3,443 matches
-
adunînd adevăr după adevăr, certitudine după certitudine. Absorbit în efortul de a se conforma lumii date, omul nostru nici n-a observat că jocul de puzzle s-a transformat într-un munte sisific. După fiecare înțeles găsit bolovanul lui se rostogolește la vale și efortul reîncepe. Dacă ar ridica o clipă privirea și ar vedea întinderea infinită a jocului în care s-a prins, poate ar înțelege. Dar realistul, crede Noica, nu se oprește; el adună boaba cu boaba adevărul unei
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
și te declari nul" (Fructe de sticlă). Reversibilitatea poemului e din nou declarată, prin faptul, de estetică dezabuzata, al asemănării inverse, adică a mașinăriei existențiale cu poemul: "un motan dansează în oglindă; / rotile și rotitele mecanismului seamănă cu poemul - / se rostogolesc în mine, precum o pasare vînata - / peste deal străbate doar: // imaginea mea încărunțita..." (Film documentar). Ceea ce nu e decît o proclamație a independenței textului, care se simte chiar o paradigmă, o sorginte de real. E o demiurgie artistică. O ipostază
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
producția d-sale melancolia și ironia se cumpănesc. Dar, întîi de toate, să-i consemnam reveriile închinate metropolei moldave. Ele dau glas unui calendar sacral local, cu file întoarse patetic, într-un netimp celebrator în absolut: "Vai, vremea cum trece/ rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri...// Dacă aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
asemenea ușurință încît nici lor nu le vine să creadă. Un scenariu ce pare inițial ciopîrtit în cîteva fragmente epice cu legătură numai printr-o unitate de timp și spațiu, dar care se transformă treptat într-un vîrtej ce se rostogolește cu viteză spre alte și alte întîmplări care de care mai incredibile. Totul privit cu haz, fără cea mai mica intenție de a moraliza ori justifica. Un umor implicit produs de pățaniile personajelor - ratați simpatici aflați în căutarea banilor cu
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
pe ecran. Ioana ei e vitală, decorativă, "androidă" și "apucată", dar total lipsită de transcendență... De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Modernitatea acestei Ioane nu ține de esență, ci de look... Momentele din Joan of Arc în care se rostogolesc pietroaie, se prăbușesc metereze, se înfig săgeți, curg cărnuri - îl pot face invidios pînă și pe un Spielberg, care, prin ...Soldatul Ryan, a arătat că știe ce înseamnă să filmezi, ca lumea, un măcel! Luc Besson pare contaminat, iremediabil, de
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Glaciațiuni. De la educarea copiilor la plantarea unui metru pătrat de iarbă sau a unui pom în curtea blocului năpădită de gunoaie și inundată de vulgaritatea, de sudalmele barbare ale unor țațe masculine ce bat până la amorțire cartea de pocher și rostogolesc epileptic zarurile de barbut. M-am convins de tragismul acestor deprimante realități o dată în plus citind autobiografia, scrisă într-o tonalitate perfect definită de sintagma "râsu'-plânsu'", a unui tânăr prozator din Iași, Andrei Valachi. Autor al unui manifest intitulat
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu aceeași premisa afectiva, ar putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
La ei ajung sunete îndepărtate, zvonuri, imagini discontinui (Horia Pătrașcu fiind, în acest sens, un maestru al gradației) - coloana de manifestanți mărșăluind spre Piața Palatului, elicopterul care survolează orașul, TAB-ul singuratic "bolovan din oțel cambrat pe la colțuri, care se rostogolește acum alunecând în tăcere și fără a da socoteală la nimeni aici... pe asfalt" (asfaltul ca simbol al habitatului urban, dar și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și câinii i-au împrumutat, printr-un fel de "mimesis
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
aceeași privită de pe pămînt, dar ea devine un caleidoscop de detalii și nuanțe o dată ce nu mai e doar o parte din lumea noastră, ci un univers în sine. Fascinant univers! Oricît de pasionante ar fi aventurile lui Cosimo, care se rostogolesc în carte după un veritabil principiu al bulgărelui de zăpadă, mereu mai multe și mai minunate, această lume a copacilor mi se pare tot ce are românul mai frumos și mai seducător. Toate cele trei cărți ale lui Italo Calvino
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
cea mai mica tangenta cu spațiul culturii. Mediocritatea agresivă, instalată comod în fotolii și funcții, dorește să suprime sau dacă nu, să gonească cît mai departe valoarea. Oameni buni, nu vă fie frică, nu se ia! Acest tăvălug care se rostogolește în mod programatic, alarmant și periculos împotriva culturii nu are doar urmări imediat. Efectele se vor vedea în timp cînd, vai, tinerei generații îi vor fi străine valorile. De aceea cazul Mircea Cornisteanu a solidarizat nu doar breaslă, ci a
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
noapte limbută, cu luna agățată în emoției ce plânge. șold. Miros a tine noapte, depravată de goliciunea Cândva fiorul v-a cuprins pe trupuri, pietrelor. un menuet v-a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
trântește, îți sărut genunchii cârpiți, lume! Soarele însă, tot urcând bucuros și-a scos limba, acoperind pământul cu balele lui albe. E rece și zgomotos, sus, pe case. În fond, nu-i chiar atât de groaznic dacă nu privești norii rostogolindu-se disperați în îndepărtare. „Bună ziua”!, zice cineva în spatele meu și-mi întorc binevoitor obrazul drept. A! E Valentina, mezelăreasa din piața noastră. Plete blonde poleite și o minijupă provocatoare. Nici n-ai zice c-are deja cincizeci de ani! Și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
albă. Mă privește, pradă indignării și oboselii, iar apoi își privește căruciorul încărcat. L-a solicitat zdravăn, nu glumă. „Dar ce vrei, în fond și la urma urmei?”, zice ea, balansându-se pe o creastă de lacrimi gata să se rostogolească. După această confidență ceșcuța nu dispare, ci ajunge din mână în cărucior, unde se afundă între pătrunjel și arpagic. „O să chem poliția dacă nu mă lași odată în pace!”, strigă ea și-mi întoarce spatele, încercând să se poarte conform
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
groasă, nici nemți, ci se numesc lenea, minciună, lipsa de rezistență față de ispita viciului, orgoliul copilăresc și multe alte asemeni slăbiciuni". "Slăbiciuni" pe care totalitarismul și posttotalitarismul le-au agravat considerabil, care, acum, riscă a juca rolul unei pietre ce, rostogolindu-se de pe un vîrf de munte, poate provoca o avalanșă. Deși atitudinile lui C. Rădulescu-Motru n-au fost foarte unitare (ultima cuprinde mărturisirea de-a fi fost "tîrît mai mult decît mi-era permis pe panta patriotismului convențional"), el e
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
nalta fruntea să rămase Încremenita sub îngheț. IV Sub el, cu vie frumusețe, Priveliști noi răsar din zbor : E Gruzia , si vai mărețe Se-astern că un bogat covor ; Răi fericit, răi pământesc ! Par plopii piramizi semețe ; Pâraie'n zvon rostogolesc, Pe fund, prundișuri colorate; Prin tufele de trandafiri, Privighetorile-nfocate Slăvesc frumoasele furate De glasul dulcei lor iubiri. Cinării deși, umbrind cuminte, Cununi de iederă-mpletesc ; Sunt peșteri unde,-n zi fierbinte, Sfioșii cerbi se-adăpostesc, Si viață-n țoi
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
iarăși spre mine, în același loc, făcînd-o să treacă printre gratiile cuștii. Ei, asta nu mai era o întîmplare! Mi-a venit să țopăi pe loc ca Jimmy, - și chiar am sărit scoțînd sunete guturale, găsind repede tonul în timp ce mă rostogoleam îndărăt prin tenebrele genealogiei înainte de a deveni om și de a putea să strig, articulat, ce-mi trecea atunci prin minte: Suzy, ești formidabilă! Suzy mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul". Și, dintre atîția, la mine se fixase
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Iată, sunt Omul cu două umbre, ce se caută sub ploile de stele căzătoare! Iată, sunt Omul cu o umbră încătușată! Sunt Omul însingurat în tăcerea umbrelor lui, îndoliate și răpuse de dragostea viforoasă a Vieții... Umbrele mele încătușate se rostogolesc spre Moarte, cu lacrimile înghețate pe obraji, cutreierând drumurile deșertului. Ating cu buzele robite de sărut umbra unei morgane, rătăcindu-mă printre dune liniștite... Rătăcite între turmele de muritori, umbrele mele, înspăimântate de vise, înfloresc luminându-și una alteia drumul
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat 'vizionară' și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
DE VORBĂ-N DOI Al câtelea stilou să umplu Ca să mai stăm de vorbă-n doi La stâna sufletului simplu Când urlă lupii între noi. Sub câte cergi să învelim Suflarea strânsă cute, cute Sub măști, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mărunte. Să facem foc mare de câlți Din gânduri spuse-ntâia oară Apoi, să îl sărim desculți Și nici o rană să nu doară. Și nici o șoaptă să n-audă Zeii setoși ce spală-n ploi Cerneala strânsă
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
cu spirit ludic și cu gag-uri. Tragicomicul din actul patru e jucat cu rigoare și patimă. O transformare în utilizarea mijloacelor se produce în partea a doua. Masca acestui arlechin, împodobit la propriu cu un nas roșu, cade. Se rostogolește cu zgomot. Horațiu Mălăele se confundă total și impecabil cu hainele lui Vanea, un boier elegant, supus și cu maniere care explodează. Fiecare moment și replică sînt calculate, dozate minuțios și nuanțat pînă în detalii. Profesorul Serebreakov este Victor Rebengiuc
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
am murit// dar mai rămâne alfabetul morse care bate bate/ în tâmpla gropii în ascunzișul acestui vierme care/ el, zău, ce vină are?// unde să mergi, în definitiv există drepturi/ care ar trebui respectate poftim nici măcar bolovanii/ colțuroși nu se rostogolesc la întâmplare// încă un cuvânt despre copacul albastru ei bine/ el nu înflorește decât sub pământ pentru/ scurt timp rădăcinile îți intră în sânge și sorb/ două-trei cuvinte din creierul tău" (Mai rămâne alfabetul morse). Întoarcerea lui Matei Vișniec la
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
ce constau calitățile lui providențiale. Tind să cred că e vorba de-o bună adaptare la așteptările concitadinilor săi: atunci când clujenii au devenit peste noapte milionari, cu ajutorul "Caritas"-ului, primarul a știut să dea impresia că uriașul corn al abundenței rostogolit la poalele Feleacului i se datorează în mare măsură. Când a simțit că e de scos un avantaj serios speculând naționalist nemulțumirea față de catastrofala administrație "algoritmică" a făcut-o cu brio. Marea majoritate a acțiunilor sale se bazează pe valorizarea
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
you do"; iar răspunsul nu este în nici un chip optimistul "just fine", ci o poveste lungă, care conține cu obligativitate evenimente vrednice de compasiune; * Pentru că, puse cap la cap, smiorcăielile noastre crează o psihoză a catastrofei, care crește și se rostogolește ca o avalanșă, antrenând orice-i stă în cale; * Pentru că denivelările sociale care încep să se pronunțe acum ne șochează și ne indispun. în primul rând fiindcă nu suntem pregătiți să le acceptăm, după ce ne-am bălăcit în cultul echității
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]