4,815 matches
-
de specularea bisexualității pictoriței și susține că portretul filmic e un fals, dictat de rațiuni comerciale și foarte departe de adevăr. Tînărul Coetzee J. M. Coetzee (n. 1940), unul din cei mai mari scriitori contemporani de limbă engleză (atît ca romancier cît și ca lingvist și autor de studii critice), refuză să dea interviuri și să participe la întruniri literare, nu răspunde scrisorilor de la cititori. Fiindcă e o persoană atît de rezervată, interesul pentru memoriile pe care a început să le
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
e o persoană atît de rezervată, interesul pentru memoriile pe care a început să le publice e cu atît mai mare. Primul volum, Scene din viața unui băiat, apărut în urmă cu cinci ani, retrasa primii zece ani din viața romancierului sud-african de origine afrikaner, într-un oraș de provincie situat la 90 de km. de Cap. E povestirea unei geneze de sine dureroase, a unei copilării prezidate de figura mamei dominatoare. Al doilea volum, apărut de curînd, Către vîrsta de
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
au concurat pentru una din cele mai importante distincții literare din America Latină, romanul columbianului Fernando Vallejo, El Desbarrancadero (Rîpa) a obținut rîvnitul premiu venezuelean Rómulo Gallegos 2003 (cîțiva dintre laureații anteriori: Llosa, Márquez, Carlos Fuentes, Roberto Bolano). Biolog de meserie, romancierul și cineastul Fernando Vallejo a anunțat că donează cei 100.000 de dolari ai premiului pentru îngrijirea cîinilor vagabonzi din Caracas. Pisicile din Atena Scriitorul grec Takis Theodoropoulos (n. 1954) are o bună cotă internațională. Pasionat de istoria și de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Takis Theodoropoulos îi imaginează pe Zenon, Democrit, Empedocle, Epicur sau Alcibiade reîncarnați în pisicile vagaboande din capitala Greciei, pisici pe care primăria își propune să le stîrpească, în vederea pregătirilor pentru Jocurile Olimpice din 2004. Scrisă inițial pentru ziarul „Ta Néa”, unde romancierul are o rubrică, fabula nostimă și truculentă ascunde în spatele glumei o problemă gravă, cea a raportului dintre modernitate și Antichitate. Theodoropoulos distinge trei faze ale conștiinței grecești contemporane: copilăria („Existăm fiindcă sîntem descendenții direcți ai elenilor antici”), adolescența revoltată („Să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
În fine, autorii țin seama în felul lor de opiniile criticilor. Glumind, aș spune că țin seama mai ales de opiniile favorabile. Dar e greu de stabilit cînd și cum opinia critică îl influențează pe un poet sau pe un romancier. Fie și, cum spuneți dv., încurcîndu-i. Căci de descurcat, autorii se descurcă totdeauna singuri. Și mie mi se pare ciudat să nu-mi găsesc semnătura pe prima pagină a României literare. Ce pot face pentru moment este s-o aștern
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
un anumit conformism. O a treia soluție poate fi oferită cititorului: folosirea unei limbi inodore, abstractă aproape, și grijulie și precisă, limbă care, în Franța, vreme de secole, a fost întrebuințată de predicatori și de moraliști, uneori chiar și de romancierii epocii clasice, pentru a trata despre ceea ce se numea pe atunci „rătăcirile simțurilor”... Interesant este că acea limbă... (de lemn și ea, însă de un lemn franțuzesc, totuși, o esență durabilă, am putea spune, forțând, cu gândul la Racine) avea
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
Constantin Țoiu Linia dreaptă comparată cu „Punctul de orgă” în muzica lui Bach, punct continuu în care eroul unui romancier englez vedea existența lui Dumnezeu... Punctele luminoase ale unei linii drepte ce se continuă egale, fără nici un accident, fără nici o săritură jos, sus, semănând cu emisia unui aparat Morse ce ar bate într-una un semn, același semnal sau una
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
la a-l sili să-și părăsească țara în 1998 pentru a se exila în Finlanda, în Germania (ironia sorții) și, finalmente, la Praga. S-a întors însă să moară acasă și a fost înmormîntat cu onoruri oficiale. Alan Parker - romancier După 14 filme și 28 de ani în cinematografie, regizorul Alan Parker a trecut la literatură. Recentul său roman The Sucker’s Kiss începe cu scena catastrofalului cutremur din 1906, de la San Francisco, apoi urmărește aventurile unui tînăr hoț ce
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
Vechiul meu coleg, S. Damian, a debutat editorial prin 1955, 1956, cu volume de critică literară, scrise în spiritul dogmatismului epocii, care a umbrit și uneori grav, aproape toată generația. Mai târziu, a publicat o remarcabilă carte despre G. Călinescu, romancier (1973), pentru ca, după câțiva ani, să aibă norocul de a fi numit lector la Catedra de romanistică a Universității din Heidelberg, unde, până la urmă, s-a și stabilit. El a adus acolo reale servicii literaturii române, și cu sprijinul statornic
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
și Popeye se exprimă aproximativ la fel, iar instrumentele lor de percepție a lumii par comune. Ambele sînt preocupate aproximativ de aceleași chestiuni, judecățile lor asupra lumii înconjurătoare nu diferă fundamental, monoloagele lor seamănă izbitor la nivelul tonului și, dacă romancierul nu ar fi avut inspirația ca la începutul capitolelor să precizeze personajul-narator, probabil cartea ar fi fost mult mai dificil de citit și înțeles. Mai mult decît atît, este greu de spus care este tipul de monolog practicat de cele
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
de curînd o carte consacrată acestui foarte cunoscut și controversat scriitor francez al anilor 2000: Houellebecq, en fait de Dominique Noguez. Recenzînd-o ironic sub titlul Le petit Houellebecq illustré, revista „Le Point” (care precis nu face parte din admiratorii nonconformistului romancier, poet și cîntăreț) se arată excedată de „canonizarea” celui ce a stîrnit atîta vîlvă cu Particulele elementare. Compus în bună parte din fragmente de jurnal ale lui Noguez, volumul este povestea unui informatician cooptat de scriitori și care devine un
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
fost să fie - putem ocoli cuvîntul? - compromisul. Ierte-i-se, după cîte a avut de pătimit.” Trecînd în revistă foarte vasta activitate de istoric și genealogist, cu meritele și scăderile ei, Florin Faifer remarcă la Bezviconi și oarece aptitudini de romancier: o expresivitate voluntară, plăcerea de a povesti și o slăbiciune pentru portretizări. E amintit în acest sens și un volum de amintiri rămas în manuscris (poate s-ar găsi vreo editură interesată). l În același număr din „Convorbiri...”, Mircea Gheorghe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
Ileana Cantuniari Născut în Liban în 1949, Amin Maalouf trăiește în Franța din 1976. Romancier, eseist și istoric recunoscut, a fost și jurnalist, străbătînd în această calitate numeroase țări și acoperind cu reportajele sale evenimente importante, de la războiul din Vietnam pînă la revoluția din Iran; a fost redactor-șef al ziarului “Jeune Afrique”. Este autorul
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
excluzând categoria criticilor și istoricilor literari, încât au rămas pe dinafară, ca neaparținând sferei creației, Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, Perpessicius, criticii celei de-a treia generații postmaioresciene. Se face, totuși, loc lui Nicolae Iorga ca dramaturg, lui G. Călinescu ca romancier, punct de vedere căruia nici nu ne alăturăm, nici nu-l respingem, înțelegând corsetul cifrei de o sută. Când, deci, la Hortensia Papadat-Bengescu vom citi motto-ul semnat E. Lovinescu, ne vom baza pe propriile cunoștințe. Dacă, de pildă, E.
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
nici nu ne alăturăm, nici nu-l respingem, înțelegând corsetul cifrei de o sută. Când, deci, la Hortensia Papadat-Bengescu vom citi motto-ul semnat E. Lovinescu, ne vom baza pe propriile cunoștințe. Dacă, de pildă, E. Lovinescu a fost un romancier cu mai multe titluri, dar nici unul de vie referință, dacă Perpessicius a fost un rafinat și prețios poet, iar Vladimir Streinu s-a văzut cuprins în Istoria literaturii a lui G. Călinescu doar ca poet, Garabet Ibrăileanu, în schimb, este
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în registru obligat ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, în Loin d’Odile ( 1998): Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, în ceea ce numai din comoditate continuam să numesc
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o experiență o explică pe cealaltă. Cert e că, după ce Beckett a încercat să rupă personajul de coordonatele mundane, unii dintre romancierii anilor ’80 au convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane ( transcriptibile estetic) o
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
perverti ideile. Cred, așadar, că vom dialoga de la egal la egal cu lumea lui Andrei Makine. Restul e management și marketing editorial. În tot cazul, sper să nu luăm din noile mode tocmai «deprimismul» care se poartă la francezi, iar romancierii să nu repete prostia mimetică a dramaturgilor, de a prelua exclusiv (și chiar ostentativ) tot ce țne de terorismul minoritarist al corectitudinii politice, aducând în scenă cu precădere homosexuali, handicapaț, nimfomane, alcoolici ș.a.m.d. într-o scatofilie generalizată." l
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
-l cităm pe Wallace Stevens despre care nu s-ar putea spune că nu a voiajat în sfere înalte ale gândirii. Atrași de mitul săracului ajuns milionar prin propriile sale resurse, un mit cu o istorie mai veche, este drept, romancierii, la rîndul lor, au făcut adesea din pledoaria emersoniană pentru "încrede-te în tine" o temă predilectă, explorînd-o din multiple unghiuri. O observație se impune, totuși. Probabil că și fără Emerson, literatura americană ar fi cunoscut, în mare, o evoluție
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
stilul meu s-a schimbat. Domină în el persoana întâi singular. De aici nota de subiectivitate. Criticul literar nu mai vrea, pur și simplu, să stea pe marginea scriiturii... Se amestecă în texte. L.V. În interviurile luate până acum - cu romancieri și poeți britanici și americani - am învățat să pronunț cu mare precauție eticheta ‘Desperado’. Majoritatea detestă să fie înregimentați. Fiecare se crede unic și declară că numai relația cu lectorul contează. Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
oraș... Marchiza are o profesiune modernă (e, de pildă, specialistă în relații internaționale sau este informaticiană)... Prozatorul trebuie să ne spună cu cine se va întâlni ea și cum își va petrece seara... Eseul romanesc a obosit, ca și metaromanul... Romancierul poate ignora critica, dar critica - repusă pe picioare - nu trebuie să ignore romanul. L.V. Critica literară are în cazul dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la îndrumarea lucrărilor de diplomă și doctorat. Mulți universitari
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
care, incontestabil, dau de gîndit: "Seara, emisiune cu Simion, Sorescu și cîțiva universitari despre alegeri. Sorescu om politic ce absurditate Stîngaci, strivit de inhibiții, șters, face figură lamentabilă". Ca și: "Citesc «Jurnalul» lui Mircea Zaciu. Lectură agreabilă. Maestrul scrie «bine» ( romancier ratat). Pasaje plicticoase ( atît de desele descinderi în Capitală), intercalări filosofarde, citate abundente din autori străini. Mă întreb: de ce și-a publicat jurnalul abia din ^79, omițînd o perioadă (anii ^70) la fel de «tumultuoasă», de contradictorie și tristă pentru literatura noastră
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
descoperit că istoria tipăririi Codexului urcă în anii comunismului, fiind un fel de comandă politică a regimului național-ceaușist. Printre giranții tipăririi îl găsim pe prof. univ. Ariton Vraciu de la Iași, bine cunoscut pentru extravagantele sale idei "științifice". Prefața cărții aparține romancierului Mihail Diaconescu. Ce fel de gir științific poate oferi acest poligraf neobosit, ne dăm seama după ce a publicat el însuși ca autor și, iată, mai avem două exemple de cărți uluitoare, neconsemnate critic, dar care fac probabil deliciul veleitarilor și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
extraordinare dacă lăsăm la o parte cîteva excepții, majoritatea nu însă în poezie ori în proză, ci în eseu ( nu neapărat de critică literară). Cel puțin în anii 2002 și 2003 pe care i-am avut în vedere, tinerii poeți, romancieri sau critici scriu îngrijorător de asemănător. Desfidem pe cineva care crede că poate ghici nota personală în multe, multe cazuri. Trei sferturi din debuturi sînt produsul unei mode tematice și stilistice, nicidecum al unei vocații. Cu destulă greutate am încropit
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
individuală, susținută de o bună doză de donchișotism, este încă singura care produce oarecari rezultate în cultura noastră de tranziție. Dovadă este această excelentă enciclopedie a exilului literar, scrisă de Florin Manolescu cu documentarea unui bibliograf și cu talentul unui romancier, care va fi consultată și citită, în același timp și cu același profit, de specialiști și de simpli iubitori de literatură.
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]