3,147 matches
-
niciodată nu voi fi sătul de iarbă, de lună și de liliac. În zori Îmi va fi dor de Steaua Polară, căci de mult, tare de mult am părăsit zodia sărutului cast. Nu vezi, nepurtat a rămas inelul de fum al rostirii, precum acest imn Împărătesc, greu de rostit În ianuarie... DE BOALĂ GREA Înfige, deci, hangerul! Numele tău nu l-am uitat, Lumino! Setea gurii mele te vrea, ispită a cerului cu două toarte de foc! Și nu asmuți limba de
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu de purtat mantia sărutului. Inorog fără zăbale de aur. În seara asta am văzut cămașa morții pe tine strigându-te! Pe o scară a nenorocului te prăbușeai, În adâncul tăcerii roz, ultima Clipă dinaintea rostirii... Cum nimeni nu cuteza Înflorirea, cum securea nesomnului mă pocnise În frunte cu flori de ametist și gutui Împietrite, rabdă inimă de sfărâmat piatra iubirii! Numai tu vei rămâne să plătești datoria din urmă... FĂRĂ DE LUSTRU Lui Hugo Fridrich i-
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
privirea ta și aștept primăvara... DILEMĂ Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum s-ascund bătrânețea, când paharul rostirii mi-l golește tristețea?... LA FINAL Ca mâine voi muri din Întâmplare. Faptele inimii mele se vor uita. Ceea ce ochiul va plânge nu e rana de sânge si dezdurerare, ci poemul acesta de iască și catifea... INIMĂ PE EȘAFOD Coastele
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei, neștiind ce să spună. Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de departe, de sub casca de sticlă și metal așezat deasupra umerilor. Fetița Îl privi, fără a
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
poezia sa tipărită la Convorbiri, trei sau patru forme ale acestui apostrof mediu, cea mai ușor de Înțeles fiind aceea din Scrisoarea IV: Povestesc ele 'n de ele, unde avem de-a face cu un calup de cuvinte, cu o rostire egală. În imaginea luminării, Însă, acest apostrof trebuie considerat strâns. Eminescu are multe locuri unde cere lectură imitativă, adică așa cum se desfășoară acțiunea, și vom reveni asupra lor. Când ai, Însă, scrierea legată: sara suflu'n luminare, și vezi formele
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
adevăr, una e una și alta e alta: cum avem noi, corect gramatical, Înseamnă zugrăvite la umbră, zugrăvite și puse, aflate, undeva În umbră. Cum vrea poetul, Însă, e altceva: el spune că aceste icoane sunt zugrăvite cu umbră, În rostire / recitare se accentuează al doilea termen și se citește legat: numbră. Sunt tocmai florile de umbră din Sonetul cerdacului Deși poetul ne spune și ne repetă cum vrea să lege cuvintele, noi nu avem urechi să-l auzim. Apostroful a
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
întrucât compozitorul-interpret nu verbalizează nemijlocit, el se abilitează în a ascunde sensul în umbra sunetului, care, la rându-i, îl reprezintă în mod simbolic. De fapt, a făuri și/sau a asculta interpretativ se traduce prin a compune/auzi o rostire de gând sau, altfel zis, sunetul, ca tălmăcire a gândului. Se prea poate însă ca ceea ce-și propune autorul prin opera sa să fie asemenea unui acordaj călăuzitor, menit să ne pregătească pentru o posibilă accedere spre idealitatea faptului
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ale limbajului, cel verbal este întru totul adecvat relevării funcției de expresivitate a sensului (diferind de aceea de utilitate, pentru care limbajele semnalizatoare sunt optime). Astfel, trecerea OS prin verbalizare ține de un proces inițiatic, al recuperării din tăcere în rostirea cu sens, calificând percepția conștiinței ca auzire înțelegătoare sau înțelegere. Atingem aici stadiul maxim (al cincilea) al interpretării, căci nu opera se prezintă nemijlocit verbal ci gândirea este cea care o metamorfozează sub acest aspect.<footnote Verbalizarea făcută de autor
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
proces de textualizare a OS, descriptibil pe fiecare dintre laturile temporalității relației TA-OS: În adâncime, leagănul temporal al OS este de natură mitică, originară, de unde și intangibilitatea ei, altfel decât printr-o interpretare verbală. Căci, desigur, verbalizarea, chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de acordaj adus până la pragul de tăcere/neauzire), ale OS. Restrâns perspectivei autorului, OS este desemnată să semnifice propriul lui act, pe sub care, de această dată, verbalizarea (rostirea sensului) este cea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de acordaj adus până la pragul de tăcere/neauzire), ale OS. Restrâns perspectivei autorului, OS este desemnată să semnifice propriul lui act, pe sub care, de această dată, verbalizarea (rostirea sensului) este cea ascunsă auzirii, în tăcere. Căci autorul își va vădi actul exclusiv prin opera-de-audiat, ca metaforă-simbol a verbalizării sale, sensul textualizat al acesteia păstrându-se drept temei tainic, neauzibil ca atare. ● La suprafață, ceea ce se lasă de-auzitului
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Alegem să numim OS din acest stadiu - în care funcțiile de autor și interpret fuzionează sub aceeași simbolică înfățișare -, prin termenul de metasonie. Aproximând o definiție, metasonia este parcursul simbolic-ascensional al OS, ca metaforă a unui înțeles posibil, dintr-o rostire de gând, tălmăcitoare. De această dată, autorul ar putea spune: Ascultați lucrările mele până ce le veți putea vorbi, prin opera cântului vostru! 7. Timp netimpuit (metatemporal) = timp al cărui conținut este sublimat, din veșnic atractor în infinit dăruitor. Astfel, OS
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
gândurilor tace. Manifestările se vor desfășura după următorul program: Ora 1000 - Parcul Municipal „Cetate” Deva: - Evocarea Poetului Național; - Moment artistic susținut de membrii formației Rock Filarmonica din Oradea: Florian Chelu, Alexandrina Chelu și Iuliana Chelu; - Versuri de Mihai Eminescu în rostirea actrițelor Isabela Hașa și Cristina Lazăr; - Depunere de flori la statuia poetului. Ora 1200 - Deva Mall, etajul 3, Salle d’Or: - „Eminescu în eternitate”, concurs între colegiile și liceele din Deva pe tema vieții și operei poetului. Biblioteca Județeană „Ovid
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93791_a_95083]
-
de autor este tot atât de importantă. Cum a preluat cultura română pe Kant, poate fi o temă de reflecție și de dezbatere fascinantă, care ne-ar ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, rosturile noastre culturale și, mai specific, rostirile noastre filosofice. Dar cine face posibile aceste apropieri? Fără îndoială, traducătorul, care mediază și intermediază, ca un interpret de primă instanță al autorului și al textului pe care il tălmăcește pentru cei din propria să comunitate de vorbire și de
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
au fost anul acesta Angelica Pace din Malta și Denisa Balu din Alba Iulia, două tinere artiste care cred în ceea ce cântă și, poate, cântă despre ceea ce cred. Am remarcat și aplaudat evoluția excelentă a Nicoletei Cotorobai din Republica Moldova. Pentru rostirea melodică a poeziei, pentru eleganța, căldura și sensibilitatea sa. Din România s-au detașat în festival Elena Petcu, Raluca Rusu, Catinca Popa, Adrian Ivan precum și interpreții Miruna Bianu și Alexandru Șipoș, ocupanți ai locurilor I, la secțiunile concursului: „Soliști” (muzica
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93857_a_95149]
-
o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de neșters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
și neobosita pentru tot ce-i românesc nu s-a oprit de atunci. Dimpotrivă. Iată de ce, Asociația Civic Media și platformă de istorie și recuperare vizuală Basarabia-Bucovina.Info sunt onorate să le omagieze întreaga activitate și fermitate intru scrierea și rostirea adevărului, indiferent de circumstanțe și consecințe, prin Premiul “Mile Cărpenișan” pentru Curaj și Excelentă în Jurnalism. Ziariștii pur-sânge ai Radio România, Simona Lazăr și Valentin Țigău, sunt autentice modele și repere ale jurnalisticii românești, pentru orice cititor de presă și
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
două volume ale Mărioarei Stojanović și despre volumul de versuri al lui Slavco Almăjan. Din cele relatate de juriu: Nicu Ciobanu (președinte), Eugenia Bălteanu și Valentin Mic (membrii) am aflat că în concurența restrânsă au rămas trei titluri: Marina Ancaițan - Rostirea continuă; Mărioara Stojanović - Vorbește-mi despre mama și Slavco Almăjan - Mansarda de Vest. În urma dezbaterilor, juriul a hătărât, în unanimitate, ca premiul să revină volumului de vers uri al lui Slavco Almăjan - „Mansarda de Vest” pentru că „aduce un posibil dialog
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
sârbească a romanului „Vorbește-mi despre mama” al scriitoarei MĂRIOARA STOJANOVIĆ, publicat în traducerea autoarei; 9. „ALMANAHUL LIBERTATEA 2013”, publicația anuală tradițională a Editurii și Casei „Libertatea”; 10. „NOCTURNE”, volum de poezii de dragoste semnat de poeta MARIANA STARTULAT; 11. „ROSTIREA CONTINUĂ”, volum de debut editorial de critică literară (pagini de literatură română din Voivodina) al MARINEI ANCAIȚAN, ziaristă și lector-stilizator al publicațiilor „Libertății”, cartea apărută în România, în colaborare cu Editura „EMMA BOOKS” din Sebeș (Județul Alba Iulia); 12. „DE CE
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
sau a năimiților dinlăuntru. A săpat în fântâna adevărului despurcând-o de uzurparea alogenilor și a dăruit neamului românesc picăturile de apă vie care a început să-l readucă la viață. El nu a aceptat compromisul și a arătat direct, cu rostirea sa domoală dar netremurată, către toți cei ce ne-au dezvrednicit și care continuă să o facă fără opreliști. Avea să-mi spună, dulce dojenitor, întruna din întâlnirile noastre publice: „este vremea să le spunem pe numele lor adevărat, domnule
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
dar mai ales cuvintele de piatră-ndelung șlefuită neschimbătoare peste milenii cum ți se potrivesc ca arme în palmă niciodată pe deplin îmblânzite : cu ele, timpul tu l-ai țintuit de ziduri, de pământ, de făptura omului lunecătoare Timpul, captiv rostirii tale într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de stăpân a dat kilometrajul la zero fără avertisment zeul a picurat anestezic în povestea pe care, neîntrebați o
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
în vîntul rece departe, unul zăcînd într-o odaie restrîns de-o lampă, alții cei mulți, risipiți pe un mal, durerea unui neam o sită a iubirii amarul, ei așteptînd la cap de drum, așteptînd la capul de geamăt al rostirii, oare ne va adopta dumnezeu? Și-au cosit deja de trei ori iarba peste martiri, peste clopotarul alungat, deasupra un avion plombînd în uruire văzduhul cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
limbajului poetic, către "poezia săracă", cum bine spune Biancamaria Frabotta, a impus, cred, un alt tip de efort din partea traducătorilor Anei Blandiana. Acesta s-a îndreptat nu către cuvintele propriu-zise și echivalențele lor în limba italiană, ci către "alcătuirea" și "rostirea" lor în discursul liric și mai cu seamă către relevarea, în spatele acestuia, a rolului asumat cu "umilință" de autoare, acela de poeta theologus, după cum a constatat însuși traducătorul italian. Probabil că de aceea și titlul antologiei aparține unui poem aproape
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
locuri privilegiate pe această listă: T. Arghezi, G. Bacovia și L. Blaga, argumentele proeminesciene se dezvoltă de la sine. Este de remarcat faptul că pînă și vocea ironică, lucidă și aspră, nededată la elogii a lui Arghezi, se mlădiază sub emoția rostirii: Într-un fel, Eminescu e sfîntul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus și peste văzduhuri". Sau: " Fiind foarte român, Eminescu este
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
de către Zamolxis, Sarmis, constatând cât de strâmb este alcătuit universul unde un frate își poate ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit (asupra pedepsei divine va fi vorba mai încolo); dar, întrucât fără voia lui el i-
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
nu știu ce. // Valul / vântului urcă dealul cu tufe de galbene flori. / Atunci tac, de la unul spre celălalt. / De la unul la celălalt"... Pour dire encore sugerează, încă din titlu, preponderența tematicii verbului, într-o poezie în deplină continuitate față de versurile precedente. Căci rostirea cuvintelor apare din nou solidară cu lucrurile printre care are loc. Ca și tăcerea, de altfel, în care se topește murmurul lumii, al timpului. Pasul uman înaintează deopotrivă spre viitor, către ilizibil și începutul scrierii ("Tu mergi, mergi către mâine
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]