2,161 matches
-
al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna spre totalizări, exprimă prin diverse mijloace aceleași preocupări". Incluzînd analiza eseurilor și a scrierilor publicistice în monografie alături de analiza universului romanesc și servind ca argument acesteia, rezultatul este o imagine rotundă asupra preocupărilor scriitorului și, concomitent, o integrare a literaturii în mersul general al lumii și în epoca din ale cărei frămîntări s-a ivit. Unul din laitmotivele dezvoltate de Thomas
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
îndeosebi pe directorii editurilor care tipăresc manuale să mediteze și la necesitatea asigurării resurselor livrești ale Școlii; cu atît mai mult cu cît este vorba, în cazul lui Ștefan Bănulescu, după opinia mea, de una dintre cele mai incitante creații romanești universale din secolul al XX-lea. N-am găsit, de pildă, la nimeni o mai sugestivă imagine a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
du filet, "autoarea transformă într-un adevărat «roman» experiența ei de viață în plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza ei literară propriu-zisă, face dovada unei excepționale
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Camil Petrescu, îi dau în vremuri aberante (ultimii ani ai comunismului) reperul unei creații normale, iar meseria de gazetar îi asigură un temei, o face să se simtă un profesionist al scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel dintîi ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii Maria, muncitoare care are ceva de Ana Roșculeț, de către
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
care lucrează, Banca Națională). Pe aceeași linie, manifestările patologice ale modernității, prin religiile seculare și revoluționare contrarii ale socialismului și naționalismului, sunt din adîncul ființei sale respinse de narator: fără argumentări care nu și-ar avea rostul într-un discurs romanesc, fără filozofări, fără vorbe. Polemica are loc în dimensiunea tacită a romanului, în profunzimea lui, lăsînd să se desfășoare în libertate arta nuanțată a prozatorului. Exemplară în această privință e prezentarea conflictului tăcut dintre tată și fiu în chestiunea moștenirii
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
au avut norocul să O aibă ca profesor . Odiheasca-se în pace ! Condoleanțe familiei! Am avut norocul să o cunosc,ca unul dintre primii ei elevi.Frumusetea,inteligență și bunătatea ce o caracterizau,mi-au schimbat modul de a privii școală romaneasca.Este o mare pierdere pentru cei ce au avut norocul să o cunoască,cât și pentru cei ce ar fi trebuit să o aibă că îndrumător didactic. Genul de profesor care ,te îndeamnă,te obligă,la cunoaștere,prin simplul fapt
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
încheierea timpului narativ, autorul nu scapă prilejul de a-l evoca, bazîndu-se pe cîteva asemănări fortuite de nume, paralelismul sugerat nefăcînd decît să banalizeze mitul cervantin, aplicat ca un passe-partout la orice călătorie cu acte de noblețe. De vreme ce grosul materiei romanești se referă la Portugalia și la spațiile ei orientale, ar fi fost de așteptat ca textul să intre în dialog cu abundenta literatură a descoperirilor portugheze (istoriografie, epistolografie, jurnale maritime și de călătorie), tradusă în mare măsură în limbi internaționale
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
de pildă, descrierea întunericului, a liniștii și a apei din subteran) și poartă deci herbul autenticității, se poate spune că scribul și-a făcut datoria. Și-a dat întreaga măsură de narator-cronicar, decis să renunțe la prezumția de literaturizare și romanesc. A preferat în schimb să dea publicității un text care colcăie de viață (societatea socialistă multilateral dezvoltată prin sondaj, între București și triunghiul Bocșa Montană/ Dognecea/ Caransebeș) și dosare de existență, stilul fiind când incisiv, când neutru, când tandru și
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
două din cele opt episoade puse în discuție, întrucît șase dintre ele nu se regăsesc în romanele lui Vinea. Să vedem primul din cele două cazuri verificabile: "A luat personajul Ťprofesorului Rădulescuť...", adică al lui Nae Ionescu preschimbat în erou romanesc. Acest "personaj" cu multiple virtualități epice și ideatice nu e, însă, lansat de Vinea. Figura fascinantă, aventuroasă și paradoxală a gînditorului căpătase deja epicitate datorită lui Mihail Sebastian, lui Mircea Eliade, lui Paul Sterian ori Georgetei Mircea Cancicov. Oricum, chiar
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
își vede operele publicate, nefericirea de a nu putea avea un copil, disperarea ce-l inundă în ultimii ani, cei mai triști, ai regimului Ceaușescu și speranța că, într-o bună zi, toată minciuna se va risipi, mesajul de adio romanesc transmis Europei indiferente și paginile scrise noaptea în caiete, cu translarea unor personaje (Moșul, Napocos, Limpi, Sommer, Tutilă I, Tutilă II...) din spațiul ficțiunii în cel al confesiunii: toate aceste fragmente de viață și de literatură se completează și se
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
de câmpie există o incertitudine în ceea ce-l privește ca personaj, în Zodia scafandrului Zare Popescu își capătă profilul de personaj tradițional. Relațiile sale cu textul sunt clasice. Ar fi un personaj și atât dacă nu i-am ști istoria romanescă zbuciumată. În general, acest roman autobiografic folosește rețete consacrate de confesiune (jurnalul, metatexte cu efect lămuritor, și nu ambiguizant). Primul, Zare Popescu, schimbă perspectiva acestui tip de biografism - el atrage atenția că experimentul nu a dispărut, ci s-a transformat
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
ceea ce tătucul a ezitat să săvârșească și anume îi întinde o mână de ajutor maestrului și totodată își aplică forța punitivă asupra culturnicilor aberanți, moștenitori ai Proletcultului și cultivatori ai realismului socialist, care l-au prigonit pe scriitor. Astfel, fantasma romanescă ilustrează un scenariu al dorințelor nesatisfăcute și, satisfăcându-le formal, alină o traumă gravă. E un soi de bandaj aplicat pe o rană deschisă: "E o revanșă imaginară pe care și-o ia conștiința frustrată față de o realitate frustrantă. La
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
națiunii romane. Fiind vorba de afectiv, partea riguroasă a interviurilor radiofonice s-a evaporat În eter, așa cum se Întâmplă de multe ori cu Întâlnirile mediate de... microfon. Grigore Vieru și Vasile Tarateanu fascinează prin devotamentul pentru adevărul limbii și istoriei romanești. Iar inima, ea știe că martirii sunt printre noi și nici nu-i atât de greu să-i atingi și să-i asculți. Primele Întâlniri cu academicianul Grigore Vieru au fost prin mijlocirea (cum altfel?) cuvântului scris. Prin poeziile care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești, „poetul nepereche”, dar n-am putut să nu ne oprim și să ne Închinăm la mormintele altor valori ale scrisului romanesc, precum: Marin Preda, Nicolae Labiș, Mihail Sadoveanu etc. Pompiliu Manea aduce un omagiu mentorului sau, Augustin Z. N. Pop, in 12 ianuarie 2009. Alex Cetățeanu (Canada) la mormântul 'Poetului Nepereche” Prin ferestre, deși erau duble, pătrundea de afara o hărmălaie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
variantelor eminesciene ale Brendei Walker (În ciuda abordării neprozodice) este rezultatul salutar al contactelor culturale devenite acum posibile. Nu am Întrebat-o ce a determinat-o să creeze propriile versiuni, dar traducerile sale par să Îndrepte răstălmăcirile de sens din variantele romanești existente, vocabularul ales de ea fiind mult mai apropiat de firescul limbii simple din original. (Nota mea: Paragraful următor nu a apărut În România Literară: „Contribuția lui Horia Florian Popescu la traduceri este probabil esențială, deși variantele sunt cunoscute doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
desele certuri conjugale însoțite de țipete. Să calce în balta de pișat sau, la ocazii mai deosebite, în căcatul care tronează în mijlocul liftului" (pp. 214-215). Pe alocuri autorul se adresează direct cititorului aducându-i aminte că participă la o convenție romanescă. În tradiția postmodernă, el aduce explicații, comentează sau chiar critică anumite pasaje din romanul care tocmai se scrie. Aceste pasaje metatextuale au rolul unor supape menite să elimine ceva din tensiunea, ce tinde să devină insuportabilă, a acțiunii propriu-zise. Jocurile
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Cezar-Paul Bădescu, spre exemplu, optează pentru discursul formativ. Eroii lor sunt posesorii unei ingenuități aparte, născută din mimarea realismului naiv și fermecat al vârstei fragede. Dacă ezitările adolescenței și dramele maturității sunt în genere subiecte romanești predilecte, încercarea de a înțelege individului aflat la început de drum este ceva mai rară - și cu atât mai savuroasă. Ea se înscrie printre abordările de suflet ale unei pleiade de scriitori ce prefigurează sau rezumă tragismul filosoficei condiții umane
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
pe o conversație a egalilor, pe corespondența spiritului care să asigure deschiderea unei lungimi de undă împărtășită de entitățile plasate de o parte și de cealaltă a oglinzii narative. Aflați în proces de definire identitară, autorii nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
totalitar sovietic a procedat la o modelare încrucișata a identității basarabenilor: a anihilat memoria experienței interbelice printr-o acțiune de durată împotriva romanismului și a occidentalismului iar, pe de altă parte, a instrumentat construirea unei identități moldovenești distinctă de cea romanesca predispusa la sovietizare și rusificare. Rezultatul acestei inginerii sociale este o Moldova cu fata rusificata". Iată de ce "inhalarea acestor două identități conduce la următoarele paradoxuri în Moldova: în școli predăm de 23 de ani în limba română și istoria României
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dau altceva decât lucrul cunoscut, ceva absolut nou, coerent". Raportul realitate-ficțiune este sistat în favoarea celei de a doua, ficțiunea rezervă posibilități multiple: "...ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul...", Adevărul minciunilor romanești cum observă Mario Vargas Llosa, într-un eseu celebru, este expresia iluziilor, frustrărilor proiectate în spațiul privilegiat al ficțiunii, ordinea ei artificială conferă siguranță, refugiu, "acolo se dezlănțuie, libere acele pofte și spaime pe care viața le suscită, fără a
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul nu are nevoie de "love interest" (sintagmă greu de tradus și esențială lungii tradiții a basmului, cum am numit pre-modernismul); că
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
de povești, dar le spune în- tr-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul/comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nici o valoare. Drept care convenția lui înfulecă absolut tot - tehnică romanescă anterioară, psihanaliză, mitologie, istorie literară și culturală etc. - într-un conglomerat inimitabil. Joyce este un accident fericit, dar mai ales - din fericire - un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v.
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
unui univers ficțional tulburător. În ultimul său roman, Marea în ruine 2 , aventura odiseică și figura lui Odiseu sînt plasate în centrul unui abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze implicațiile și sensurile existenței umane cuprinse în binomurile dihotomice viață/literatură, adevăr/minciună, istorie/ficțiune, mythos și logos, amintire/ uitare. Reinterpretarea mitului clasic constă nu doar într-o demitizare prin răsturnare parodică, ci într-o subminare mai subtilă
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roșie) facultatea de litere a Universității de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 și-a susținut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeași universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci
UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI. In: Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]