privitoare la o posibilă uniune româno-maghiară trebuie căutată în cadrul emigrației maghiare de dreapta 10. În primăvara și vara anului 1919, eterogenul grup de oameni reuniți sub sigla Szegedi gondolat („Ideea Szeged“), cu reprezentanți trimiși la Viena, Berna, Graz, Belgrad, Sibiu etc., era dispus la orice compromis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]