338 matches
-
pentru grija lor continuă de a mi fi corectat alura mea nativă fizică și morală de felul ei intempestiv, fără sens și bădărănesc În multe privinți; libertină uneori și totdeauna neglijată; boemă și afectat cabotină; prea sentimentală și de aceea romanțioasă și incoerentă până În plină maturitatea mea, cât pe-aci desuetă. M-au trezit, Întârziind până la ele, [până la] aceste sclave ale modei și ale eroilor de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este însă aceea de povestitor. Natură sentimentală, el se înfățișează în primele sale nuvele ca un romanțios, stăpânit de reflexe livrești. Amoruri răvășitoare, nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în Piatra lui Osman sau Comoara de pe Rarău și, mai târziu, în Stejarul din Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
că în teatrul lui Teodor Mazilu există în fond un unic personaj, anume Mazilu însuși, și că în Ipocrizia disperării se poate vedea că Mazilu era conștient de aceasta (cf. Un moralist pentru viitor, Amfiteatru, nr. 7/1981). Cum adică? Romanțioșii proști sub clar de lună, proștii culturalizați, proștii de toate felurile, dar apți cu toții de orice ticăloșie, nu sunt în ultimă instanță decât însuși autorul ? S-a demascat el pe sine așa necruțător ? Da, toți avem în noi destulă prostie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numește „Sfânta Bășcălie”. Titlul filmului rezonează cu cel al romanului lui Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele (1940) după care Sam Wood a realizat în 1943 o „dramă romantică” cu Gary Cooper și Ingrid Bergman în rolurile principale. Sensul elegiac, romanțios persistă în urechea connaisseur-ului, sens care este deturnat radical de răspunsul pe care unul dintre personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de clopote de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și când
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de comentarii. Substanțiala corespondență purtată cu Eminescu atestă bogate resurse autoscopice, accentuate cu deosebire în prezența erosului, precum și o apreciabilă diversificare, în aceeași direcție, a literaturii epistolare. M. debutează în 1872, la „Noul curier român”, cu două schițe de factură romanțioasă. Și-a publicat versurile în „Columna lui Traian” (1874), iar din anul următor în „Convorbiri literare”, revistă care i-a tipărit cele mai izbutite poezii. A colaborat și la „Familia” (din 1879), la „Revista nouă” și „Revista literară”. Deși în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Te miri cine, câte un bătrânel hârșit în rele, sau câte un puber fără biografie, câte un publicist nervos, sau câte un politician improvizat, dame dezamăgite, afaceriști falimentari, demagogi, mătuși didactice și vedete romanțioase, toți se trezesc vorbind, din când în când, despre principii. Ne refugiem în aerul rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginație, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, când nu le folosim drept armă retorică împotriva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut necazuri, a dus-o zgâriat, s-a simțit umilit de un destin marginal. Frustrat, lacom de compensații târzii, incapabil să convertească morala teoretică (proclamată romanțios, cu citate, prost asimilate, din „clasici“) într-un comportament pe măsură, omul nostru alunecă, lent, spre promiscuitate. Dacă ajunge, în ceasul al doisprezecelea, la vreo demnitate lucrativă (cu secretară, mașină, indemnizație și pașaport), el vrea, în sfârșit, să profite. S-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să facă un dar, oferă însă tot volumul lui Samain Au jardin de l’Infante, în original, ambelor iubite, încurcând exemplarele cu dedicație între ele. Monica studiază la Paris și face o teză doctorală despre Villon. Dar colega ei, fată romanțioasă, îl iubește pe Paul Bourget. În timpul acțiunii din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzând că l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
neologismelor o au cele cinci Scrisori, susținute de o argumentare ce dovedește cunoașterea aprofundată a istoriei naționale și atașament față de limba vie. Tot predispoziția pentru satiră este cea care dă viață romanului Mihai Vereanu (1873), altfel minat de o intrigă romanțioasă neverosimilă. Scriitorul se simte îndemnat să facă un roman social și reușește în oarecare măsură, ajutat de darul său de observator, care e prezent, cu mai bune rezultate, și în însemnările de călătorie apărute mai întâi în „Convorbiri literare”, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
anexării sovietice - imagini pe care le comentează, pe un ton grav și părintesc, totodată, profesorii în fața copiilor învățați să țină la patria lor adevărată, nu la una fictivă, impostoare... Mi-e teamă că tonul acestor evocări va fi, inevitabil, ușor romanțios, melancolic. Nu vom sta aici decât o zi și jumătate, încât cea mai mare ispită va fi să revedem măcar câteva dintre locurile care ne captaseră atenția la vizita noastră de anul trecut. Mai ales că Boris Buracinschi nu pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care îi purtase numele se desprinsese din ea și alunecase undeva într-un hău al uitării. Mai bine așa! Mai bine așa, neîmpovărată de prea multe amintiri. Oricum, nu ținuse legătura cu nici un prieten din copilărie. I se părea ceva romanțios și fără sens. Cu prietenii din copilărie vorbești mereu despre copilărie, iar doamna Ionescu nu nutrea nici o dorință de a rememora scene dintr-o perioadă care i se părea a fi fost destul de chinuită și mult prea naivă. De unde, atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeele nordice... Dintr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei, femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și {EminescuOpVII 178} sânul său veșted și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi testa într-o broșurică romanul vieței mele și vei face din lungii, din obosiții mei ani, triști, monotoni și plânși, o ora, de lectură pentru vrun cutreierător de cafenele, pentru vrun tînîr romanțios sau pentru vro fată afectată, care nu mai are ce pierde, care nu mai poate iubi și care învață din romane cum să-și facă epistolele de amor. - O!... voi cari pozați ca eroii leșinînzi a romancierilor francezi, voi cari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
subjugă pe Achile. 26. În 1939, când Zogru a dispărut pe neașteptate, Achile a scris un roman, pe care l-a intitulat Saint Germain de Dâmbovița. A fost o carte scrisă special pentru Zogru și de dorul lui. Subiectul e romanțios, aglomerat de aventuri teribile, iar eroul apare ca un spirit rătăcitor prin lume. Iar încheierea e cu mesaj direct: Te aștept, prietene al meu drag. Deși romanul n-a prea avut cititori, lui Zogru i se pare o răsplată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost mama lui Achile. Josh pusese și o fotografie a străbunicii sale, care o înfățișa pe la 1920, sprijinită de o coloană de carton și cu Achile de mână. Dedesubt scria: Caty și Achile în 1920, Bucuresci. Caty fusese o fire romanțioasă și amatoare de citit. Ea îi alese numele băiatului după o cărticică franțuzească, fără autor, în care erau înfățișate aventurile lui Achile spuse de el însuși. Faptul că Achile trăise într-o casă în care se perindaseră succesiv urmașii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu holiwoodian subțirel, dar în care, spre satisfacția spectatorilor, binele învinge, iar băiatul rămâne cu fata și cu banii. Ce n-ndietilamina mea! Bun. Acum să ne întoarcem la fapte, căci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
său. Povestiri din copilărie (1905) și culegerea de versuri Povestea lăcrămioarei (1908) sunt scrieri imature, repudiate mai târziu de autorul lor. Începând cu volumul O istorie din alte vremuri (1921), B. e atras de aura fabuloasă a trecutului și fantazează romanțios pe marginea unor pagini de cronică, înțelegând epicul numai ca acumulare de fapte senzaționale - lupte, comploturi, măceluri - și neglijând logica narativă, urmărirea unei semnificații. Față de povestirile anterioare, romanul Vijelia (1969) reprezintă un oarecare progres în reconstituirea istoriei, aici - nestatornica domnie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
în biserică, în literatură. Vidul de gândire și incoerența semantică se pot instala în orice domeniu, în orice stil. Odată cu vorbirea, prozele lui U. parodiază (cum s-a remarcat) și literatura: însemnările de călătorie bunăoară (Plecarea în străinătate), epica aventurilor romanțioase (După furtună), romanul de dragoste (Pâlnia și Stamate), un bildungsroman din sfera artei (Fuchsiada). Ducând la ultima expresie posibilă antiliteratura, aceste proze conțin totuși literatură, în schiță extrem caricaturală, evident, Pompiliu Constantinescu crezând că poate identifica în ele embrioni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
destinului uman. Umorul și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe s-au ivit în timpul polemicilor purtate cu adversarii literari ai „Vieții românești”, dar și ca percepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
latifundiile amfitrionului, ale Nadinei, soția sa, și ale tatălui acestuia, bătrânul boier Miron. Nadina și Miron Iuga îi vor cădea victime. Cartea zugrăvește evenimentele din 1907, o sângeroasă tragedie socială, dar și o criză de conștiință individuală. Titu Herdelea, junele romanțios, înflăcărat de ideea națională, se trezește implicat într-o criză adâncă și gravă. Câteva gesturi generoase, fără nici un efect, consumă și capacitățile lui de dăruire. Personajul e redus în finalul cărții la numitorul comun, pregătit pentru existența ștearsă și poltronă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
slăbănog și bolnăvicios. Tot Tudosca a fost mama fetelor, de ale căror căsătorii Vasile Lupu legase atâtea planuri politice. Familiile domnești vor fi, de acum încolo, integral românești. Gheorghe Ștefan, inamicul lui Vasile Lupu, s-a căsătorit - după o răpire romanțioasă - cu Safta, din neamul Boeștilor. Iorga socotea că prima soție a lui Constantin Șerban, fiul natural al lui Radu Șerban, Bălașa, „nu era din mare neam boieresc”13. După mama ei, Marica, această Bălașa (cu un tată care se numea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fragmente de jurnal, scrisori, file de dosar, notații din agende, pe care le folosește drept surse de informație. Uneori, redă file întregi de jurnal, salvându-le de autocenzură. Este cunoscut faptul că suprimă jurnalele din tinerețe, deoarece le găsește prea romanțioase, prea în neconcordanță cu actuala personalitate. Păstrarea unora dintre ele ar părea că lasă urme către reconstituirea adolescenței. "Monica Lovinescu prea aspră cu propria-i tinerețe și cu propriul jurnal ne refuză privirea pe gaura cheii, încât nu-ți poți
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
distrugerii jurnalului identificată în tentația de a arde caietele de jurnal, în nevoia de selecție ce merge până la distrugerea totală a notărilor. La redeschiderea în anii '90 a jurnalelor ținute în România între anii 1941 și 1947 le găsește slabe, romanțioase, prea sentimentale și rupe vreo 900 de pagini după ce fixează momentele semnificative ca pe niște repere necesare reconstruirii adolescenței. Jurnalul din primii ani ai Parisului este marcat de hotărârea de a suprima orice urmă afectivă. La apa Vavilonului este în
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]