159 matches
-
(în limba , în vocalizare Tiberiană: Ḥănukkăh, sau simplu: חנוכה, adică "Rededicarea", „Inaugurarea” romanizată și ca "h", "Hanukkah", "Chanuka", ori "Chanukah"), reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile (25 Kislev - 3 Tevet), comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
vorbi despre meglenoromâni ca despre un grup distinct și cum a apărut acesta, este o chestiune ce rămâne controversată, deoarece nu există surse despre aceasta. Ceea ce pare verosimil este că ei nu sunt urmașii unor traci sau ai altui popor romanizat în Meglen. În secolul al VII-lea, mase de avari și slavi au pătruns adânc la sud de Dunăre, și populația romanizată s-a refugiat în munți. Din această cauză caracterul ei de bloc compact s-a pierdut, și românii
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Galia (412-418), de unde au funcționat ca aliați romani împotriva vandalilor, alanilor, suebilor și în Spania, și împotriva uzurpatorului Iovinus (413). Între timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din Britania cu trupele sale în Galia, în 407, lăsând populația romanizată în mâinilor invadatorilor, în primul rând de către picților și apoi de către saxoni, angli și iuți care au început să se stabilească definitiv în aprox. 440. Moartea lui Honorius în 423 a fost urmată de criză până când guvernul roman răsăritean, cu
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
ale economiei mediteraneene, produsele acesteia făcând parte din economia Mediteranei occidentale înainte de cucerirea romană din 206 î.Hr.. După înfrângerea Cartaginei în al doilea război punic care și-a găsit "casus belli" pe coasta Baeticii la Saguntum, Hispania a fost puternic romanizată în timpul secolului al II-lea î.Hr., după revoltele pornite de turdetani în 197. Celtiberii din partea centrală și nord-estică au urmat în curând. În cele din urmă, Marcus Porcius Cato, care a devenit consul în 195 î.Hr. și a primit comanda
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
strălucirea și renumele Romei. Între aceștia se remarcă ostrogoții lui Teodoric, sosiți în Italia la sfârșitul secolului al V-lea. Longobarzii pătrund în nordul Italiei în secolul al VII-lea. După câteva generații, mai ales după creștinare, longobarzii au fost romanizați, lăsând însă urme în toponimie: partea de nord a Italiei s-a numit în continuare Lombardia. În sudul Italiei și în Sicilia, ca și la Veneția, precum și în teritoriile rămase sub stăpânirea bizantină, s-au menținut limba greacă și elemente
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
este vechea denumire a populațiilor romanizate din Europa Centrală și Răsăriteană, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii. Această denumire provine din denumirea "βλάχοι" în limba greacă, care a dat și denumirile de "воло́хи
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
toata lumea, care afirmă că acest regat a fost „bulgăresc” în sensul național actual al cuvântului, în ciuda surselor primare ale epocii (bizantine sau occidentale) și a toponimiei. Slavii au pătruns în bazinul Dunării de jos , amestecându-se cu populațiile trace romanizate din Balcani, menționate de Theofilact din Simocatta, în "Istoriile" sale din 587, și de Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa din jurul anului 800. Ulterior, proto-Bulgarii, de origine irano-turcică, au creat în acest bazin un întins Hanat, ulterior Țarat (prin creștinare în
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
de țigani. Prima atestare documentară a acestora datează din anul 1700, când este menționat un "Stanciu, țigan". La nivelul anului 1923, numărul țiganilor a ajuns la 219, despre ei făcându-se precizarea că și-au uitat limba și s-au romanizat. Până la mijlocul secolului al XX-lea, țiganii satului erau împărțiți în patru categorii distincte: Coroborând argumentele menționate mai sus, se poate avansa ipoteza că băieșii racoviceni au venit din Banat, unde s-au ocupat efectiv cu ""băieșitul""(mineritul) și că
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
22,6) printre Traci, pe ambele maluri ale Dunării, se aflau Geții, numiți și Daci. Pe malul drept trăiau Moesii, cunoscuți și sub numele de Mysi, printre care trăiau și Tribalii, situați în zona Plevnei. Toate aceste popoare au fost romanizate timpuriu, începând cu secolul I, și au stat neîntrerupt sub stăpânirea romană până în secolul al VI-lea. Istoricul Konstantin Jireček notează puternica și durabila lor romanizare, în timp ce Tracii situați la sudul munților Haemus (azi Balcani) au fost elenizați (vezi: Linia
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
se identifică prin "Soarele de la Vergina"). Majoritatea lingviștilor, etnologilor și istoricilor nu susțin niciuna dintre "taberele" potrivnice, socotind Aromânii ca un popor de sine stătător, ce nu provine nici din Românii nord-dunăreni, nici din Macedonenii antici (care erau elenizați, nu romanizați), ci direct din Traco-Romani precum toți vorbitorii limbilor est-romanice. În 579, doi cronicari bizantini, Teofan Spovednicul și Teofilact din Simocatta, atestează că autohtonii din Haemos vorbeau o limbă romanică (episodul cu "Torna fratre") denumită azi Proto-Româna. În secolele VIII și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
cavaler de Cârste și a Smarandei(născută von Ralli). Mama sa, Isabella născută von Dobrowolski de Buchenthal (1835- 1890), o cunoscută pianistă, provenea din Rogojești, Botoșani. Familia Dobrowolski a fost de origine poloneză, însă încă în secolul XVIII s-a romanizat prin căsătorii. Familia Dobrowolski a obținut la 1800 un titlu de noblețe polonez, iar mai târziu, în Bucovina, titlul austriac de "Ritter" cu predicatul ""von Buchenthal"". Iancu Flondor este descendentul unei vechi familii boierești, care a deținut dregătorii și a
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
Ion Pop Reteganu) „Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul și Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în țara Hațegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc-un cuib de unde se romanizau treptat țările spre apus, spre crivăț și spre răsărit, ba indirect și cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-și prinosul, dar rămânând totdeauna plin.” (Bogdan Petriceicu Hasdeu) „Iată giganticul Retezat limpede și aeric. Iată umerii munților, iată poalele, iată șesul
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
asupra populației religioase și educării unei atitudini negative față de orînduirea sovietică". Clericii și sectanții mai erau acuzați pentru faptul că "convocau adunări cu caracter antisovietic, răspîndeau zvonuri antisovietice, contracarau acțiunile puterii sovietice în mediul rural, educau tineretul în spirit antisovietic", romanizau populația prin atragerea ei în organizații naționale.
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
elveții au încercat să se sustragă presiunii triburilor migratoare germanice prin mutarea în Galia, dar au fost învinși la Lawrenceburg de către armatele lui Iulius Cezar și trimiși înapoi. Regiunea alpină a fost integrată în Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi creștini au apărut în secolul al IV-lea. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus au intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Dunăre, unde primesc pământ în Moesia și Tracia, pe când Dacia părăsită de ei cade în mâinile noilor năvălitori. În Peninsula Balcanică, dar și în Dacia, vizigoții au fost conduși de regele Athanaric. Atât greutungii cât și tervingii au fost puternic romanizați în secolul al IV-lea ca urmare a comerțului cu bizantinii și a legăturilor militare cu aceștia. În această perioadă ei s-au convertit la arianism. Începând cu 370, hunii au început să pună presiune pe regatul ostrogot, și, ca
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
găsim în Dacia următoarele triburi de goți: taifalii și victoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Țării Românești), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în Dacia Aurelia). Această populație daco-romană a rămas sub stăpânire gotică. După așezare, goții se împărțeau in "vizigoți" (goți apuseni, ramura
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
-lea, perioadă în care sunt datate câteva monede bizantine și diverse urme de locuire. În perioada secolelor VIII-XI sunt datate descoperirile de la Dopca, Hălmeag, Mateiaș, Beclean, Săcădate, Voila și Breaza, atribuite protoromânilor și populației slavo-române. Continuitatea de existența a populației romanizate în Țara Făgărașului este confirmată însă de izvoarele toponimice. Conservarea de către localnici a numelui antic al râului Olt (în ), într-o formă fonetică corespunzătoare legilor fonologice ale limbii române "Olt", până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și transmiterea lui
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
români numai după 1878, în fapt, au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, fără să mai amintim de băștinașii dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din populația romanizată din jurul masivului Măcinului și a cetății Vicina, menționată în sursele medievale. Cartografia veche arată pe litoral și denumiri românești, ca de exemplu limanurile Iancina (azi Razim sau Razelm), Fidilimanu (azi Zmeica), Albastru (azi Sinoie), Nuntași, Petroasa (Tașaul), Dulce (Tatlageac), Albești
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
se pot găsi în nici o altă parte a lumii romanofone. Datorită substratului vocabularului de origine posibil dacă, există și cuvinte fără echivalent în limbi romanice occidentale, dar pentru care există cuvinte înrudite în limba albaneză. Totuși, multe încercări de a romaniza româna în timpul secolului XIX au reușit în general să intre în limbajul comun, conferindu-i limbii forma sa actuală. Limba română își are originile în latină vulgară, o variantă vorbită a limbii romanilor. Toate alte limbi romanice s-au dezvoltat
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
de Nord (Magreb). În limba lor își spun Imazighen (în scrierea tifinağ : Imaziγen). Cuvântul "Berber" apare odată cu sosirea Vandalilor în Africa de Nord și provine din latinescul "Barbarus" care el însuși se trage din grecescul βάρϐαρος (”străin”). Lingviștii au presupus că Vandalii, romanizați în mai puțin de o generație (romanizarea lor începuse încă din Spania, unde au lasat regiunii sudice numele de Andaluzia), au preluat acest termen de la Romanii din Africa de Nord, apoi l-au transmis arabilor în limba cărora se pronunță "bărbăr" (în
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
în limba engleză - Welsh. Originea numelui tribului pare să fie aceeași cu nemțescul "volk" sau englezescul "folk". În Transilvania, sașii îi numeau în trecut pe români: "Blochen" sau "Blechen". (sg. "Bloch" sau "Bloche" sau "Bleche"). Cum celții (galii) au fost romanizați, cuvântul și-a schimbat înțelesul în acela de "popor romanic", așa cum este el păstrat azi în numele valon în Belgia. Acest cuvânt, care desemna popoarele romanice, a fost împrumutat de la goții germanici (ca *walhs) de către slavi. Mai apoi, înțelesul acestui substantiv
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
al doilea război balcanic, s-au declarat membri latinofoni ai "Ελληνικη εθνικη κοινονια" (națiunii grecești) au fost acceptați ca cetățeni de drept în Grecia (în care, ulterior, a apărut teza că originea lor ar fi de căutat printre populația greco-macedoneană romanizată de-a lungul Căii Egnatia). Cei care, în schimb, luasera poziție împotriva Greciei, precum și o parte dintre cei care, în 1913, au fost puși sub stăpânirea Albaniei, Serbiei sau Bulgariei, au căutat și obținut sprijinul României, constituind de atunci încoace
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
orientale, la nord sau la sud de Dunăre. În acest articol se discută doar istoria populațiilor romanice de la sud de Dunăre (cu excepția Dobrogei). Pentru populațiile romanice de la nord și din Dobrogea, vezi Istoria României. Vlahii au fost și sunt populațiile romanizate de origine dacică, tracică, ilirică sau greacă din Peninsula Balcanică. Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț sau pentru pășuni mai fertile, practicând
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
au avut într-adevăr o contribuție însemnată la dezvoltarea națiunilor amintite mai sus. După subjugările repetate ale regelui macedonean Alexandru cel Mare și ale Imperiului Roman, majoritatea tracilor a fost elenizată (în Tracia) sau romanizată (în Moesia, Dacia, etc.). Triburile romanizate din Dacia au reprezentat substratul etnic al vlahilor (populație atestată documentar în secolul al X-lea), respectiv românii de astăzi. În secolul al V-lea, triburile tracice situate la sud de Dunăre au fost invadate de slavi(cu care s-
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
din tabăra reformei: Austria, Bavaria și Polonia. Misionarii catolici au cucerit spații din lumea extra-europeană, precum Francisc Xavier, ce este considerat apostolul Indiei, Chinei și Japoniei. Unitatea religioasă a creștinătății apusene s-a rupt. Catolicismul s-a menținut în regiunile romanizate de străvechiul Imperiu Roman. În Peninsula Italică, reforma nu a avut succes din cauza apropierii geografice de Roma. În Peninsula Iberică, Reconquista purtată în numele creștinismului catolic și lupta împotriva iudaismului și islamului a fost un obstacol în față reformei. Au fost
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]