3,927 matches
-
demitizanta îl are ca obiect și pe Coresi - că tipograf dispus "să-și ofere serviciile cui plătea" (p. 232). Volumul cuprinde mai multe secțiuni: prima e consacrată specificului romanității românești și dezvolta cîteva contribuții importante ale autorului în domeniul lingvisticii romanice: diferența dintre romanitatea de limbă și cea de cultură, rolul pe care l-au jucat, în definirea profilului limbii române, fidelitatea lingvistică, continuitatea mobilă, occidentalizarea romanica tîrzie. Articolele reprezintă o incursiune repetată în paradoxurile și rupturile istoriei culturale și lingvistice
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
consacrată specificului romanității românești și dezvolta cîteva contribuții importante ale autorului în domeniul lingvisticii romanice: diferența dintre romanitatea de limbă și cea de cultură, rolul pe care l-au jucat, în definirea profilului limbii române, fidelitatea lingvistică, continuitatea mobilă, occidentalizarea romanica tîrzie. Articolele reprezintă o incursiune repetată în paradoxurile și rupturile istoriei culturale și lingvistice românești: e preluată ideea unei civilizații românești izolate și predominant rurale - dar sînt semnalate și contactele mai timpurii, prin biserică, cu latinitatea occidentală; este reamintit rolul
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
influenței slave - și în general a influentelor neromanice specifice zonei (maghiară, germană); pentru o perioada ulterioară, se descrie concurența între influență culturală germană și cea franceză. În genere, se susține necesitatea de a integra, pentru înțelegerea specificului limbii române, comparația romanica (sînt dese referirile la dialectele italienești) și balcanistica. Studiile mai "tehnice", de fonetica istorică și de gramatică, au obiecte alese tot dintre aspectele cele mai controversate și insuficient studiate ale limbii române: dativul posesiv, pronumele dînsul, structurile partitive, comparația, ordinea
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
lui cum e cu putință ceva nou"; "istoria lui cum e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei atribuiri sau a unei comparații. Îl regăsim în structura lexicală a multor adjective, care constituie astfel modele derivative pentru noi creații; acestea aparțin unor straturi diferite ale limbii, fiind
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
juvenil și inventiv, apar caracterizări precum: "nonșalantă și sexoasă" (EZ 2309, 2000, 10), unde sexos pare să adapteze englezismul adjectiv invariabil sexy - sau "vedetistic foc, talentos și cîntăcios" (EZ, 2327, 2000, 10), în care talentos reîntîlnește, probabil fără intenție, corespondente romanice - cf. fr. talentueux, citat de Iordan din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; în cîntăcios se recunoaște sufixul -cios, ceva mai puțin productiv azi, dar avînd o și mai pronunțată valoare expresivă și peiorativă.
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Rodica Zafiu Am întîlnit, cu puțină vreme în urmă, în baza de date aflată la dispoziția publicului pe calculatoarele Bibliotecii Naționale din București, cuvîntul Romanica. În contextul sobru al unui catalog de bibliotecă, termenul - aflat în poziția unei cote de identificare - putea trezi curiozitate, provocînd chiar un anume efect comic. Am avut apoi surpriză să constat că atît cuvîntul în cauză, cît și reacția spontană
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
acum peste 30 de ani, în revistă "Limba română", nr. 1, 1965, un articol - semnat de D.Muster - comenta critic cîteva elemente din terminologia oficială a momentului: "teatru de stat", "examen de stat", "spital unificat" etc. Printre acestea apărea și Romanica, o creație lexicala folosită de Bibliotecă Centrală de Stat ca eticheta "sub care se cuprind toate cunoștințele referitoare la România". Autorul articolului citat observa că respectivul cuvînt "nu pare o formație fericită: e o creație hibrida și are o rezonanță
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
domenii de cercetare de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau indologie, balcanologie etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați ar fi fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii; apoi, ca în ciuda persistentei sale, cuvîntul nu s-a normalizat, părînd azi la fel de "nefericit" că la început. Desigur, ambele fete ale situației se explică prin circulația limitată, de uz intern, a termenului. S-
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
termen diferit de romanistica, pentru a acoperi, poate, o arie mai largă de lucrări. Oricît de serioase ar fi aceste argumente, ele sînt puternic contrabalansate de "rezonanță neplăcută" de care vorbea deja autorul articolul din 1965. Principalul dezavantaj al cuvîntului Romanica, ceea ce îl face să sune ridicol este, evident, posibilitatea de confuzie cu un diminutiv. Accentul, care ar trebui să cadă pe vocală "a" pentru a denumi cîmpul de cercetare, se deplasează la lectură, aproape inevitabil, pe "i", prin analogie cu
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
ceva?" (Snoava populară românească, ed. de Sabina-Cornelia Stroescu, 1986, vol. ÎI, p. 311, 314, 330). Articolul de dicționar și citatele demonstrează destul de clar că termenul este format pe tiparul hipocoristicelor de la numele de persoana masculine: Costică, Mitică etc. Povestea termenului Romanica ne mai permite o constatare: dintre substitutele sugerate în articolul din 1965, e evident că romanistica s-a impus că denumire pentru studiile românești, romanistul fiind specialistul în respectivul domeniu; termenii apar, de exemplu, în eseul lui Sorin Alexandrescu, "Paradoxul
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
prezentare, reușind să combine rigoarea științifică și stilul accesibil, să asocieze spiritul de sinteză cu propunerea unei noi perspective. Volumul, intitulat De la latină la română (București, Univers Enciclopedic, 1998), îi aparține lui Marius Sală, al cărui renume în domeniul lingvisticii romanice nu mai are nevoie de prezentări; autorul e în același timp și coordonatorul colecției de lingvistică românească, "Limba română", pe care cartea o inaugurează. Scopul și caracteristicile principale ale lucrării sînt indicate chiar de autor, de la început: e vorba de
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
colecției de lingvistică românească, "Limba română", pe care cartea o inaugurează. Scopul și caracteristicile principale ale lucrării sînt indicate chiar de autor, de la început: e vorba de o prezentare sintetică a formării și a evoluției limbii române, din perspectiva comparației romanice. O istorie a limbii române în context romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
cartea o inaugurează. Scopul și caracteristicile principale ale lucrării sînt indicate chiar de autor, de la început: e vorba de o prezentare sintetică a formării și a evoluției limbii române, din perspectiva comparației romanice. O istorie a limbii române în context romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
vorba de o prezentare sintetică a formării și a evoluției limbii române, din perspectiva comparației romanice. O istorie a limbii române în context romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin s-a păstrat sau nu în română capătă altă semnificație dacă e judecat prin raportare la păstrarea
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin s-a păstrat sau nu în română capătă altă semnificație dacă e judecat prin raportare la păstrarea, dispariția sau transformarea să în celelalte limbi romanice. E evident că o perspectivă mai largă, măi de sus, întemeiata teoretic și documentata de analize precise e absolut necesară, pentru a nu cădea în capcana de a considera drept influență orice coincidență. Iar confruntarea cu limbi din aceeași familie
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
familie e pasul esențial al acestui mod de tratare. Coerentă perspectivei comparative, principala originalitate științifică a lucrării, e și miza ei polemică: autorul tinde, sistematic, să reducă la minimum rolul influentelor străine în evoluția romanei. Din perspectiva specialistului în lingvistică romanica, e și normal să fie preferată, de cîte ori e posibil, explicația unor transformări semantice sau formale prin tendințe de evoluție lingvistică manifestate încă din latină tîrzie, sau cel puțin în evoluția ulterioară a limbilor romanice. Chiar dacă în cazurile de
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
perspectiva specialistului în lingvistică romanica, e și normal să fie preferată, de cîte ori e posibil, explicația unor transformări semantice sau formale prin tendințe de evoluție lingvistică manifestate încă din latină tîrzie, sau cel puțin în evoluția ulterioară a limbilor romanice. Chiar dacă în cazurile de detaliu discuția despre influențele non-romanice, despre rolul substratului sau al superstratului nu e definitiv închisă, poziția teoretică de ansamblu e coerentă și convingătoare. Expunerea clară, vivace, la persoana I singular (modelul e Sextil Puscariu, exemplar pentru
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
comună: de la fixarea cadrului istoric ("Considerații preliminare"), se trece la lexic (capitolul reflectă o tradiție de cercetare științifică riguroasă: sînt puse la contribuție lucrările romaniștilor de la Institutul de Lingvistică din București - mai ales cele reunite în Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, 1988, volum coordonat tot de Marius Sală), la formarea cuvintelor, continuîndu-se cu capitolele care reduc la esențial morfologia, sintaxa, fonetica și fonologia. În prezentarea istorică se simte experiență autorului în problemele teoretice ale contactului lingvistic, ale bilingvismului. Evoluțiile semantice sînt
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
lipsei contactului cu latină că limba de cultură, caracterul predominant oral al dezvoltării limbii române. Discursul limpede articulat al cărții are și un dublu mesaj de subtext pentru specialiști: amintindu-le romaniștilor că nu pot izola interpretările lor de contextul romanic - si romaniștilor că nu se pot lipsi, în discuția fenomenelor din celelalte limbi romanice, de exemplele oferite de română. Chiar dacă par evidente, aceste condiții nu sînt din păcate totdeauna respectate în cercetările lingvistice.
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
române. Discursul limpede articulat al cărții are și un dublu mesaj de subtext pentru specialiști: amintindu-le romaniștilor că nu pot izola interpretările lor de contextul romanic - si romaniștilor că nu se pot lipsi, în discuția fenomenelor din celelalte limbi romanice, de exemplele oferite de română. Chiar dacă par evidente, aceste condiții nu sînt din păcate totdeauna respectate în cercetările lingvistice.
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - și construcția cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de celelalte limbi romanice, română trebuie să recurgă mult mai des la construcțiile "cu subiect nedeterminat", pentru că utilizează mult mai des conjunctivul (care marchează gramatical persoană) în locul infinitivului (mijloc ideal pentru sensul generic). De fapt, construcțiile cu sens generic nu privesc doar subiectul, ci
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
Nazionale - 1980) etc. E invitat să expună la Quadriennale Nazionale din Romă (expoziția "Artiști stranieri operanți în Italia" - 1977, fiind totodată unul dintre comisari). Renunța la abstractism, în favoarea unui figurativ de inspirație religioasă, o dată cu restaurarea, la Gallese, a unei biserici romanice din anul o mie (1977). 1990, Romă, i se conferă Premiul Internațional "Labirintul de argint" (atribuit anterior scriitorului Jorge Luis Borges, teologului Julien Ries, filosofului Augusto del Noce, istoricului Reynald Secher etc.). 1991 - Premiul Internațional "La Pleyade", acordat de Fundația
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
am întîlnit pe Camilian Demetrescu în Italia, la Gallese, mica localitate aflată în apropierea Romei, într-un decembrie (1998) însorit și cald că o primăvară. Casă artistului, în stil românesc, cu pereții acoperiți de tapiserii și obiecte țărănești "din spațiul romanic" - întins între România și Portugalia - cu o vatra ce amintește de lumea lui Creangă, este primitoare, caldă, familiară. Amintirile ne împresoară ca niște ființe vii, puterea de evocare a maestrului este impresionantă și...dialogul se înfiripa firesc. - Domnule Camilian Demetrescu
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]