161 matches
-
CABALLA PAPEI... "] 2292 Caballa papei și totodată a românilor uniți. Ei se pot introduce în toate bisericile bulgare mai ușor daca vor fi români uniți - cari vorbesc bulgărește. Iar daca Papa va stărui a[-i] catoliza, atunci [î]i vom romaniza pe toți în numele ortodoxiei. Papism = ortodoxie ecuație 381 {EminescuOpXV 382} ["LATINA ȘI ROMÎNA PURUREA PARALELE"] 2292 Dar pentru a o asigura pe biserica Romei că nu avem nici o dușmănie în contra-i, vom face pentru limba latină în țară la noi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Paris.“ (Maurice Baumont, Marea conjurație Împotriva lui Hitler, Ed. Științifică și enciclopedică, Buc., 1977, p. 207) Vreau să spun că interpretarea semnelor primite din trecutul istoric (obiecte, descoperiri arheologice, documente, cronici, cărți roman... - cum să zic?, romanțat sună a romanță, romanizat a ginte latină, romantic datează Într-un singur secol ceea ce, de fapt, se Întâmplă de milenii -, opere de artă) se face tot timpul după logică. E nedrept pentru că oamenii au imaginație, au vise, au stări euforice, uneori datorate alcoolului, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
romanice din regiunile extra-carpatice apar modificări, ca urmare a prezenței unei mari mase slave în nordul Dunării de Jos și a slăbirii legăturilor cu civilizația romană, după 602. În același timp, deplasările în zonele carpato-dunărene a unor grupuri de populație romanizată din Moesia, Illyricum și Panonia au dus la întărirea romanității în zona de nord a Dunării de Jos. Dobrogea în secolele IV-VI d. H. Moesia inferioară, din care făcea parte Dobrogea, era bine apărată prin fortificațiile aflate de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtonilor daco-romani, însă la populațiile "barbare" din estul și sud-estul Europei nu s-au găsit urme creștine, răspândirea spontană a creștinismului nu era posibilă în lumea "barbară". Dacii liberi, în schimb, veniți în fosta provincie romană, după 275, s-au romanizat și creștinat după această dată, prin contactul și amestecul cu populația daco-romană deja creștinată.37 Goții, așezați în Transilvania, în fosta Dacie romană, în secolul al IV-lea, nu erau creștini. Ei se aflau aici, dar practicau vechea credință păgână
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ne gândim la diminuarea numerică a gepizilor și la lipsa unor structuri politice proprii care să se împotrivească presiunii unor grupuri etnice mai numeroase și mai puternice. Trebuie subliniat un aspect al vieții spirituale a gepizilor, important pentru viața populației romanizate din aceste secole, și anume creștinismul acestora. Începutul creștinării gepizilor datează încă de la sfârșitul secolului al IV-lea d. H., dar evanghelizarea lor în masă s-a încheiat în secolul al V-lea, după prăbușirea puterii hunilor nu știm dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teorie nu trebuie disprețuită sau ignorată, ea fiind împărtășită și de savanți români de bună credință și avem datoria s-o examinăm cu atenție. Prin urmare, în lucrarea sa, Roesler a căutat să dovedească că românii nu sunt urmașii dacilor romanizați de coloniștii aduși aici, deoarece aceștia, toți sau cea mai mare parte a lor, au fost evacuați de împăratul Aurelian, în 275 d. H., odată cu armata și administrația imperială. După închegarea ca popor, în sudul Dunării, unde se află patria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în istoria țărilor danubiene, Sofia, 1929, susținea că după abandonarea Daciei și ocuparea ei efectivă de către barbari, în nordul Dunării nu s-a putut menține decât o slabă (neînsemnată) populație romană, alcătuită din păstori nomazi, aflați în munți. În ceea ce privește populația romanizată de la Dunărea de Jos și din sudul ei, aceasta a fost distrusă complet de invaziile germanice din secolul al IV-lea. Mai târziu, în secolele următoare (V-IX), nu a existat nici un fel de populație romanizată, nici în nordul, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al lui nu a fost golit de celți și de romani"! Pe de altă parte, el preciza: Admit fără rezerve faptul că tăcerea textelor în legătură cu daco-romanii, timp de aproape zece secole, nu este un argument hotărâtor împotriva continuității unei populații romanizate la nordul Dunării. Este foarte adevărat că cei din evul mediu desemnau un ținut după numele populației stăpânitoare". Însă Lot nuanțează mai departe: Totuși dacă textele tac despre populația din nord, ele nu tac și în privința populațiilor de limbă latină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este vorba despre trei straturi etnice succesive: 1. coloniștii romani rămași în Dacia, după retragerea din 275, al căror număr este imposibil de precizat 2. prizonierii aduși de dincolo (sudul) de Dunăre de către migratorii veniți aici, între 275-602 3. populația romanizată din sudul Dunării, în special locuitorii celor două Dacii aureliene, care trebuie să fi trecut fluviul înapoi, după 602, spre a fugi din calea slavilor ce se instalau în Bulgaria, împingându-i spre Thesalia și Epir pe cei ce vor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Este de ordinul evidenței că poporul român nu s-a format numai în Dacia (nordul Dunării), din coloniștii romani lăsați aici de Aurelian, amestecați apoi cu slavii. Este cât se poate de clar că ei (coloniștii) au primit sprijinul elementelor romanizate din sudul Dunării, care au evoluat într-un mediu mai favorabil păstrării latinității. Însă, subliniază Brătianu, este "absolut inexact" să presupunem că teritoriul ocupat actualmente de români (nordul Dunării) a fost părăsit în întregime, de către strămoșii lor (daco-romanii), și că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea relativ blândă a gepizilor, romanicii vor fi încercat o coborâre din munți în văile mănoase, dar năvălirea slavă, întinzându-se cam în același timp (cca 600), atât asupra teritoriilor romanizate de la nord de Dunăre, cât și asupra celor din sud, a alungat populația romanică, pentru multe secole, din câmpii și din văile largi, în văile înguste de munte, în poieni și platouri. Locurile bune pentru agricultură au încăput pe mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reușit să supraviețuiască și după încetarea dominației politice a Imperiului în nordul Dunării. În secolul al IV-lea, "Romania" răsăriteană depășea spre nord limitele Imperiului de Răsărit, dar centrul ei era pe malul drept al Dunării, unindu-se cu regiunile romanizate din sud-originea nucleului romanic de pe valea Timocului și Moravei.51 Însă, după pătrunderea slavilor în Peninsula Balcanică, la începutul secolului al VII-lea, situația s-a schimbat radical. Astfel, viitorii aromâni trebuie să fi fost împinși spre Pind și Tesalia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce se va revolta împotriva Imperiului.20 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor În secolele X-XII, pe platforma prebalcanică, între valea Dunării și Munții Haemus, ca și în acești munți, trăiau alături de bulgari și alte populații, numeroși români, urmași ai locuitorilor romanizați din Moesia. Ei practicau agricultura și mai ales creșterea animalelor, economia comunităților românești din sudul Dunării fiind determinată de condițiile naturale ale regiunii. Existența românilor dintre Dunăre și Haemus este consemnată în izvoarele bizantine din secolele XI-XII. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești. Factorii istorici, București, 1940. Idem, O nouă mărturie despre un voievod moldovean în secolul XIII (1277), în AARMSI, tom 27, 1944-1945, p. 231-244. Idem, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, București, 1945 (ed. II, 1980). Brezeanu S., De la populația romanizată la "vlahii balcanici", în RdI 29, 1976, p. 211-222. Centenarul autocefaliei B. O. R., București, 1987, p. 327-353. Cantacuzino G., Cetățile medievale din Țara Românească (sec. XIII-XVI), București, 1979, p. 114-120. Cantemir D., Descrierea Moldovei, București, 1973. Ceacalopol G., Crucea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoricului include o perioadă lungă, care pornește de la epoca lui Traian și merge pînă la sosirea bulgarilor în 678. Această cronologie este semnificativă pentru că omite o dată care se află la originea disputei privind continuitatea sau absența populării Daciei de către autohtonii romanizați după plecarea, în 270, a romanilor, aflați sub comanda împăratului Aurelian. În 270, împăratul Aurelian, găsind că o mare parte a Daciei se afla în mîinile barbarilor scrie tranșant Kogălniceanu hotărî că nu mai poate să păstreze această țară în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să fugă spre sud pentru a se așeza în regiuni la fel de mult devastate de goți. De fapt, ar fi existat o înțelegere între daco-romani și cuceritori. Exemplele asemănătoare abundă: legiunile romane au părăsit Bretania, însă rasa s-a păstrat, populațiile romanizate din Alsacia au fugit în fața germanilor pentru a se refugia în păduri, în zone mlăștinoase, în munți, unde s-au acomodat cu noii stăpîni ai burgurilor. Ipoteza unei retrageri în pădurile și munții Daciei atrage. Logica argumentației este următoarea: dacă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
încetat, notează el, după invazia hunilor. Brătianu amintește în acest sens că la curtea lui Attila se vorbea limba gotă și latina. Mișcarea de intensificare a populării Daciei se realizează, după Brătianu, printr-o orientare dinspre sud spre nord: populația romanizată din sudul Dunării face presiuni asupra slavilor care se așază în Tessalia, în Epir și în regiuni din ex-Iugoslavia. Bilanțul analizei este următorul: din secolul al IV-lea pînă în secolul al IX-lea au existat în acest spațiu schimbări
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Mediu, după cea de a doua, în secolul al XIX-lea, după anexarea teritoriilor de la est de Prut de către Rusia țaristă. Potrivit teoriilor sovietice, fiecare popor trece printr-un număr de stadii: tribul, poporul, națiunea burgheză și națiunea socialistă. Populația romanizată de la nord de Dunăre s-a scindat fie în cea de a doua fază, fie în a treia. Ramura de sud a intrat în contact cu slavii de sud și cu bulgarii turanici și au format poporul român sau valah
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
românească; predomină convingerea că moldovenii sunt o ramură a romanității orientale, popor înrudit cu cel român (teoria originii slavone a poporului moldovenesc a pierdut mult teren mai ales după 1989); legat de aceasta din urmă, unele studii demonstrează că populația romanizată de la est de Carpați a avut la origine alt popor decât pe dacii care constituie fondul etnic al poporului român - geți, tirageți sau geto-slavi; momentele 1917, 1924, 1940, 1944, 1991 au fost tot atâtea jaloane în drumul Moldovei către statalitate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
motivul definitoriu, cauza principală a apariției și afirmării noului stat a fost năzuința de eliberare națională, socială și politică a comunității etnice cu numele de moldoveni, constituită pe baza întrepătrunderii și conviețuirii urmașilor dacilor liberi din spațiul carpato-nistrean cu populația romanizată de la nord-vest de Carpații Orientali. Voința nestrămutată de libertate, de a trăi și munci de sine stătător pe pământurile lor din Carpați până dincolo de Nistru a celor care, în balada norodnică Miorița (din secolul XIII) sunt botezați istoricește moldoveni...”. Nu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
că ei nu știu ce spun”. Din nou recunoaștem că nu am stabilit cu certitudine dacă domnul Chifian neagă însuși caracterul romanic al poporului român (și moldovean, dacă doriți...). Că dumnealui nu înțelege mecanismele elementare ale procesului romanizării, anume că o populație romanizată din Spania avea același efect ca și cea provenită din Italia, aceasta este sigur. Însă, încă de la corifeii Școlii Ardelene, nu s-a mai susținut exterminarea întregului popor dac (sau măcar a celor de sex masculin). Poate că nedumerirea „istoricului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și Nistru, sau, într-o abordare mai potrivită, dintre Carpați și Nistru, se impune ca o necesitate urgentă. Pe parcursul lucrării se strecoară numeroase erori flagrante, voite sau involuntare. Exagerează, astfel, importanța influenței pe care slavii au exercitat-o asupra populației romanizate de la est de Carpați, substanțial mai amplă, după părerea sa, decât asupra locuitorilor dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Avansează, cu această ocazie, teoria existenței a două etnii distincte, valahii la sud de Carpați și „volohii” în spațiul dintre Carpați și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
romana însemna în primul rând ordine, expansiune a civilizației, cultură activă, așa cum se recomandă aceasta pe cele trei continente care au ascultat de imperium. În Europa, mai ales, creația respectivă a avut urmări hotărâtoare, o bună parte a continentului fiind romanizată în grade și forme diferite. "Sigiliul Romei", pentru a relua expresia lui N. Iorga, nu se recunoaște doar la popoarele neolatine, ci în spații mult mai largi și structurează o întreagă cultură. Renașterea a însemnat nu atât o întoarcere la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
țesătura etnică și lingvistică a românității. Influența slavilor, devenită de netăgăduit, este totuși minimalizată. La N.A. Constantinescu (1928), slavii au venit după "închegarea neamului românesc", astfel că efectul lor a rămas superficial. La fel cum coloniștii aduși de Traian au romanizat populația dacă, așezarea slavilor în mijlocul românilor s-a soldat cu "românizarea" acestora din urmă: "poporul român a avut multe legături cu Slavii și a înghițit mulți dintr-înșii, romanizându-i pe toți, cari au rămas între Tisa, Nistru și Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a rămas superficial. La fel cum coloniștii aduși de Traian au romanizat populația dacă, așezarea slavilor în mijlocul românilor s-a soldat cu "românizarea" acestora din urmă: "poporul român a avut multe legături cu Slavii și a înghițit mulți dintr-înșii, romanizându-i pe toți, cari au rămas între Tisa, Nistru și Dunăre; dar firea poporului nostru [...] moștenită dela Traco-Romani nu s-a schimbat" (Constantinescu, 1928, p. 46). Absorbția slavilor devine astfel o constantă a discursului didactic interbelic, fiind sedimentată în memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]